ICCJ. Decizia nr. 2238/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2238/2009
Dosar nr. 379/39/200.
Şedinţa publică din 14 aprilie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 26 septembrie 2008, reclamantul C.B. a solicitat anularea ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F., precum şi suspendarea executării acestui ordin.
În motivarea acţiunii s-a arătat că măsura luată de A.N.A.F. de „mutare" temporară, pe un post inferior prin ordinul atacat, este nelegală; că, faţă de data întocmirii raportului de către Inspecţia generală a A.N.A.F. din 8 august 2007 sub nr. 83042, nu mai putea avea loc sesizarea comisiei de disciplină, deoarece potrivit art. 24 alin. (4) din HG nr. 1210/2003, sesizarea comisiei de disciplină se poate face în termen de 15 zile lucrătoare, de persoanele prevăzute la alin. 1 dar nu mai mult de două luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară; că propunerea Comisiei de disciplină şi apoi emiterea Ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 de sancţionare cu mutarea temporară în funcţia publică de conducere de şef administraţie adjunct din cadrul A.F.P. Fălticeni s-a făcut cu încălcarea dispoziţiei legale citate, deoarece faptele ce se impută sunt prescrise iar ordinul a fost emis tardiv.
Pe fondul cauzei, reclamantul a arătat că mutarea pe un alt post şi anume la A.F.P. Fălticeni, corespunde schimbării locului de muncă şi s-a făcut fără consimţământul său, astfel că este nelegală; că faptele pentru care s-a sesizat Comisia au fost în totalitate remediate astfel că luarea măsurii de sancţionare apare neavenită.
A mai evidenţiat reclamantul că măsura luată de „mutare temporară" conform art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999 se ia atunci când în perioada cercetării administrative, funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă. Or, la data emiterii ordinului, 19 septembrie 2008, reclamantul nu se afla în cercetare administrativă.
Prin sentinţa civilă nr. 153/2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, acţiunea a fost admisă, s-a anulat ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F. şi s-a dispus suspendarea executării ordinului până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
Instanţa a reţinut că, potrivit Raportului Inspecţiei Generale a A.N.A.F., nr. 83042 din 8 august 2007, faptele care s-au imputat reclamantului au fost săvârşite în lunile ianuarie, martie, aprilie 2007, în vigoare fiind HG nr. 1210/2003 care, la art. 24 alin. (4) prevede că termenul de sesizare a Comisiei de disciplină este de 15 zile lucrătoare dar nu mai mult de două luni de la data săvârşirii faptei; că această Comisie a fost sesizată tardiv, astfel încât ordinul contestat este nelegal; că, faţă de dispoziţiile art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, măsura „mutării temporare" luată faţă de reclamant apare fără efect, deoarece la data luării acestei măsuri, 19 septembrie 2008, reclamantul nu se mai afla în cercetare administrativă, astfel cum condiţionează textul legal.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen A.N.A.F..
În motivarea recursului s-a arătat în esenţă: că măsura suspendării executării ordinului este nelegală; că măsura anulării ordinului este nelegală, fiind aplicabile dispoziţiile HG nr. 1344/2007 intrată în vigoare la data de 13 ianuarie 2008, dispoziţii faţă de care sesizarea Comisiei de disciplină la data de 6 mai 2008 a fost făcută în termen iar ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este legal; că măsura"mutării temporare" nu se ia numai în timpul cercetării administrative.
Recurenta precizează că Raportul de inspecţie generală s-a încheiat la data de 8 august 2007; că la data de 6 mai 2008 Comisia de disciplină a fost sesizată, în termenul de 1 an şi 6 luni prevăzut de HG nr.1 344/2007, termen calculat de la data săvârşirii faptei: 4 decembrie 2006-11 iulie 2007 şi 11 martie 2007 – 13 iulie 2007; că sunt aplicabile dispoziţiile art. 75 din Legea nr. 188/1999, art. 77 alin. (1) şi (2) lit. e) şi j) art. 77 alin. (7) din aceeaşi lege şi art. 44 alin. (1) din HG nr. 1344/2007.
Verificând cauza în funcţie de motivarea recursului şi având în vedere dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat.
Faptele imputate reclamantului, director general adjunct în cadrul D.G.F.P. Suceava, s-au petrecut în perioada 4 decembrie 2006 – 11 iulie 2007, 11 martie 2007 – 13 iulie 2007, perioadă în care erau în vigoare dispoziţiile HG nr. 1210/2003. Art. 24 alin. (4) din această hotărâre de guvern precizează că sesizarea Comisiei de disciplină se poate face în termen cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către conducătorul autorităţii, dar nu mai târziu de două luni de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară.
Faptele imputate reclamantului, concretizate în Raportul de inspecţie generală, s-ar circumscrie, conform opiniei A.N.A.F., dispoziţiilor art. 75 din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispoziţiile art. 77 alin. (1) şi (2) lit. e) şi j) din aceeaşi Lege, deşi aceste texte legale nu sunt indicate în Ordinul contestat.
Din actele dosarului rezultă că sesizarea Comisiei de disciplină s-a făcut la data de 6 mai 2008, peste termenul legal prevăzut de dispoziţiile art. 24 alin. (4) din HG nr. 1210/2003.
Curtea de apel a apreciat corect împrejurarea că se au în vedere dispoziţiile acestei hotărâri de guvern, întrucât sub imperiul acestui act normativ au fost săvârşite faptele pentru care reclamantul a fost cercetat.
Nu pot fi aplicabile dispoziţiile HG nr. 1344/2007, intrată în vigoare la data de 13 ianuarie 2008, deoarece se încalcă principiul neretroactivităţii legii civile consacrat de dispoziţiile art. 15 alin. (2) din Constituţia României.
Ca atare, Ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este nelegal şi în mod judicios a fost anulat de către instanţă.
Analizând ordinul din perspectiva dispoziţiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, text legal menţionat în ordin, se constată că măsura „mutării temporare" este nu numai nelegală dar şi nepotrivită, întrucât art. 77 alin. (7) din Statutul funcţionarului public prevede că mutarea temporară a funcţionarului public pe perioada cercetării administrative se ia în situaţia în care acesta poate influenţa cercetarea administrativă. Or, la data luării măsurii, 19 septembrie 2008, cercetarea era finalizată.
Este real faptul că în cuprinsul art. 1 al Ordinului contestat este precizat şi art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999. Acest text legal face parte din Cap. IX, Secţiunea 1 „Modificarea raportului de serviciu" din Legea nr. 188/1999 şi prevede că această modificare are loc şi prin mutarea în cadrul altui compartiment sau altei structuri a autorităţii publice, măsura neavând caracter sancţionator. Or, caracterul de sancţiune al măsurii dispuse prin Ordinul nr. 1302 din 19 septembrie 2008 este cu evidenţă reliefat în cuprinsul ordinului, situaţie nelegală faţă de textul precizat.
În ordin sunt menţionate şi dispoziţiile art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, articolul făcând parte tot din capitolul din lege privind modificarea raportului de serviciu. Aceste norme legale precizează că mutarea în cadrul altui compartiment , atunci când este temporară, se dispune pe o perioadă de maximum 6 luni. Or, în cuprinsul ordinului nu este prevăzută perioada mutării temporare a recurentului, actul atacat fiind nelegal şi din acest punct de vedere.
Concluzionând, Înalta Curte reţine următoarele aspecte de nelegalitate ale Ordinului nr. 1302 din 19 septembrie 2008 emis de A.N.A.F..
- Actul a fost tardiv elaborat, prin încălcarea dispoziţiilor HG nr. 1210/2003 aplicabile faptelor reţinute de recurentă ca fiind comise de intimat în perioada 2006-2007, întrucât s-ar încălca principii consacrate de drept: tempus regit actum, neretroactivitatea legii civile (respectiv HG nr. 1344/2007intrată în vigoare în ianuarie 2008) şi principiul previzibilităţii aplicării legii;
- Încălcarea dispoziţiilor art. 77 alin. (7) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin, întrucât acest articol din lege se aplică exclusiv pe parcursul cercetării administrative, fază care a fost depăşită la data emiterii ordinului, 19 septembrie 2008, măsura dispusă având cu evidenţă caracterul de sancţiune în opinia autorităţii administrative;
- Încălcarea art. 87 alin. (2) lit. d) din Legea nr. 188/1999, text înserat în ordin, deoarece numirea în cadrul altui compartiment, potrivit acestui text legal, nu are caracter de sancţiune;
- Încălcarea art. 91 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 188/1999, de asemenea menţionat în ordin, întrucât mutarea temporară nu are caracter sancţionator şi nu poate fi dispusă pe o perioadă mai mare de 6 luni. Or, în ordin, nu se prevede nici un termen pentru „mutarea temporară" a reclamantului.
Referitor la măsura suspendării executării ordinului, se apreciază că a fost în mod legal dispusă de instanţă.
Faţă de soluţia de fond mai sus analizată, cerinţele art. 14 (caz bine justificat şi prevenirea unei pagube iminente) din Legea nr. 554/2004 sunt cu prisosinţă îndeplinite, astfel încât, în conformitate cu dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004 măsura se impunea a fi luată.
Pentru considerentele expuse, recursul va fi respins ca nefondat, în cauză neexistând temeiuri de casare de ordine publică în conformitate cu dispoziţiile art. 306 alin. (2) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.N.A.F., împotriva sentinţei civile nr. 153 din 5 decembrie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 14 aprilie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2237/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 2270/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
