ICCJ. Decizia nr. 224/2009. Contencios. Contract administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 224/2009
Dosar nr. 2437/2/2008
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1999 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a fost admisă acţiunea formulată de A.N.P.H., în contradictoriu cu pârâta Asociaţia A. Bucureşti, fiind obligată aceasta la plata sumei de 19.500 lei reprezentând prima tranşă de finanţare încasată în baza contractului de finanţare din 2005.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt: că între părţi a fost încheiat contractul financiar din 2005 având ca obiect prestarea unor servicii publice prin proiectul „Recuperare şi reabilitare prin tehnici psihologice, art-terapie şi terapie ocupaţională" în baza căruia pârâta a primit o primă tranşă de finanţare de 19.500 lei; că, ulterior, pârâta a subcontractat toate activităţile proiectului unei terţe persoane juridice, SC S.P. SRL Bucureşti fără acordul finanţatorului; că pârâta nu a dat curs solicitării finanţatorului de a-i pune la dispoziţie documentele cerute prin adresa nr. 1783 din 13 martie 2006.
În drept, instanţa a reţinut că, în raport cu faptele arătate, pârâta a încălcat dispoziţiile art. 3, art. 5, art. 7 şi art. 12 din contract, referitor la limitele şi condiţiile de participare a terţilor la realizarea proiectului, la supunerea beneficiarului la monitorizare şi control şi la condiţiile rezilierii contractului.
A reţinut instanţa că pârâta nu a contestat rezultatele controlului care a constatat toate neregulile şi că ea a refuzat să semneze procesul-verbal de conciliere din 25 noiembrie 2005, deşi a participat la aceasta.
A înlăturat instanţa toate apărările pârâtei privind lipsa culpei şi înştiinţarea reclamantei asupra terţului executant al proiectului, reţinând că pârâta nu a prestat activităţile la care s-a angajat conform contractului, astfel încât este obligată să restituie finanţarea primită.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat în termen recursul de faţă pârâta, cererea fiind legal timbrată.
1.În motivarea cererii, recurenta susţine că instanţa nu a analizat probele cauzei, pe baza cărora ar fi constatat că toate documentele aferente derulării Proiectului - Raportul de activitate şi Raportul financiar - au fost depuse la timp şi întocmai, nefiind încălcate dispoziţiile art. 7 din contract.
2.În ceea ce priveşte participarea terţului la Proiect, recurenta susţine că nu există în contract o clauză expresă privind solicitarea avizului finanţatorului în cazul subcontractării lucrărilor unui terţ.
Arată recurenta că proiectul însuşi, astfel cum a fost aprobat de Comisia din cadrul A.N.P.H. prin Decizia nr. 1 din 5 ianuarie 2005, prevede expres că SC S.P. SRL participă la proiect cu specialişti şi îndrumători. Susţine recurenta că termenul „parteneri" din formularul cererii de finanţare se referă la co-finanţatorii proiectului, iar nu la persoanele (fizice şi juridice) cu care beneficiarul ar putea colabora pentru realizarea lui.
Consideră recurenta că este de esenţa unui asemenea proiect executarea lui prin societăţi comerciale specializate, întrucât, prin specificul ei, o asociaţie non-profit nu poate să desfăşoare permanent şi profesionist activităţile de execuţie şi serviciile implicate de el.
3.Arată recurenta că reclamanta a avut cunoştinţă de subcontractare chiar din conţinutul Proiectului şi că, între criteriile de eligibilitate ale A.N.P.H., nu există cel al derulării Proiectului „intuitu personae".
Mai arată că valoarea subcontractării, de 65.000 lei, nu epuizează întreaga valoare a finanţării, deoarece doar 65.000 lei au fost acordaţi de A.N.P.H., restul de 20.000 lei fiind susţinuţi din alte surse. În aceste condiţii, arată recurenta că SC S.P. SRL nu a primit nici o sumă de bani pentru specialiştii aduşi, iar din cele 65.000 lei care reprezintă preţul subcontractării, 20.000 lei pot fi alocaţi din surse proprii şi anume finanţarea I.R. Bucureşti, ca partener de proiect.
Consideră recurenta că este o problemă de politică bugetară care permite beneficiarei finanţării, pentru derularea Proiectului să-şi dirijeze finanţarea primită şi aportată spre anumite obiective prioritare ale acestuia, câtă vreme nu este depăşit bugetul asigurat, şi cheltuielile sunt justificate, iar preţul contractului dintre recurentă şi terţul subcontractant este suspus negocierii dintre aceste părţi.
4.Susţine recurenta că acuzaţiile ce i s-au adus de către A.N.P.H. sunt evazive şi nedovedite, sprijinindu-se pe nişte acte de control neconcludente. Astfel, arată recurenta că Raportul de control din 25 august 2005 vizează activitatea I.R. Bucureşti, o instituţie publică subordonată A.N.P.H., deci controlul era unul intern, dar constata neregularităţi în derularea proiectului iniţiat de recurentă. Mai arată că vizita de control de la sediul C.R.R.N. Bălăceanca s-a efectuat fără convocarea recurentei, în absenţa unui reprezentant al ei care ar fi putut oferi detalii asupra derulării Proiectului şi în zile în care nu erau programate şedinţe de terapie specifice. Sub aspect procedural, consideră recurenta că, în conformitate cu art. 4 din contract, monitorizarea Proiectului era de competenţa inspectorului judeţean, iar nu a A.N.P.H.
5.Consideră recurenta că A.N.P.H. a denunţat unilateral contractul fără să existe culpa recurentei, întrucât tranşa alocată a fost cheltuită conform contractului şi pe deplin justificată, iar rapoartele menţionate de contract au fost depuse complet şi la timp, A.N.P.H. le-a verificat, iar apoi a cerut redepunerea lor (cu adresa 7616 din 26 octombrie 2005).
În subsidiar, consideră recurenta că, în principiu, culpa sa nu îndreptăţeşte A.N.P.H. să ceară returnarea întregii sume reprezentând prima tranşă, ci numai a acelor sume care n-au fost justificate corespunzător.
6.În ceea ce priveşte dobânda legală pretinsă de reclamantă, consideră recurenta că nu există temei pentru pretinderea ei, iar calculul acesteia este greşit efectuat, începând cu data virării banilor (31 mai 2005), întrucât litigiul este civil, fiind aplicabile dispoziţiile art. 1088 C. civ., conform cărora dobânda se calculează din ziua cererii în judecată, în speţă 27 iunie 2006.
Recursul nu se fondează.
1.Instanţa de fond a analizat ansamblul probator, raportat la clauzele contractuale, iar obligaţia pârâtei de a restitui prima tranşă a finanţării a fost stabilită pe baza tuturor neregulilor consemnate de actele de control, inclusiv situaţia de fapt că beneficiara nu a depus toate documentele solicitate ei prin adresa nr. 5920 din 15 august 2005.
De altfel, din adresa A.N.P.H. nr. 7616 din 26 octombrie 2005 (pe care recurenta o invocă în sprijinul său, ca dovadă că ar fi depus „întocmai şi la timp" cele două rapoarte) rezultă că raportul financiar nu a fost avizat, întrucât activităţile proiectului au fost subcontractate fără avizul finanţatorului, iar raportul de activitate (din 15 iunie 2005) prezintă necorelări între obiectivele din Proiect şi cele raportate şi este nerealist în redarea rezultatelor Proiectului. Aşadar, nu nedepunerea rapoartelor era cauza sancţionării recurentei, ci aspecte de fond privind nelegalitatea lor.
2.Interdicţia de a subcontracta fără avizul A.N.P.H. a beneficiarului rezultă implicit din coroborarea dispoziţiilor art. 3 alin. (3) cu cele ale art. 12 alin. (1) din contractul de finanţare, iar instanţa de fond a interpretat corect aceste clauze.
În raport cu această interdicţie, susţinerile recurentei privind înţelesul noţiunii de „partener" nu au relevanţă în cauză.
Autoritatea nu a contestat dreptul beneficiarului de a apela la serviciile terţilor, dar a condiţionat această operaţiune de avizul său prealabil.
Ca urmare, coroborarea acestei încălcări a interdicţiei cu neregulile privind justificarea cheltuielilor şi a activităţii la care s-a angajat iniţial recurenta, sunt elemente suficiente care fondează rezilierea contractului.
3.Aceeaşi interdicţie de a subcontracta fără aviz, întrucât îşi are izvorul în contract - ca lege a părţilor - face inutilă orice discuţie privind caracterul „intuitu personae" al actului, căci acest caracter este implicit: recurenta este cea care a solicitat o finanţare nerambursabilă din bani publici pentru a organiza chiar ea o activitate socială de recuperare a unor persoane cu handicap.
Calculele recurentei privind ponderarea subcontractării din valoarea totală a proiectului sunt contrare evidenţei din contract, căci valoarea efectivă a finanţării cu bani publici este exact cea subcontractată - 65.000 lei (650.000.000 lei vechi), iar din cele trei facturi emise de SC S.P. SRL, rezultă că ea a primit de la recurentă valoarea integrală a primei tranşe de finanţare, facturile depuse în cauză.
Pe de altă parte, este adevărat că banii constituie bunuri de gen, dar recurenta nu a dovedit că ar fi achitat subcontractantei din fondurile proprii ale Asociaţiei A. Bucureşti, constituite anterior finanţării.
Recurenta nu a dovedit, astfel cum susţine, că şi-ar fi dirijat banii din finanţare spre „anumite obiective prioritare", iar raportul de finanţare întocmit de ea nu a fost avizat de A.N.P.H. tocmai pentru că nu a reuşit să justifice cheltuielile.
Pe de altă parte, este evident că recurenta, ca beneficiară a unei finanţări nerambursabile din bani publici nu este în postura de a-şi permite să adopte o „politică bugetară" arbitrară, cum, de altfel, dovedesc şi înscrisurile că a adoptat.
În legătură cu acest aspect, se cuvine a observa că, într-un contract administrativ de natura celui în cauză, beneficiarul trebuie să manifeste diligenţa bunului gospodar, iar culpa sa va fi analizată mai sever, întrucât este debitor într-un contract încheiat în totalitate în beneficiul său.
4.Raportul de control al A.N.P.H. din 9-19 august 2005, la I.R. Bucureşti este o probă concludentă şi opozabilă recurentei, întrucât unul dintre obiectivele sale a fost şi modul în care se derulează proiectele finanţate de A.N.P.H. şi felul în care sunt monitorizate aceste proiecte de către Inspecţie [pct. 2 lit. a) din Raport]. Constatările sale nu au fost contestate de către recurentă şi nici combătute de probe.
Nici critica privind neconvocarea recurentei la vizita de la C.R.R.N. Bălăceanca nu este fondată, având în vedere că, potrivit contractului (art. 7) permisiunea de vizitare în scop de monitorizare se referă, evident, la situaţia în care autoritatea vine la beneficiar, adică la sediul acestuia. Or, în speţă, A.N.P.H. a vizitat Centrul de recuperare ai cărui pacienţi erau vizaţi de proiect şi care nu avea nimic în comun cu Asociaţia A. Bucureşti.
De altfel, acest aspect a fost evidenţiat în sfera neregulilor prin raportul de control, întrucât s-a constatat că locaţia şi activitatea asociaţiei nu avea nimic comun cu Centrul, neexistând dovezi că proiectul iniţial s-ar fi pus în aplicare întocmai, la locul de rezidenţă a persoanelor vizate.
În ceea ce priveşte autoritatea competentă a exercitat controlul, inspectorul judeţean C.P. se afla deja într-o postură de incompatibilitate, întrucât, sub pretextul parteneriatului I.R. Bucureşti cu asociaţia, devenise mandatarul intereselor acesteia în raporturile cu terţii, inclusiv cu A.N.P.H. În aceste condiţii, obiectivitatea sa era îndoielnică şi a făcut necesar controlul A.N.P.H.
5.Culpa contractuală a recurentei a constat în subcontractarea fără avizul A.N.P.H., precum şi în celelalte deficienţe constatate de organele de control, astfel încât sancţiunea rezilierii de drept a contractului corespunde gravităţii faptelor beneficiarului.
Iar câtă vreme A.N.P.H. a refuzat să avizeze raportul de finanţare, este cert că nu pot fi considerate justificate niciunele dintre cheltuielile efectuate din prima tranşă.
În fine, în ceea ce priveşte critica adusă modului de calculare a dobânzii legale, Curtea de faţă constată că acest motiv de recurs este lipsit de obiect, întrucât sentinţa a obligat numai la plata sumei reprezentând prima tranşă, la valoarea solicitată prin acţiunea introdusă iniţial (dosar nr. 24214/3/2006 al Tribunalului Bucureşti, secţia comercială) - 19.500 lei, iar nu şi la plata dobânzii legale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Asociaţia A. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 1999 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 220/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 226/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
