ICCJ. Decizia nr. 22/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 22/2009
Dosar nr. 196/39/2008
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, reclamantul P.D. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin C.C.S.D., obligarea pârâtului să trimită la evaluator sau la societatea de evaluare desemnată, dosarul său privind solicitarea drepturilor băneşti la Legea nr. 10/2001, privind un imobil expropriat conform Decretului de expropriere nr. 136/1978.
Prin sentinţa nr. 85 din 7 iulie 2008, Curtea de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea formulată de reclamantul P.D. şi a obligat pârâtul Statul Român prin C.C.S.D. să transmită dosarul reclamantului, la evaluator sau la societatea de evaluare desemnată, în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin notificarea nr. 133 din 9 august 2001, mama reclamantului, numita P.M.Ş. a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul proprietatea sa din municipiul Botoşani, trecut în proprietatea Statului Român, prin Decretul de expropriere nr. 136/1978. Prin dispoziţia Primarului municipiului Botoşani din 20 noiembrie 2006, cererea a fost respinsă, în sensul că s-a propus ca despăgubirile să fie acordate conform Legii nr. 247/2005 - Titlul VII.
A mai reţinut prima instanţă că, la aproape un an de la trimiterea acestei dispoziţii, împreună cu toate actele doveditoare, respectiv la 20 martie 2007, pârâta răspunde cu adresă, că dosarul se află în studiu şi dacă se va constatat că imobilul nu poate fi restituit în natură, se va trimite unui evaluator pentru calculul sumei ce poate fi acordată cu titlu de despăgubiri, dar nici până la data introducerii acţiunii - 23 iunie 2008 pârâta nu a trimis la evaluator dosarul reclamantului.
Pe această situaţie de fapt, instanţa de fond a constatat că deşi, Legea nr. 247/2005 nu stabileşte un termen pentru finalizarea procedurilor de soluţionare a cererilor de retrocedare şi emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri, aceasta nu reprezintă o justificare pentru autoritatea publică, de a tergiversa şi nesoluţiona într-un termen rezonabil, cererea reclamantului.
A mai reţinut prima instanţă că dreptul la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil reprezintă o garanţie pentru soluţionarea echitabilă atât în procedura prealabilă, cât şi în contenciosul administrativ şi a fost statuat ca atare, în art. 6 din C.E.D.O.
A concluzionat Curtea de Apel Suceava în sensul că, este fără putinţă de tăgadă că autoritatea pârâtă nu a respectat acest drept, prin modul în care a înţeles să răspundă solicitării reclamantului, de vreme ce de aproape doi ani de la transmiterea dosarului, nu a fost parcursă nici o etapă administrativă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Statul Român prin C.C.S.D.
În esenţă, recurentul a arătat că dosarul nr. 30729/ CC care îl priveşte pe intimatul P.D., a parcurs procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 şi a fost transmis pentru efectuarea raportului de evaluare, astfel că în opina sa acţiunea a rămas fără obiect.
La data de 11 decembrie 2008 C.C.S.D. a înaintat Înaltei Curţi Decizia nr. 3506 din 10 noiembrie 2008 prin care s-a emis titlul de despăgubire în favoarea intimatului P.D., precum şi dovada că acest act a fost comunicat celui în cauză conform borderoului anexat (fila 12 şi 13 dosar recurs).
Întrucât la baza emiterii acestei Decizii a stat şi raportul de evaluare întocmit în dosarul intern nr. 30729/ CC din 11 ianuarie 2007, iar această operaţiune a constituit motivul acţionării în judecată la Curtea de Apel Suceava, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii ca rămase fără obiect.
Examinând cauza în temeiul art.3041 C. proc. civ. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent şi că este corectă şi în acord cu dispoziţiile Legii nr. 247/2005 (privind reforma în domeniile proprietăţii şi justiţiei precum şi unele măsuri adiacente) soluţia de admitere a acţiunii formulate la data de 24 iunie 2008 şi de obligare a C.C.S.D. să transmită dosarul reclamantului P.D. în vederea întocmirii raportului de evaluare.
Aşa cum rezultă din probatoriul administrat, demersul judiciar al reclamantului a fost justificat la acel moment de nesoluţionarea într-un termen rezonabil – în accepţiunea dată de art. 6 din C.E.D.O. – a cererii ce priveşte imobilul situat în Municipiul Botoşani, expropriat prin Decretul nr. 136/1978.
Împrejurarea că ulterior, după pronunţarea instanţei de fond, autoritatea competentă şi-a îndeplinit obligaţia legală şi a transmis dosarul reclamantului în vederea întocmirii raportului de evaluare şi, mai mult, a emis în favoarea celui îndreptăţit şi Decizia privind acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, nu constituie un argument pentru respingerea ca rămasă fără obiect a acţiunii în justiţie.
Pentru cele expuse, văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Statul Român prin C.C.S.D., împotriva sentinţei civile nr. 85 din 7 iulie 2008 a Curţii de Apel Suceava, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 217/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 229/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
