ICCJ. Decizia nr. 244/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 244/2009
Dosar nr. 11071/32/2007
Şedinţa publică din 20 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 17 iulie 2007, reclamanţii B.C., A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A. şi C.M., magistraţi la Judecătoria Roman, judeţul Neamţ au chemat în judecată M.J., Curtea de Apel Bacău şi tribunalul Neamţ, solicitând anularea în parte a Ordinului nr. 1921/C/2005 prin care s-a hotărât acordarea de stimulente numai judecătorilor cu o vechime de până la 3 ani.
În motivarea acţiunii reclamanţii arată că ministerul nu a ţinut cont de faptul că toţi judecătorii au contribuit la corectarea sumelor din acest fond cu destinaţia specială şi a încălcat şi principiul egalităţii dintre cetăţeni.
Curtea de Apel Bacău, secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 93 din 9 septembrie 2008 a admis acţiunea şi a anulat în parte ordinul atacat.
Instanţa a apreciat că prin introducerea criteriului vechimii de până la 3 ani au fost dezavantajaţi judecătorii cu vechime mai mare, care au înregistrat performanţe profesionale şi îndeplinesc criteriile de repartizare, individuală prevăzută de art. 4 din Normele interne, aprobate prin Ordinul ministrului justiţiei nr. 2404/C/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J., susţinând în esenţă că instanţa de fond nu a observat că acţiunea este inadmisibilă ca urmare a neefectuării plângerii prealabile.
Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că instanţa de fond nu a analizat natura acestor stimulente, precum şi faptul că potrivit legislaţiei în vigoare ordonatorii de credite au posibilitatea de a stabili criteriile pe care le apreciază a fi necesare pentru acordarea stimulentelor.
Recursul este fondat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Ordinul emis de ministrul justiţiei care a fost contestat de reclamanţi are caracterul unui act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, părţile în cauză sesizând instanţa cu o acţiune în anularea parţială a acestuia.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte, a acestuia.
Ordinul nr. 1921/ C a fost emis de M.J. la data de 15 decembrie 2005, iar reclamanţii s-au adresat direct instanţei de judecată la data de 17 iulie 2007, fără a îndeplini procedura prealabilă obligatoriu.
Aşa fiind, recursul declarat de pârât va fi admis şi se va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii ca inadmisibilă a acţiunii formulate de reclamanţi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 93 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială, de contencios şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamanţii B.C., A.M., B.L., T.P.G., A.M., I.V., S.I.S., V.I., B.A. şi C.M. ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 242/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 245/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
