ICCJ. Decizia nr. 2340/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2340/2009
Dosar nr. 1597/2/2008
Şedinţa publică din 5 mai 200.
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 martie 2008 reclamanta A.D.S. a chemat în judecată SC H. SA şi Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, solicitând anularea în parte a Certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor Seria M 07 nr. 0014 emis la data de 8 octombrie 1993, în ceea ce priveşte suprafaţa de 947.921 mp „Pepiniera agrosilvică Bârlad" şi obligarea pârâtului la emiterea unui nou certificat care să nu cuprindă această suprafaţă de teren.
În motivarea acţiunii reclamanta arată că terenul în cauză este destinat producerii seminţelor de ierburi perene şi material săditor, iar aceste activităţi nu sunt specifice SC H. SA
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2553 din 7 octombrie 2008 a admis excepţia lipsei procedurii prealabile şi a respins ca inadmisibilă acţiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta A.D.S., susţinând în esenţă că, în mod nelegal, instanţa de fond a admis excepţia lipsei procedurii prealabile, întrucât fiind o instituţie care protejează interesul public al statului este exceptată de la o procedură prealabilă şi de la un termen de prescripţie pentru promovarea unei astfel de acţiuni.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuia să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.
Alineatul (5) al aceluiaşi articol precizează că, în cazul acţiunilor introduse de prefect, Avocatul Poporului, Ministerul Public, A.N.A.F. sau al celor care privesc cererile persoanelor vătămate prin ordonanţe sau dispoziţii din ordonanţe, nu este obligatorie plângerea prealabilă.
Întrucât recurenta-reclamantă A.D.S., nu face parte din autorităţile publice enunţate, în mod corect instanţa de fond a apreciat că era obligată să formuleze plângere prealabilă.
Aşa fiind, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
Referitor la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimata SC H. SA, aceasta se va respinge ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.D.S. împotriva sentinţei civile nr. 2553 din 7 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecat, formulată de SC H. SA Vaslui, ca nedovedită.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 mai 2009.
← ICCJ. Decizia nr. 2338/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2341/2009. Contencios → |
---|