ICCJ. Decizia nr. 2410/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2410/2009
Dosar nr. 1118/2/200.
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1.Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta U.C.R.R.M. România a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, să constate îndeplinirea obligaţiilor stabilite în art. 38 şi urm. din OUG nr. 26/2000 cu privire la acordarea Statutului de persoană juridică de utilitate publică, să oblige Guvernul României să emită o hotărâre prin care să fie acordat acest statut precum şi la plata sumei de 300.000 EURO, reprezentând daune morale pentru prejudiciile aduse prin tergiversarea adoptării hotărârii.
2.Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că a întocmit documentaţia privind asociaţiile şi fundaţiile pentru obţinerea statutului de persoană juridică de utilitate conform OG nr. 26/2000 modificată, documentaţie care a fost transmisă Secretariatului General al Guvernului României iar din data de 30 mai 2006 reclamanta a primit înştiinţarea că s-a înaintat documentaţia Ministerului Culturii şi cultelor, pentru competentă soluţionare.
A mai susţinut reclamanta că după data de 20 iunie 2006 a fost transmisă toată documentaţia societăţii de către Ministerul Culturii şi Cultelor conform adresei nr. 88 din 19 iunie 2006. Astfel, după mai multe demersuri şi aşteptări, prin adresa nr. 48 din 5 iunie 2007, după un an de la depunerea documentaţiei, reclamanta a formulat o altă adresă către Secretariatul General al Guvernului României, iar răspunsul pârâtului a venit în data de 28 iunie 2007 cu adresa nr. 4492, din aceeaşi dată, prin care s-a comunicat că nu a fost aprobat proiectul de Guvernul României, fiind restituit, în original, Ministerului Culturii şi Cultelor.
În drept au invocat dispoziţiile art. 1 alin. (1), art. 2 alin. (1), lit. a), art. 8, art.1 0 alin. (1) şi art. 12 din Legea nr. 554/2004.
3.Apărările formulate de pârâtul Guvernul Românie.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, deoarece art. 38 alin. (1) din OG nr. 26/2000 modificată şi completată nu obligă Guvernul la o recunoaştere ipso facto.
4.Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2131 din 2 septembrie 2008, pronunţată în dosarul nr. 2131 din 2 septembrie 2008, pronunţată în dosar nr. 1118/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii, a respins acţiunea ca tardiv formulată, a admis cererea de intervenţie accesorie în interesul pârâtului formulată de Ministerul Culturii şi Cultelor.
5.Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Curtea de Apel a reţinut că refuzul emiterii hotărârii de guvern de acordare a statutului de utilitate publică a fost comunicat reclamantei prin adresele nr. 4488 din 28 iunie 2007 şi nr. 8684 din 17 iulie 2007, iar potrivit art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată acţiunea în justiţie trebuia introdusă în termen de 6 luni de la data comunicării refuzului.
S-a apreciat că, întrucât acţiunea a fost formulată la 19 februarie 2008, termenul de 6 luni prevăzut de lege a fost depăşit.
6.Recursul formulat de reclamanta U.C.R.R.M. România .
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.
6.1. Instanţa de fond nu a făcut o corectă aplicare a prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) şi art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
Data corectă, în raport de actele de la dosar, de la care curge termenul prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. a), nu este 28 iunie 2007 sau 17 iulie 2007, ci data de 27 decembrie 2007, reprezentată de adresa Guvernului nr. 15/A/5444/CA din 27 decembrie 2007, dată în raport de care acţiunea a fost introdusă în termen.
6.2. Răspunsul din data de 27 decembrie 2007 reprezintă exprimarea explicită, cu exces de putere a voinţei intimatului de a nu rezolva cererea, în raport de care curge atât termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) cât şi termenul de 1 an prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
6.3.Recurenta-reclamantă declară că nu este de acord nici cu interpretarea instanţei de fond referitoare la neobligativitatea depunerii plângerii prealabile, în cazul refuzului nejustificat.
6.4. În raport de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 acţiunea este introdusă în termenul de 1 an.
7.Apărările formulate de intimatul-pârât Guvernul Românie.
Prin întâmpinare, pârâtul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, dată fiind interpretarea corectă de către instanţa de fond a dispoziţiilor art. 7 şi art. 11 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată.
II. Considerentele instanţei de recurs
1.Recursul este nefondat
2.Procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea contenciosului administrativ nu este obligatorie în cazul refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Potrivit art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, acţiunea în justiţie se introduce într-un termen de 6 luni de la data comunicării refuzului nejustificat de soluţionare a cererii.
Recurentei-reclamante i s-a comunicat refuzul nejustificat de soluţionare a cererii în data de 28 iunie 2007, prin adresa nr. 4499.
De la această dată curge termenul de 6 luni prevăzut de art. 11 alin. (1) lit. b) sus-menţionat.
3. Legea nu obligă persoana care se consideră vătămată, în aceste condiţii, să formuleze plângere prealabilă, astfel încât, cererea nr. 20/8684/I B din 6 iulie 2007 şi răspunsul nr. 20/8684/I B din 17 iulie 2007 nu reprezintă data de la care se calculează termenul de 6 luni.
Dar şi în ipoteza în care data de 17 iulie 2007 s-ar lua ca punct de plecare pentru termenul de 6 luni, acţiunea trebuia intentată la 17 ianuarie 2008.
Acţiunea a fost formulată la 20 februarie 2008, peste termenul prevăzut de lege, de unde rezultă că motivul de recurs pe acest aspect este nefondat.
4.Este adevărat că, potrivit art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată acţiunea poate fi introdusă şi peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de un an de la data comunicării refuzului.
Este prevăzută însă o condiţie suplimentară, aceea a existenţei unor motive temeinice.
În speţă, nu există aceste motive temeinice, deoarece pe de o parte. nu au fost invocate, iar, pe de altă parte, răspunsurile intimatului Guvernul României s-au formulat în termenul de 6 luni de la data emiterii adresei nr.4499 din 28 iunie 2007, astfel încât nu exista nici un motiv pentru aplicarea prevederilor art. 11 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ.
5.În ceea ce priveşte data de 27 decembrie 2007 se va constata că nu poate fi luată ca reper pentru introducerea acţiunii, deoarece refuzul soluţionării cererii a fost comunicat recurentei încă din luna iunie 2007.
Cererea nr. 85 din 24 octombrie 2007 intitulată plângere prealabilă nu justifică depăşirea termenului, deoarece intimatul a răspuns la aceasta prin adresele nr. 15 A/4460/CA din 29 noiembrie 2007 şi nr. 15 A/5444/CA din 27 decembrie 2007, înăuntrul termenului de 6 luni.
6. Faţă de acestea, se va constata că recursul este nefondat, urmând ca în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată, să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta U.C.R.R.M. România împotriva sentinţei civile nr. 2131 din 2 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2358/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2411/2009. Contencios → |
|---|
