ICCJ. Decizia nr. 2537/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2537/2009
Dosar nr. 43035/3/2007
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 8 noiembrie 2007, reclamantul P.I. a solicitat ca în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale, SC P. SA Bucureşti, W.R. – preşedintele consiliului de administraţie al SC P. SA şi G.B. – preşedintele Agenţiei Naţionale de Resurse Minerale să se dispună anularea Anexei nr. 22 din HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin actul administrativ contestat s-a dispus în mod nelegal exproprierea unor terenuri proprietatea sa şi s-a procedat la concesionarea lor către SC P. SA.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea ca neîntemeiată prin sentinţa civilă nr. 2724 din 21 octombrie 2008, cu motivarea că terenurile pretinse de reclamant au fost expropriate anterior emiterii hotărârii contestate şi acestea se află în domeniul public al statului, în condiţiile în care nu s-a dovedit retrocedarea lor către foştii proprietari.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamantul şi a solicitat casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
În primele patru motive de recurs au fost criticate considerentele din practicaua sentinţei atacate, arătându-se că acestea nu corespund situaţiei reale din dosar cu privire la depunerea de înscrisuri, la procedura de citare a părţilor şi la stadiul soluţionării Dosarelor nr. 1743/2005 şi nr. 364/2/2008 ale Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Recurentul a invocat şi încălcarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. cu privire la depunerea întâmpinărilor de către pârâţii în cauză.
Pe fondul cauzei, s-a susţinut că în mod greşit a fost menţinută HG nr. 1705/2006, deşi a dovedit motivele de nelegalitate invocate prin acţiune.
Recurentul a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere nulitatea absolută a încheierilor de intabulare ale Biroului de Carte Funciară de la Judecătoria Piteşti, precum şi sentinţa civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 prin care Tribunalul Bucureşti a anulat Hotărârea nr. 21/1999 a C.L. al comunei Merişani, judeţul Argeş cu privire la suprafeţele de teren de 890 ha păşuni naturale şi 217 ha fâneţe, aflate în zona Vâlcele Est şi Vâlcele Vest.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Susţinerile invocate în primele patru motive de recurs vizează exclusiv activitatea grefierului de şedinţă şi nu reprezintă motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Aceste afirmaţii ale recurentului nu pot fi examinate în condiţiile prevăzute de art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ. şi de altfel, nici nu au fost prezentate sub forma unor motive de recurs, argumentate în fapt şi în drept, cu referire la situaţia concretă din dosar.
Susţinerea din recurs privind încălcarea dispoziţiilor art. 118 alin. (1) C. proc. civ. se dovedeşte a fi de asemenea nefondată, cu atât mai mult cu cât recurentul nu a precizat dreptul său procesual pretins a fi fost vătămat prin depunerea şi comunicarea întâmpinărilor depuse în cauză.
În ceea ce priveşte critica adusă de recurent pe fondul cauzei, se constată că instanţa de fond a analizat corect probele administrate în cauză şi a stabilit judicios că nu există temei pentru anularea Anexei nr. 22 a HG nr. 1705/2006 pentru aprobarea inventarului centralizat al bunurilor din domeniul public al statului.
Recurentul nu a dovedit existenţa unui drept actual cu privire la bunurile pentru care a fost emis actul administrativ contestat în cauză şi în consecinţă, cererea sa de anulare parţială a acestui act nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Aspectele referitoare la plata despăgubirilor şi nulitatea absolută a încheierilor de intabulare ale Birourilor de Carte Funciară – Judecătoria Ploieşti nu prezintă relevanţă în raport de obiectul prezentului litigiu, prin care s-a contestat legalitatea unui act administrativ de autoritate şi nu formalităţile de publicitate imobiliară.
De asemenea, se constată că nu este relevantă în cauză hotărârea judecătorească invocată în recurs, întrucât aceasta nu este irevocabilă şi a avut ca obiect cererea de anulare a unui alt act administrativ decât cel dedus judecăţii în prezentul litigiu.
Astfel, se reţine că prin sentinţa civilă nr. 2062 din 27 iunie 2008 a Tribunalului Bucureşti, secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal, a fost anulată parţial Hotărârea nr. 21/1999 a C.L. al comunei Merişani, Judeţul Argeş, în privinţa nr. 43 din inventar privind păşunile naturale şi fâneţele, iar prezentul litigiu a avut ca obiect cererea de anulare parţială a actului administrativ emis pentru atestarea dreptului de proprietate publică a statului.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii pronunţate de instanţa de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.I. împotriva sentinţei nr. 2724 din 21 octombrie 2008 al Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2538/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
