ICCJ. Decizia nr. 2520/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2520/2009
Dosar nr. 237/64/2008
Şedinţa publică din 12 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta OG a chemat în judecată C.S.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâtului să soluţioneze conform legii plângerea sa împotriva unor judecători.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că trei judecători din cadrul Curţii de Apel Braşov au pronunţat o decizie cu încălcarea legii, în contradicţie cu alte hotărâri irevocabile. A mai arătat că a sesizat C.S.M., solicitând sancţionarea disciplinară a judecătorilor conform art. 98 şi 99 lit. h) din Legea nr. 303/2002 dar până în prezent nu a primit nici un răspuns.
Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 68/ F din 19 mai 2008, a respins acţiunea formulată de reclamantă ca rămasă fără obiect.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că, prin adresa din 11 martie 2008, pârâtul C.S.M. a comunicat reclamantei răspunsul la plângerea/ memoriul formulat, deci cererea acesteia a fost soluţionată pe toate aspectele invocate astfel că acţiunea a rămas fără obiect.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta OG, solicitând casarea ei în tot şi trimiterea cauzei spre rejudecare, în fond, aceleiaşi instanţe.
Au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-au susţinut, în esenţă, următoarele:
1. Prima instanţă, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia, întrucât prin acţiune s-a solicitat sancţionarea judecătorilor nominalizaţi, care, în opinia reclamantei au pronunţat o hotărâre cu încălcarea drepturilor procedurale, iar instanţa era datoare să examineze şi temeinicia răspunsului, raportat la speţa concretă bazată pe nerespectarea unor dispoziţii legale, date fiind nemulţumirile exprimate de reclamantă sub acest aspect.
S-a precizat, de asemenea, că sancţionarea în această modalitate a acţiunii ar reprezenta pentru reclamantă un motiv pentru formularea unei cereri de revizuire a hotărârii judecătoreşti în discuţie, respectiv un mijloc de reparare a imaginii justiţiei.
2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată prin Legea nr. 262/207, care face referire concretă la persoana nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă.
În raport cu aceste prevederi legale, în opinia recurentei prima instanţă era datoare să judece pricina şi sub aspectul nemulţumirilor sale faţă de răspunsul primit.
S-a susţinut, totodată, că intimatul C.S.M. nu a respectat prevederile art. 97, 98 şi 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 şi a abuzat în luarea atitudinii de apărător al actului de injustiţie, fiind reiterate şi motivele pentru care recurenta-reclamantă a apreciat că judecătorii şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă.
Examinând actele dosarului, hotărârea atacată şi motivele de recurs invocate, prin prisma prevederilor legale incidente în materia supusă controlului judiciar, Înalta Curte reţine că recursul nu este fondat pentru considerentele în continuare arătate.
Motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc. civ. este incident atunci când instanţa, interpretând greşit actul dedus judecăţii, a schimbat natura ori înţelesul lămurit şi vădit neîndoielnic al acestuia.
Prin acest motiv de recurs se invocă încălcarea principiului înscris în art. 969 alin. (1) C. civ., potrivit căruia convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante. Or, în speţă, nu s-a pus problema stabilirii naturii juridice sau a conţinutului vreunui act juridic, în sensul acestui text de lege, instanţa examinând, în limitele învestirii şi cu respectarea principiului disponibilităţii consacrat prin art. 129 alin. (6) C. proc. civ., acţiunea formulată de reclamant, al cărei obiect a fost corect determinat.
Astfel, principiul rolului activ al judecătorului consacrat prin art. 129 C. proc. civ. obligă instanţa să dea acţiunii calificarea juridică exactă şi în funcţie de aceasta să verifice îndeplinirea condiţiilor pentru admisibilitatea ei, în toate cazurile putând hotărî însă numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, cu respectarea principiului disponibilităţii, conform alin. (6) al aceluiaşi text.
Reglementând obiectul acţiunii în contencios administrativ, art. 8 alin. (1) teza finală din Legea nr. 554/2004 prevede că se poate adresa instanţa de contencios administrativ şi cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes juridic al său prin nesoluţionarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluţionare a unei cereri, concepte definite prin art. 2 lit. h) şi lit. i) din aceeaşi lege ca fiind faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen şi, respectiv, exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea unei persoane.
Excesul de putere pe care este grefat refuzul nejustificat este definit, la rândul său, prin art. 2 lit. n), ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţii publice prin încălcarea competenţelor prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor.
În speţă, la data de 10 ianuarie 2008 reclamanta s-a adresat C.S.M. cu o plângere împotriva a trei judecători din cadrul Curţii de Apel Braşov pentru pretinsa pronunţare a unei hotărâri irevocabile nelegale, apreciind că se impune sancţionarea disciplinară a acestora chiar şi numai cu un avertisment, în condiţiile art. 98 şi art. 99 lit. h), teza I din Legea nr. 303/2004, pentru exercitarea funcţiei, inclusiv nerespectarea normelor de procedură, cu rea-credinţă sau din gravă neglijenţă.
Deoarece nu a primit răspuns la această cerere, la data de 3 martie 2008 reclamanta a sesizat instanţa de contencios administrativ, solicitând obligarea C.S.M. la soluţionarea conform legii a plângerii sale.
Raportat la această situaţie de fapt, la modalitatea în care reclamanta a înţeles să determine obiectul cererii sale şi la prevederile legale anterior indicate, prima instanţă a concluzionat în mod corect că a fost legal învestită doar cu o acţiune grefată pe tăcerea autorităţii pârâte, acţiune rămasă fără obiect, în condiţiile în care la 11 martie 2008 s-a comunicat răspunsul autorităţii, care se referă la toate aspectele invocate de reclamantă, iar punctul de vedere al acesteia, exprimat în scris la 12 aprilie 2008 (fila 27) şi concluziile depuse ulterior (fila 37), nu poate fi apreciat ca o modificare a acţiunii, ce se impunea a fi făcută, de altfel, în condiţiile art. 132 şi 134 C. proc. civ., întrucât s-a solicitat expres admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Pe de altă parte, în raport cu dispoziţiile art. 44 şi următoarele din Legea nr. 317/2004 şi art. 97 şi următoarele din Legea nr. 303/2004, acest răspuns nu poate face obiectul unei cereri de obligare a C.S.M. la declanşarea acţiunii disciplinare faţă de un magistrat cu nesocotirea competenţei exclusive a Comisiei de disciplină a secţiei pentru judecători, ca titular al acesteia, astfel că nici din această perspectivă soluţia de casare a hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, preconizată de recurentă, nu este justificată în cauză, neavând de altfel nici o finalitate practică.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea corectă a legii, nefiind incidente în speţă motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurentă, astfel că, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de OG împotriva sentinţei civile nr. 68/ F din 19 mai 2008 a Curţii de Apel Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2411/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2525/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
