ICCJ. Decizia nr. 2418/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2418/2009
Dosar nr. 1626/2/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC B.C. SRL a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A:
- anularea Deciziei nr. 67 din 12 noiembrie 2007 şi, pe cale de consecinţă, a obligaţiilor stabilite, reprezentând taxa pentru stoc excedentar de produse agroalimentare în cuantum de 880.299 lei, respectiv 13.499, 85 lei;
- obligarea pârâtului la suportarea cheltuielilor de judecată.
2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii
Reclamanta invocă împrejurarea că la baza emiterii deciziei de impozitare au stat exclusiv declaraţiile sale, reţinute greşit şi că actul administrativ prin care s-a respins contestaţia sa nu a fost motivat.
Se mai invocă nelegalitatea modalităţii de soluţionare prin vot a contestaţiei şi faptul că stocurile excedentare nu existau, în sensul că se realizase un transfer de proprietate a mărfii.
În drept, s-au invocat prevederile art. 1 şi 8 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată şi art. 13 din OUG nr. 124/2006.
3. Apărările formulate prin întâmpinare de pârâtul M.A.P.D.R. – A.P.I.A.
Pârâtul a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece reclamanta însăşi a declarat faptul că vânzarea s-a realizat la data de 3 ianuarie 2007, astfel încât marfa se afla în stocul său la data de 1 ianuarie 2007.
Contractul de vânzare a mărfii către SC C. SRL este anterior celui prin care reclamanta a cumpărat marfa.
Reclamanta a avut posibilitatea să depună declaraţii rectificative ale cantităţilor declarate, dacă considera că acestea nu se mai aflau în proprietatea sa.
4. Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa civilă nr. 2552 din 6 octombrie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1626/2/2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca neîntemeiată.
5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond
Curtea de Apel Bucureşti a apreciat că Decizia contestată este legală.
Cele două decizii prin care s-a stabilit cuantumul taxei de stoc excedentar au fost emise pe baza declaraţiilor depuse de către reclamantă.
Cele două contracte de vânzare - cumpărare, nr. 204 din 23 decembrie 2006 şi nr. 97 din 23 decembrie 2006, nu fac dovada contrară, deoarece termenul de 30 decembrie 2006, prevăzut în cel de-al doilea contract nu a putut fi respectat, vânzarea realizându-se abia la 3 ianuarie 2007.
Referitor la susţinerea reclamantei că modalitatea de soluţionare a contestaţiei - prin vot nu este prevăzută de lege, s-au analizat prevederile Ordinului nr. 333 din 17 aprilie 2007, anexa nr. 2, art. 11 şi s-a constatat că, în exercitarea atribuţiilor ce îi revin, Comisia Centrală pentru Stocuri adoptă hotărâri prin consens. Dacă acesta nu se realizează, hotărârile se adoptă prin votul majorităţii membrilor prezenţi.
6. Recursul formulat de reclamanta SC B.C. SRL
Motive de recurs întemeiate pe dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. .
Recurenta consideră că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală deoarece:
6.1. se bazează pe o aşa-zisă recunoaştere a culpei sale, or, prin însuşi faptul contestării actului administrativ nu se poate vorbi de o recunoaştere.
6.2. Dacă declaraţiile depuse iniţial nu sunt conforme cu realitatea, atunci acestea trebuie corectate, nefiind posibil ca ele să constituie o bază de impunere.
6.3. Soluţionarea unei contestaţii este o chestiune pur tehnică şi nu poate fi rezolvată prin vot.
II. Considerentele instanţei de recurs
1. Recursul este nefondat
2. În ceea ce priveşte forţa juridică a Declaraţiilor privind stocurile de produse agroalimentare.
În temeiul art. 19 alin. (1) din OUG nr. 124/2006 modificată şi completată prin Legea nr. 229/2007 recurenta-reclamantă a comunicat sucursalei A.P.I.A. – Bucureşti declaraţiile privind situaţia stocurilor de produse agroalimentare.
Potrivit O.M.A.D.R. nr. 439 din 31 mai 2007, recurenta avea posibilitatea să depună declaraţii rectificative, însă prin adresa nr. 1354 din 25 iulie 2007, declaraţiile au fost completate în acelaşi mod, respectiv cu evidenţierea unor stocuri excedentare la produsul orez.
În mod firesc, Comisia pentru stocuri constituită la nivelul sucursalei A.P.I.A. – Bucureşti a stabilit obligaţia de plată a taxei pentru stoc excedentar, conform OUG nr. 124/2006.
În mod corect, Comisia pentru stocuri şi instanţa de fond au apreciat, pe baza prevederilor legale, că declaraţiile privind stocurile de produse agroalimentare depuse chiar de către societate reprezintă baza obligaţiei de plată a taxei pentru stoc excedentar. Menţiunile făcute în declaraţii, chiar de către recurentă au determinat calcularea taxelor pentru stoc excedentar.
3. Baza de impunere poate fi modificată dacă există erori în cuprinsul declaraţiilor.
În speţă, atât organul administrativ, cât şi instanţa de fond, au constatat că transferul dreptului de proprietate nu s-a realizat la data încheierii contractului de vânzare - cumpărare nr. 97 din 23 decembrie 2006, deoarece contractul are un număr mai mic decât cel prin care recurenta însăşi a cumpărat marfa (nr. 204 din 23 decembrie 2006).
Mai mult, prin contractul nr. 97 din 23 decembrie 2006 s-a stipulat că acesta se aplică pentru operaţiunile comerciale de vânzare - cumpărare ce se vor derula între vânzător şi cumpărătorul –distribuitor începând cu 23 decembrie 2006 până la 31 decembrie 2006, or marfa a fost vândută la 3 ianuarie 2007.
Contractul nu a fost prelungit, astfel cum prevede art. 2 lit. b) din cuprinsul său, deoarece lipseşte acordul scris, cum s-au înţeles chiar părţile contractante.
4. Se va constata a fi nefondată şi critica referitoare la modalitatea de soluţionare a contestaţiei prin vot, avându-se în vedere prevederile O.M.A.D.R. nr. 333/2007 care permit adoptarea hotărârilor prin votul majorităţii membrilor prezenţi.
5. Faţă de cele menţionate, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. şi art. 20 din Legea nr. 554/2004 modificată şi completată urmează a se respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta SC B.C. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2552 din 6 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2413/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2426/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
