ICCJ. Decizia nr. 2464/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2464/2009
Dosar nr. 5242/2/2008
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Sesizarea primei instanţe.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la 03 septembrie 2008, reclamantul S.C.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii P.R.M.S. Bucureşti şi S.V., obligarea pârâtului la plata premiului anual integral pentru anul 2007. A arătat că în luna ianuarie 2008 a primit premiul anual pentru 2007 diminuat cu 5%, în temeiul deciziei consiliului de conducere al unităţii din data de 10 ianuarie 2008. In susţinerea cererii sale reclamantul a precizat că motivul invocat de pârât pentru diminuarea operată, respectiv atitudinea necorespunzătoare şi relaţiile neprincipiale reţinute în sarcina sa, este unul pur speculativ, diminuarea fiind în realitate determinată de funcţia pe care o deţine în cadrul sindicatului F.J.
Soluţia primei instanţe.
Prin sentinţa nr. 3300 din 02 decembrie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul P.R.M.S. Bucureşti să plătească reclamantului premiul anual integral, şi admiţând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.V., a respins acţiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu acesta, ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut în esenţă, următoarele:
În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului S.V., invocată de acesta prin întâmpinare, instanţa a constatat că acest pârât nu a contribuit în mod direct la emiterea actului atacat şi nu a decis diminuarea premiului anual, astfel încât nu poate fi angajată în nici un mod răspunderea lui.
În ceea ce priveşte fondul cauzei, curtea de apel a reţinut că diminuarea cu 5% a premiului anual acordat, nu este întemeiată pe fapte concrete, autoritatea publică pârâtă neputând justifica în nici un mod concluzia membrilor consiliului potrivit căruia reclamantul ar fi avut o atitudine profesională necorespunzătoare şi ar fi avut relaţii neprincipiale cu celelalte cadre.
Instanţa de recurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul P.J. Bucureşti.
În motivele de recurs s-a susţinut că hotărârea primei instanţe a fost pronunţată cu încălcarea competenţei materiale a acestei instanţe, ceea ce constituie un motiv de nelegalitate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
A fost criticată sentinţa şi sub aspectul greşitei soluţionări a excepţiei prescripţiei extinctive, precum şi pe fondul cauzei.
Excepţia necompetenţei materiale a instanţei face parte din categoria excepţiilor de procedură.
Potrivit prevederilor art. 159 C. proc. civ. necompetenţa este de ordine publică atunci când pricina este de competenţa unei instanţe de alt grad.
Excepţia necompetenţei materiale, fiind o excepţie de ordine publică, are caracter absolut şi dirimant, motiv pentru care va fi analizată cu prioritate.
Acţiunea are ca obiect obligarea unei autorităţi publice, respectiv a P.M.S. Bucureşti, să acorde reclamantei premiul anual integral, reclamantul având calitatea de funcţionar public cu statut special.
În conformitate cu dispoziţiile art. 91 din Legea nr. 188/1999 R acţiunile având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarilor publici se soluţionează de către instanţele de contencios administrativ.
Faţă de această reglementare legală prin care s-a instituit un sistem unitar în materia competenţei de soluţionare a litigiilor având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sau cerere derivate din acest raport, în favoarea instanţei de contencios administrativ, se impune a se face şi aplicarea prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004 R.
Potrivit art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2005 şi art. 3 C. proc. civ., Curtea de apel judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie de contencios administrativ şi fiscal privind actele autorităţilor şi instituţiilor centrale. În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (1) teza I şi art. 2 pct. 1 lit. d) C. proc. civ., tribunalele sunt instanţe cu plenitudine de competenţă în materia contenciosului administrativ, soluţionând cauzele având ca obiect actele administrative ale autorităţilor publice locale şi judeţene.
Revenind la speţa de faţă, pârâtul P.M.S. nu face parte din categoria autorităţilor publice centrale, fiind o autoritate la nivel local aşa încât soluţionând cauza pe fond Curtea de apel a pronunţat o hotărâre cu încălcarea competenţei altei instanţe.
Întrucât motivul de casare privind necompetenţa materială a Curţii de Apel Bucureşti este fondat, celelalte motive de recurs nu vor mai fi analizate, admiterea primului motiv de recurs făcând inutilă cercetarea celorlalte motive.
Soluţia instanţei de recurs.
Având în vedere nelegalitatea hotărârii, în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ. şi art. 313 C. proc. civ., se va casa sentinţa Curţii de Apel Bucureşti şi se va trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.J. Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 3300 din 2 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2429/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2540/2009. Contencios. Anulare act de control... → |
|---|
