ICCJ. Decizia nr. 2428/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2428/2009
Dosar nr. 986/33/2008
Şedinţa publică din 7 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, la 24 iunie 2008 reclamantul D.I. a solicitat, în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, anularea Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia din urmă la emiterea unei noi hotărâri prin care să i se recunoască calitatea de beneficiar al prevederilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul arată că a fost refugiat împreună cu familia sa din localitatea de domiciliu, localitatea Căpşu - Mare, judeţul Cluj în localitatea Dânlău Mare, judeţul Cluj, ca urmare a persecuţiilor etnice în urma Diktatului de la Viena.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată arătând că reclamantul nu face dovada unei persecuţii etnice, întrucât localitatea din care a avut loc refugiul era sub autoritate română.
Prin sentinţa civilă nr. 583/2008 din 9 septembrie 2008 Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea formulată de reclamantul D.I., a dispus anularea Hotărârii nr. 21602 din 9 iulie 2007 şi a obligat pârâta C.J.P. Cluj să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat pe perioada septembrie 1940 - februarie 1945 precum şi acordarea drepturilor potrivit Legii nr. 189/2000, începând cu data de 1 februarie 2007.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că reclamantul a îndeplinit condiţiile prevăzute de art. 1 din Legea nr. 189/2000. A arătat că, pentru a beneficia de aceste dispoziţii legale, persoana în cauză a suferit persecuţii etnice materializate în una din variantele enumerate la art. 1 din OG nr. 105/1999, în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945, iar persecuţiile să fi provenit de la regimurile instaurate în România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs intimata C.J.P. Cluj, susţinând că instanţa de fond a dat o hotărâre nelegală şi netemeinică solicitând modificarea soluţiei în sensul respingerii acţiunii.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului şi, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei atacate.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ., intimatul a depus Hotărârea nr. 15402 din data de 22 decembrie 2004 pentru stabilirea drepturilor prevăzute de Legea nr. 189/2000 pentru numitul D.I.
Examinând actele şi lucrările dosarului din întreg cursul procesual, în raport cu prevederile art. 3041 C. proc. civ. incidente în cauză, ca şi prin prisma criticilor formulate de recurentă, Curtea va constata că recursul este fondat urmând a fi admis cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare pentru următoarele motive:
Potrivit art. (1) lit. c) din OG nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 din motive etnice, cu modificările şi completările ulterioare, de prevederile acestui act normativ beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada sus menţionată, a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Acelaşi act normativ prevede în mod expres în art. 61 că dovedirea acestor situaţii se face de către persoanele interesate, cu acte oficiale eliberate, la cerere, de către organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
În virtutea rolului său activ, consacrat de prevederile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., instanţa de fond era datoare să administreze nemijlocit probe, în scopul stabilirii „persecuţiilor pe motive etnice" la care se face referire în mod generic în declaraţiile notariale.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) - alin. (3) C. proc. civ., constatând că modificarea sentinţei nu este posibilă, fiind necesară administrarea probei testimoniale, se va admite recursul, cu consecinţa casării sentinţei atacate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata C.J.P. Cluj împotriva sentinţei nr. 583/2008 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2426/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 2429/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
