ICCJ. Decizia nr. 2548/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2548/2009
Dosar nr. 2343/2/2008
Şedinţa publică din 13 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 15 aprilie 2008, reclamanta B.I. a solicitat anularea Deciziei nr. 64 din 24 septembrie 2007 emisă de pârâta primăria municipiului Bucureşti – comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 şi obligarea pârâtei să-i acorde despăgubiri în sumă de 1500 Euro/mp teren şi de 2000 euro/mp teren construit pentru imobilul propus pentru expropriere, situat în Bucureşti.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că nu a fost consultată în legătură cu exproprierea imobilului său în vederea construirii pasajului subteran B., iar notificările primite nu corespund valorii reale a imobilului propus pentru expropriere.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins acţiunea ca inadmisibilă prin sentinţa civilă nr. 2334 din 17 septembrie 2008, reţinând că acţiunea reclamantei nu se circumscrie ipotezei din norma legală cuprinsă în art. 20 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, iar întâmpinarea formulată de aceasta a fost soluţionată în limitele competenţei comisiei constituite în cadrul primăriei municipiului Bucureşti. Astfel, s-a avut în vedere că această comisie se rezumă să verifice doar propunerea de expropriere circumscrisă exclusiv planului cuprinzând terenul şi construcţiile propuse spre expropriere, excluzând ofertele de despăgubire, care fac obiectul determinării juste în procedura efectivă de expropriere, în faţa tribunalului investit în etapa judiciară a exproprierii, potrivit art. 21 şi urm. din Legea nr. 33/1994.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică, iar pe fond, admiterea acţiunii formulate.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a soluţionat cererea de suspendare a executării şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii fără dezbaterea lor contradictorie, lipsind astfel părţile de posibilitatea de a formula apărări.
Pe fondul cauzei, s-a învederat că au fost greşit interpretate dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 33/1994, considerându-se fără temei că numai în cazul respingerii propunerii de expropriere se poate formula contestaţie, deşi proprietarii pot contesta hotărârea comisiei de negociere, fie pentru nelegalitatea întregii proceduri de declarare a utilităţii publice şi a negocierilor purtate, fie pentru stabilirea greşită a planurilor şi a preţului de piaţă pentru imobile.
În ipoteza prevăzută de art. 20 din Legea nr. 33/1994, s-a arătat că proprietarul are dreptul la acţiune dacă după două runde de negocieri, acesta nu este de acord cu propunerea expropriatorului.
Recurenta a precizat că în cauză era îndeplinită această cerinţă legală, pentru că propunerea de expropriere a fost respinsă de proprietari şi întreaga procedură de expropriere se dovedeşte a fi nelegală, ca urmare a anulării Hotărârii nr. 160/2006 a consiliului general al municipiului Bucureşti de declarare a utilităţii publice pentru lucrarea pasaj subteran denivelat B. prin sentinţa irevocabilă pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
Recurenta a invocat şi încălcarea prevederilor art. 15 din Legea nr. 33/1994 privind constituirea comisiei de negociere, arătând că din comisia constituită la nivelul primăriei municipiului Bucureşti au făcut parte persoane care deţin funcţii în administraţia publică locală, persoane care au interes în executarea lucrărilor sau care au declarat utilitatea publică şi care nu aveau dreptul să fie membri ai comisiei de soluţionare a întâmpinărilor.
De asemenea, s-a arătat că în această comisie nu au fost desemnaţi specialişti în domeniul în care se realizează lucrarea publică şi nici reprezentanţi ai proprietarilor şi ai consiliului general al municipiului Bucureşti.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat pentru următoarele considerente care vor completa motivarea hotărârii atacate.
Instanţa de fond a soluţionat cauza cu respectarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului de apărare al părţilor în litigiu, astfel că este neîntemeiat primul motiv de recurs invocat de recurenta-reclamantă.
Din încheierile pronunţate de instanţa de fond anterior judecării pricinii, rezultă că recurentei i-au fost comunicate întâmpinarea şi înscrisurile depuse de intimată şi prin avocatul ales s-o reprezinte în cauză, a formulat apărări cu privire la fiecare excepţie invocată, inclusiv cu privire la excepţia inadmisibilităţii cererii invocată din oficiu în Şedinţa publică din 11 iunie 2008.
Criticile formulate pe fondul cauzei vor fi respinse ca nefondate, constatându-se că este legală şi temeinică hotărârea de respingere a cererii de anulare a deciziei nr. 64 din 24 septembrie 2007 emisă de Comisia pentru soluţionarea întâmpinărilor conform Legii nr. 33/1994 din cadrul primăriei municipiului Bucureşti.
Deşi a respins acţiunea ca inadmisibilă, prima instanţă s-a pronunţat pe fondul pricinii, reţinând că motivele de nelegalitate invocate de recurenta- reclamantă vizează în principal cererea de expropriere şi cuantumul despăgubirilor, pentru care dispoziţiile art. 21 din Legea nr. 33/1994 prevăd o altă procedură judiciară.
Din considerentele hotărârii atacate rezultă în mod neechivoc că nu a fost contestat dreptul la acţiune al recurentei, în calitate de proprietar al unui imobil propus pentru expropriere, constatându-se întemeiat că instanţa de contencios administrativ este competentă să se pronunţe numai în condiţiile prevăzute de art. 20 din Legea nr. 33/1994 cu privire la propunerile de expropriere, respectiv oferta expropriatorului, pretenţiile proprietarilor şi ale titularilor altor drepturi reale, iar nu cu privire la cererea de expropriere şi la stabilirea despăgubirilor pentru care art. 21 din aceeaşi lege prevede competenţa tribunalului în raza căruia este situat imobilul.
De asemenea, nu pot fi examinate în procedura prevăzută la Cap. 3 al Legii nr. 33/1994 pentru măsurile premergătoare exproprierii, care intervin după declararea utilităţii publice, acele susţineri referitoare la utilitatea publică şi la actul de declarare a utilităţii publice pentru care recurenta-reclamantă nu a exercitat dreptul la acţiune potrivit dispoziţiilor cuprinse la Cap. 1 şi 2 din aceeaşi lege.
Din acest motiv, au fost corect respinse şi susţinerile din acţiune privind încălcarea dispoziţiilor Legii nr. 350/2001 şi ale Legii nr. 52/2003, iar apărarea privind anularea actului de declarare a utilităţii publice prin sentinţa civilă nr. 2334 din 17 septembrie 2008 a Tribunalului Bucureşti nu prezintă relevanţă în cauză, pentru că nu a fost invocată decât în recurs şi se referă la o altă situaţie de fapt şi de drept decât cea avută în vedere la emiterea deciziei nr. 64 din 24 septembrie 2007 pentru soluţionarea întâmpinării depuse de recurentă.
În ceea ce priveşte componenţa comisiei care a emis Decizia contestată, s-a invocat neîntemeiat încălcarea dispoziţiilor art. 15 alin. (2) şi alin. (3) din Legea nr. 33/1994, dat fiind că nu au fost expuse în concret argumentele acestui motiv de nelegalitate şi afirmaţiile recurentei - reclamante au un caracter general, fără referiri la acei membri ai comisiei consideraţi a se afla în stare de incompatibilitate pentru soluţionarea întâmpinării depuse de aceasta.
Faţă de considerentele expuse, constatând că nu există motive de casare sau de modificare a hotărârii instanţei de fond, Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de B.i. împotriva sentinţei civile nr. 2334 din 17 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2540/2009. Contencios. Anulare act de control... | ICCJ. Decizia nr. 2552/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs → |
|---|
