ICCJ. Decizia nr. 251/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 251/2009
Dosar nr. 7116/2/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 11 octombrie 2007, reclamantul S.A.M. a solicitat ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunţa, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, să se dispună suspendarea Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de pârâtul M.J., prin care s-a dispus încetarea calităţii de notar public, ca urmare a condamnării definitive pentru săvârşirea cu intenţie a unei infracţiuni care aduce atingere prestigiului profesiei.
Reclamantul a susţinut că Ordinul nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost contestat în procedura administrativă, dar suspendarea executării acestuia este necesară faţă de existenţa unui caz bine justificat, dublat de riscul producerii unor pagube iminente, prin lipsirea sa de resursele necesare existenţei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 169 din 23 ianuarie 2008, prin care a admis cererea formulată de reclamant şi a dispus suspendarea executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 emis de M.J., până la pronunţarea instanţei de fond.
Hotărârea instanţei de fond s-a întemeiat pe dispoziţiile art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, cu motivarea că s-a dovedit existenţa unui caz bine justificat prin motivele de nelegalitate invocate de reclamant, inclusiv în privinţa încălcării normelor de competenţă pentru emiterea ordinului contestat, precum şi riscul producerii unor pagube morale şi materiale, dificil de reparat în situaţia anulării măsurii dispuse de autoritatea pârâtă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs pârâtul M.J., solicitând ca în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul de a fi respinsă cererea de suspendare formulată de reclamant.
Recurentul-pârât a învederat în primul motiv de recurs că măsura suspendării executării a fost dispusă până la pronunţarea instanţei de fond, iar prin hotărârea pronunţată la 21 mai 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea reclamantului de anulare a Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, a fost invocată aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 şi s-a susţinut că instanţa de fond a constatat în mod eronat îndeplinirea cerinţelor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Recurentul-pârât a susţinut că simpla contestare a actului administrativ unilateral pe motiv de nelegalitate nu este de natură să provoace o îndoială serioasă asupra legalităţii actului şi deci existenţa unui caz bine justificat; de asemenea, s-a arătat că nu a fost dovedită în cauză îndeplinirea celei de-a doua condiţii prevăzute de lege, privind necesitatea prevenirii unei pagube iminente, astfel cum a fost definită în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, ca prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport şi de dispoziţiile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge prezentul recurs ca nefondat, pentru următoarele considerente:
Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost formulată de intimatul-reclamant S.A.M. şi a fost soluţionată prin hotărârea atacată în temeiul dispoziţiilor art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care prevăd posibilitatea suspendării executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond, iar dacă acţiunea în anularea actului nu a fost introdusă în termen de 60 de zile, măsura de suspendare încetează de drept şi fără nici o formalitate.
În cauză, se constată că măsura provizorie dispusă prin sentinţa recurată nu mai produce efecte juridice, întrucât a fost admisă până la pronunţarea instanţei de fond şi această condiţie s-a realizat la data de 21 mai 2008, când acţiunea în anularea Ordinului nr. 2300/ C din 11 septembrie 2007 a fost respinsă ca neîntemeiată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
În raport de această situaţie de fapt, confirmată de recurentul - pârât se constată că a devenit lipsită de interes cererea sa de recurs şi de modificare a hotărârii instanţei de fond.
Pentru aceleaşi considerente de fapt, recurentul-pârât a solicitat neîntemeiat să fie modificată hotărârea atacată, în sensul respingerii cererii de suspendare, dat fiind că, acţiunea în anulare a fost soluţionată după pronunţarea măsurii de suspendare şi deci la data admiterii acesteia erau îndeplinite condiţiile de procedură prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Pentru motivele expuse, în raport de care nu se mai impune a fi examinată critica de nelegalitate invocată prin cel de-al doilea motiv de recurs, se constată că nu există temei pentru casarea sau modificarea hotărârii atacate şi pe cale de consecinţă, se va respinge prezentul recurs ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.J. împotriva sentinţei civile nr. 169 din 23 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 248/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 252/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
