ICCJ. Decizia nr. 252/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 252/2009
Dosar nr. 7813/2/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 8 noiembrie 2007, reclamanta N.M. a chemat în judecată U.N.B. România şi Consiliul Baroului Bucureşti, solicitând anularea Deciziei nr. 255 din 22 septembrie 2007 şi respectiv hotărârii nr. 1438 din 2 octombrie 2006 emise de aceştia şi prin care i-a fost respinsă cererea de primire în profesia de avocat cu scutire de examen.
În motivarea acţiunii sale, reclamanta a susţinut că prin cele două acte contestate i se încalcă grav dreptul de a exercita o profesie liberă – cu atât mai mult cu cât nu s-a dovedit că s-ar afla în vreunul din cazurile de nedemnitate prevăzute de art. 27 din Statutul profesiei de avocat.
Prin sentinţa civilă nr. 915 din 20 martie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea şi a obligat reclamanta la 1.500 lei cheltuieli de judecată către Baroul Bucureşti şi 400 lei către U.N.B. România.
S-a reţinut de către instanţa de faţă că abaterile săvârşite de reclamantă atât în perioada cât a fost notar cât şi în perioada în care a funcţionat ca judecător la Tribunalul Bucureşti, nu mai prezintă garanţii morale pentru fi primită în profesia de avocat.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs N.M. apreciind că este nelegală şi netemeinică.
Recurenta a susţinut că sancţionarea sa în perioada în care a funcţionat ca notar prin aplicarea art. 181 C. pen. nu constituie un caz de nedemnitate aşa cum este el prevăzut de art. 13 din Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, care să atragă după sine refuzul de a fi primită în profesie. Aceasta cu atât mai mult cu cât sancţiunea respectivă nu i-a afectat cariera, ulterior funcţionând ca judecător până la pensionare.
Recursul nu este fondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 38 din Legea nr. 51/1995 modificată cât şi dispoziţiilor art. 214 din Statutul profesiei de avocat, se impune ca şi obligaţie pentru avocat în exercitarea profesiei să manifeste probitate, umanism, onoare, moralitate, moderaţie şi tact – principii esenţiale ale acestei profesii.
Din documentele depuse la dosar, rezultă că reclamanta – recurentă a fost de mai multe ori sancţionată pentru săvârşirea unor fapte care în mod cert i-au afectat atât cariera profesională cât şi buna reputaţie.
Astfel în perioada în care a îndeplinit funcţia de notar a fost cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzut de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) – cercetare finalizată prin ordonanţa din 7 iunie 1999 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti prin care i s-au aplicat prevederile art. 181 C. pen. cu menţiunea că fapta nu prezintă pericol social.
Prin Hotărârea nr. 6/2003 rămasă definitivă prin Decizia nr. 2/14 martie 2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, C.S.M. a admis acţiunea disciplinară exercitată de M.J. împotriva reclamantei Năvală Maria şi a aplicat sancţiunea suspendării din funcţie pe o perioadă de 6 luni. S-a reţinut că în conduita manifestată atât în cadrul instanţei cât şi în afara acesteia, judecătoarea N.M. a săvârşit o serie de fapte care potrivit art. 122 lit. g) din Legea nr. 92/1992 constituie abateri disciplinare şi care aduc atingere onoarei şi probităţii profesionale.
Prin Hotărârea C.S.M. nr. 140 din 8 septembrie 2004 s-a reţinut că prin faptele săvârşite a încălcat dispoziţiile art. 46 lit. c) teza a II-a din Legea nr. 92/1992 pentru organizare judecătorească, fapt pentru care s-a apreciat că nu se mai poate bucura de o bună reputaţie – condiţie suficientă pentru a se dispune eliberarea din funcţie.
Faptul că aceste măsuri nu au fost puse în aplicare, întrucât în final N.M. a fost eliberată din funcţie prin pensionare, nu înlătură nici pe de parte imaginea lipsei de moralitate şi de probitate profesională, pe care ea însăşi şi-a creat-o prin numeroasele abateri disciplinare săvârşite cu vinovăţie şi cu atât mai puţin nu conferă garanţia pentru viitor a exercitării cu onoare, simţ moral şi profesionalism a profesiei de avocat, astfel încât să se justifice promovarea în profesie cu scutire de examen.
În raport de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art. 312 şi art. 274 C. proc. civ. urmează a fi respins recursul declarat împotriva sentinţei civile nr. 915/20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi obligată reclamanta la 1.000 lei cheltuieli de cheltuieli de judecată către Baroul Bucureşti.
În ce priveşte cererea de cheltuieli formulată de U.N.B. România, aceasta urmează a fi respinsă, nefiind depusă la dosar dovada acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de N.M. împotriva sentinţei civile nr. 915 din 20 martie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal ca nefondat.
Obligă recurenta să plătească intimatului Baroul Bucureşti 1.000 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de cheltuieli formulată de U.N.B. România.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 251/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 254/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
