ICCJ. Decizia nr. 2491/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2491/2009
Dosar nr. 32139/3/2007
Şedinţa publică din 8 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 25 septembrie 2007, B.C., B.I. şi B.D. prin procuratorul B.E. au chemat în judecată Autoritatea Naţională pentru Stabilirea Despăgubirilor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor şi Guvernul României, reprezentat de Primul Ministru, solicitând obligarea acestor autorităţi publice la plata unor despăgubiri cuvenite datorită neexecutării sentinţei civile nr. 492 din 29 iunie 2004, pronunţată de Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că prin această hotărâre s-a stabilit dreptul lor la despăgubire în valoare de 2.656.503.000 lei pentru imobilul - casă de locuit, magazie, coteţ de păsări, grajd, pătul, magazie de cereale, fânărie şi bucătărie de vară – situat în comuna Pătulele, satul Viaşu.
Deşi dosarul ce conţine hotărârea respectivă şi dispoziţia primarului nr. 139 din 9 septembrie 2005 a fost înaintat Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor cu adresa nr. 13231 din 2 decembrie 2005, iar ulterior s-au adresat acelei pârâte cu memoriu şi o cerere în vederea emiterii deciziei ce reprezintă titlul de despăgubire, nu au primit nici un răspuns.
În drept reclamanţii au invocat prevederile art. 2 lit. h) şi art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 1273 din 3 decembrie 2007, Tribunalul Bucureşti, Secţia a IX-a de contencios administrativ şi fiscal, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, Secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Această din urmă instanţă prin sentinţa civilă nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a respins acţiunea ca rămasă fără obiect.
Instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece anterior introducerii acţiunii, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 1140 din 28 iunie 2007, reprezentând titlul de despăgubire în cuantum de 2.656.503.000 lei.(ROL) în favoarea reclamanţilor, astfel că primul capăt de cerere este lipsit şi de interes.
Pe de altă parte, capătul de cerere subsecvent privind plata unei dobânzi actualizate pentru întârzierea în emiterea titlului de despăgubire este neîntemeiat, faţă de inexistenţa refuzului nejustificat al pârâtei de rezolvare a cererii.
În sfârşit, curtea de apel a apreciat că acţiunea nu poate fi admisă în raport de reglementarea instituită prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007 şi de faptul că reclamanţii nu şi-au exprimat opţiunea în sensul emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată.
Hotărârea a fost atacată cu recurs de către reclamanţii B.C., B.D. şi B.I. prin procuratorul B.E.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea, ignorând sentinţa civilă nr. 492/2004 a Tribunalului Mehedinţi, care stabileşte cu autoritatea lucrului judecat, dreptul lor la acordarea despăgubirilor băneşti în valoare de 2.656.503.000 lei (ROL).
În opinia recurenţilor referirea la dispoziţiile cuprinse în Legea nr. 247/2005 nu sunt justificate, iar potrivit art. 10 alin. (6) din Legea nr. 10/2001, despăgubirile se actualizează cu indicele inflaţiei la data plăţii efective.
Critica formulată nu este întemeiată pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Prin sentinţa civilă nr. 492 din 29 iunie 2004 Tribunalul Mehedinţi, Secţia civilă a admis contestaţia formulată de B.C., B.I. şi B.D. în contradictoriu cu Primăria comunei Pătulele şi cu Prefectura judeţului Mehedinţi, anulând Decizia nr. 126 din 12 septembrie 2003. Totodată, a obligat pe prima pârâtă să emită o decizie conţinând oferta de acordare a despăgubirilor băneşti cuvenite pentru bunurile imobile preluate abuziv de stat, în cuantum de 2.656.503.000 lei (ROL).
Hotărârea respectivă a rămas definitivă şi irevocabilă ca urmare a respingerilor declarate în cauză.
Atât din motivare, cât şi din dispozitivul sentinţei rezultă că singura entitate obligată să o pună în executare este Primăria comunei Pătulele, care prin primar a emis dispoziţia nr. 139/2005, îndeplinindu-şi astfel obligaţia impusă de instanţa de judecată.
La rândul său, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a emis Decizia nr. 1140 din 28 iunie 2007 care în sensul art. 16 alin. (7)) din Legea nr. 247/2007, modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007, reprezintă titlul de despăgubire, în cuantum de 265.650,30 lei (RON).
Decizia este anterioară datei de sesizare a instanţei, situaţie în care, nu poate fi vorba de un refuz al pârâţilor de soluţionare a unei cereri, care în sensul art. 2 lit. h) şi 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 să justifice plata unor despăgubiri pentru întârziere.
Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor nu a manifestat, aşadar, pasivitate din moment ce a emis actul administrativ solicitat şi îşi îndeplineşte atribuţiile specifice în baza dispoziţiilor cuprinse într-o lege specială, diferită de Legea nr. 10/2001, invocată în recurs.
În plus, aşa cum corect s-a reţinut în sentinţă reclamanţii nu au făcut dovada că şi-au exprimat opţiunea în sensul emiterii unui titlu de conversie ori a unui titlu de plată, demers necesar pentru valorificarea titlului de despăgubire, conform normelor de procedură instituite în Titlul VII din Legea nr. 247/2005, modificată şi completată prin OUG nr. 81/2007.
În fine, se cuvine menţionată împrejurarea că în cazul în care ar fi fost nemulţumiţi de cuantumul despăgubirilor stabilitate prin Decizia Comisiei Centrale, ei aveau posibilitatea de a contesta actul administrativ, în temeiul art. 19 alin. (1) al aceluiaşi titlu, ceea ce însă, nu au făcut .
Faţă de considerentele expuse în cele ce preced şi de inexistenţa unor motive de casare de ordine publică, care potrivit art. 306 alin. (2) C. proc. civ. pot fi invocate din oficiu, urmează a se dispune respingerea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanţii B.C., B.D. şi B.I. împotriva sentinţei civile nr. 2196 din 9 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 8 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2468/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 2492/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
