ICCJ. Decizia nr. 256/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 256/2009
Dosar nr. 2083/54/2007
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată de 29 august 2007, reclamantul M.D.I. a chemat în judecată M.E.C. solicitând anularea Ordinului emis de acesta cu nr. 1441 din 3 iulie 2007.
În motivarea cererii, reclamantul a susţinut că prin ordinul contestat s-a anulat art. 5 alin. (4) din Ordinul M.E.C. nr. 5209 din 7 decembrie 2001 precum şi atestatul din 10 decembrie 2001 prin care se echivala diploma sa de doctor abilitat eliberată de U.L.I. din Republica Moldova cu diploma de doctor în Relaţii Internaţionale, măsură apreciată ca fiind abuzivă fiind luată cu depăşirea atribuţiilor prevăzute de art. 6 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a C.N.R.E.D. aprobat prin Ordinul nr. 3422/1999.
Prin sentinţa civilă nr. 55 din 22 februarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea şi a anulat Ordinul M.E.C. nr. 1441/2007. S-a reţinut pentru aceasta că diferenţa între numărul diplomei eliberate de Republica Moldova şi cel aflat la cotorul instituţiei, deşi seria este aceeaşi, este în fapt o eroare care nu poate fi imputată reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs M.E.C. susţinând în esenţă că numai printr-o greşită interpretare a probelor administrate, instanţa a apreciat ca fiind întemeiată cererea reclamantului, fără a avea în vedere că Centrul Naţional pentru recunoaşterea şi echivalarea diplomelor, înfiinţat prin Ordinul M.E.C. nr. 3422/1999, nu are posibilitatea recunoaşterii şi echivalării titlului de „doctor abilitat" pentru că o asemenea diplomă nu certifică efectuarea de studii în străinătate.
Totodată, recurentul a subliniat lipsa de interes în promovarea acţiunii, dat fiind faptul că reclamantul a obţinut conform reglementărilor legale în vigoare – gradul de conferenţiar universitar ( Ordin M.I. nr. 4257/1996), cel de profesor universitar (Ordin M.E.N. nr. 3805/1998) precum şi titlul ştiinţific de doctor în economie (Ordin M.I.E nr. 4554/1983).
Recursul este fondat.
Prin Ordinul M.E.C. nr. 5209 din 17 decembrie 2007, poz. 5 - s-a echivalat diploma de „doctor abilitat în ştiinţe economice", eliberată de U.L.I. din Moldova la 19 aprilie 2001, cu cea de „doctor în Relaţii Economice Internaţionale".
Această măsură a fost atestată ulterior de M.E.C. cu atestatul din 10 decembrie 2001.
Ulterior prin Ordinul nr. 1441 din 3 iulie 2007, M.E.C. a dispus anularea poz. 5 din Ordinul nr. 5209/2001 cât şi a atestatului din 10 decembrie 2001, constatând că titulatura diplomei obţinută în Moldova, nr. diplomei şi denumirea instituţiei care a eliberat-o nu corespund cu datele înscrise în Ordinul M.E.C. nr. 5/2001.
Măsura astfel dispusă este legală şi temeinică.
În temeiul HG nr. 49/29 ianuarie 1999 şi în spiritul Convenţiei privind recunoaşterea calificărilor în învăţământul superior în statele europene – promulgată prin Decretul nr. 222/1998, a fost înfiinţat C.N.R.E.D.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 al HG nr. 49/1999, „prin echivalare se înţelege evaluarea curriculei parcurse până la eliberarea respectivelor diplome sau acte de studii şi compatibilitatea cu sistemul românesc", iar potrivit dispoziţiilor art. 10, „procedura de recunoaştere şi echivalare nu trebuie să confere mai multe drepturi cetăţenilor care au studiat în străinătate faţă de cei care au studiat în România şi se face cu respectarea legislaţiei române".
Totodată, prin acelaşi act normativ se stabileşte o procedură anume pentru obţinerea titlului de doctor şi care include şi obligativitatea depunerii unui număr însemnat de documente (art. 13 lit. b)), despre care reclamantul nu a înţeles să amintească în speţă, şi cu atât mai puţin instanţa de fond să verifice.
Având în vedere această reglementare – în vigoare în România, precum şi faptul că ea nu prevede un echivalent pentru titlul de „doctor abilitat" echivalarea admisă prin Ordinul nr. 5209/2001 al M.E.C. nu numai că nu este posibilă dar nu are suport legal astfel încât anularea lui prin Ordinul M.E.C. nr. 1441/2007 se justifică pe deplin.
Fără a fi preocupată de aceste aspecte şi fără a verifica în ce măsură procedura de echivalare a titlului de doctor abilitat este posibilă şi conformă cu dispoziţiile legale în materie, precum şi fără a analiza în acelaşi timp interesul reclamantului în promovarea acestei acţiuni, în condiţiile în care el este recunoscut potrivit legislaţiei române ca având grade de profesor universitar şi respectiv doctor în economie, instanţa fondului prin admiterea acţiunii a pronunţat o hotărâre vădit nelegală şi netemeinică.
Astfel fiind şi având în vedere dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.E.C.T. împotriva sentinţei civile nr. 55 din 22 februarie 2008 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi în fond respinge acţiunea formulată de M.D.I. ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 255/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 258/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
