ICCJ. Decizia nr. 261/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 261/2009
Dosar nr. 569/2/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 28 ianuarie 2008, reclamantul G.I.A. a chemat în judecată M.Î.M.M.C.T.P.L. solicitând obligarea acestuia să-i elibereze adeverinţa tip prevăzută de art. 28 lit. b) din OUG nr. 36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic şi consular şi de pct. 32 lit. b) din Normele de aplicare aprobate prin Ordinul comun al M.M.F.M.A.E. şi M.Î.M.M.C.T.P.L. nr. 813/2157/993/2007 precum şi să-i recunoască în acelaşi timp că îndeplineşte condiţiile pentru a obţine pensia de serviciu, astfel cum este reglementată de OUG nr. 36/2003, modificată şi completată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a lucrat în comerţ exterior o perioadă de 24 de ani şi 9 luni, din care 9 ani şi 9 luni ca şi reprezentant în misiuni permanente şi temporare în străinătate al Î.C.E.N., având atribuţii specifice activităţii ce intră sub incidenţa dispoziţiilor Convenţiei de la Viena.
Prin sentinţa civilă nr. 1205 din 15 aprilie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reţinând că funcţiile deţinute de reclamant nu sunt funcţii diplomatice.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul G.I.A., care a arătat că în cadrul unităţilor cu specific de comerţ exterior şi cooperare economică aşa cum a fost şi N., nu au existat grade diplomatice în sensul Legii nr. 269/2003 privind Statutul corpului diplomatic şi consular; că în fapt el a fost practic reprezentant al statului român recunoscut ca atare şi acreditat de statul în care şi-a desfăşurat activitatea, fiind asimilat funcţionarului consular, atribuţiile avute fiind specifice activităţii de comerţ exterior astfel cum este definită de Legea nr. 1/1971 art. 5, activitate ce intră sub incidenţa dispoziţiilor Convenţiei de la Viena.
Prealabil analizării motivelor de casare, Curtea a pus în discuţia părţilor competenţa materială de soluţionare a instanţei de contencios administrativ având în vedere că prin cererea formulată, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului de a-i elibera adeverinţa tip necesară stabilirii pensiei de serviciu, astfel cum este reglementată prin OG nr. 36/2003.
În conformitate cu dispoziţiile art. 155 lit. e) din Legea nr. 19/2000, privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, sunt de competenţa Tribunalului, secţia conflicte de muncă, litigiile privind refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri privind dreptul de asigurări sociale, precum şi cele care privesc modul de stabilire a pensiei şi a altor drepturi de asigurări sociale (art. 155 lit. f)).
Astfel fiind şi cum în cauză reclamantul a solicitat autorităţii competente eliberarea adeverinţei tip prevăzută de art. 28 din OUG nr. 36/2003 şi recunoaşterea dreptului său de a beneficia de pensia de serviciu, este evident că ceea ce se tinde a fi obţinut este tocmai această pensie,situaţie în care competenţa de soluţionare revine în primă instanţă Tribunalului Bucureşti
Văzând dispoziţiile art. 313 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de G.I.A. împotriva sentinţei civile nr. 1205 din 15 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează hotărârea atacată şi trimite cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 259/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 264/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
