ICCJ. Decizia nr. 2579/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2579/2009
Dosar nr. 2690/2/2008
Şedinţa publică din 14 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, la data de 6 mai 2008, reclamanta A.M.S. din ambulator a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, anularea HG nr. 395/2008 privind reorganizarea C.D.T. Dorobanţi.
În motivarea acţiunii s-a arătat că Centrul (C.D.T. Dorobanţi) este unitate sanitară publică care are în structură cabinete de specialitate în care îşi desfăşoară activitatea 37 de medici de diverse specialităţi, fiind singurul centru medical din Bucureşti în care persoanele cu venituri medii şi mici beneficiază de servicii medicale integrate. Prin HG nr. 395/2008 se încalcă atât dreptul pacienţilor la ocrotirea sănătăţii, cât şi dreptul la muncă al medicilor - salariaţi ai centrului, drepturi prevăzute de art. 34 şi art. 41 din Constituţia României. Reclamanta a mai arătat că, potrivit HG nr. 1096/2002, terenul pe care se află amplasat centrul face parte din domeniul public al municipiului Bucureşti, fiind în administrarea Consiliului Local al sectorului 1 Bucureşti, fiind posibil ca la data emiterii hotărârii contestate să fie litigiu pe rolul instanţelor judecătoreşti cu privire la imobilul în care îşi desfăşoară activitatea C.D.T. Dorobanţi.
Pârâtul prin întâmpinare a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care nu face dovada dreptului propriu recunoscut de lege care să fi fost vătămat prin actul contestat, nefăcând dovada nici a legăturii de cauzalitate între act şi vătămarea invocată. A susţinut şi excepţia lipsei de interes întrucât, deşi reclamanta invocă vătămarea intereselor private ale unor medici ai centrului şi a interesului legitim public, susţinerile vizează ordinea de drept şi democraţia constituţională, arătând că acţiunea este neîntemeiată, hotărârea contestată fiind emisă cu respectarea Legii nr. 24/2000 şi HG nr. 1226/2007.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul pârâtului, M.S.., în calitate de iniţiator al hotărârii contestate şi C.M., medic specialist în cadrul centrului.
M.S .a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, care nu a făcut dovada că a fost mandatată de membrii asociaţiei, să formuleze acţiunea, iar intervenienta C.M. a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, ambii intervenienţi arătând că şi pe fond, acţiunea este neîntemeiată.
Instanţa a admis în principiu cererile de intervenţie.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2444 din 29 septembrie 2008 a respins excepţia lipsei calităţii procesuale active şi excepţia lipsei de interes, ca neîntemeiată.
A respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.M.S. din ambulatoriu în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României. A admis cererile de intervenţie accesorie, în interesul pârâtului, formulate de intervenienţii M.S. şi C.M.
În motivarea soluţiei s-a reţinut cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei că, aceasta a promovat acţiunea pentru protejarea intereselor membrilor săi, care nu doresc reorganizarea C.D.T. în cabinete medicale individuale, chiar dacă majoritatea membrilor care îşi desfăşoară activitatea în Centru, membri ai asociaţiei, este de acord cu reorganizarea Centrului.
A fost înlăturată şi excepţia lipsei de interes, întrucât scopul urmărit în promovarea acţiunii este de menţinere a Centrului ca unitate sanitară cu personalitate juridică.
Pe fondul cauzei a reţinut că HG nr. 395/2008 nu încalcă drepturile pacienţilor şi medicilor, prevăzute în Constituţie, întrucât prin această hotărâre se aprobă doar schimbarea formei de organizare a Centrului. Totodată, spaţiile în care Centrul îşi desfăşoară activitatea nu fac parte din domeniul public al municipiului Bucureşti, fiind în proprietatea privată a municipiului Bucureşti potrivit HG nr. 884/2004 şi OG nr. 124/1998, iar prin dispoziţia nr. 8709/2007 a primarului general al municipiului Bucureşti s-a respins notificarea privind restituirea în natură a imobilului afectat de P.I. din Bucureşti.
S-a mai reţinut că, întrucât HG nr. 395/2008 dispune doar cu privire la reorganizarea centrului, iar nu cu privire la concesionarea sau închirierea imobilului, dispoziţiile nr. 8709/2007 şi nr. 8710/2009 emise de primarul general al municipiului Bucureşti nu au incidenţă în cauză.
Prin urmare, HG nr. 395/2008 nu reprezintă pentru reclamantă un act administrativ vătămător, în sensul art. 1 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen – reclamanta A.M.S. din ambulatoriu, criticând-o în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susţinând în esenţă că, instanţa nu a analizat şi nu a interpretat corect observaţiile M.J. şi Consiliului Legislativ au ocazia avizării proiectului hotărârii, considerând că, în fapt prin HG nr. 395/2008 s-a reorganizat un centru medical inexistent din punct de vedere juridic; că imobilele – construcţii în care îşi desfăşoară activitatea Centrul, trebuie să fie consolidate faţă de riscul seismic; că este incertă natura juridică a imobilului în care Centrul îşi desfăşoară activitatea, imobilul prezentând şi risc seismic, că reorganizarea C.D.T. în cabinete medicale individuale precede vânzarea respectivelor spaţii; că regimul juridic al spaţiilor în care Centrul îşi desfăşoară activitatea este stabilit prin HG nr. 1096/2002 în sensul că, spaţiile fac parte din domeniul public al municipiului Bucureşti, fiind în administrarea Consiliului local al Sectorului 1 Bucureşti; că prin HG nr. 395/2008 se încalcă atât dreptul la ocrotirea sănătăţii cât şi dreptul la muncă, prevăzute în Constituţia României.
Examinând sentinţa atacată în raport cu critica formulată în recurs, probele administrate în cauză, dispoziţiile legale incidente pricinii şi potrivit art. 3041 C. proc. civ., se constată că, recursul este nefondat.
Hotărârea contestată a fost elaborată cu respectarea prevederilor Legii nr. 24/2000 şi HG nr. 1226/2007.
Se vor înlătura susţinerile recurentei privind reorganizarea prin HG nr. 395/2008 a unui centru medical inexistent din punct de vedere juridic, faţă de înfiinţarea C.D.T.A.S. prin HG nr. 1151/1996 şi reorganizarea C.D.T. Dorobanţi prin HG nr. 395/2008, având în vedere funcţionarea unităţii sanitare sub denumirea de C.D.T. Dorobanţi, încheierea de contracte sub această denumire cu furnizorii, cu Casa de Asigurări. Se reţine că, schimbarea denumirii Centrului s-a făcut prin O.M.S. nr. 853/1997, emis în baza decretului - Lege nr. 100/1990 (conform căruia organele centrale au posibilitatea schimbării denumirii instituţiilor din domeniul lor de activitate). De altfel, acest aspect nu a fost invocat de reclamantă prin acţiune.
Se va înlătura ca nefondată şi susţinerea recurentei privind regimul juridic incert al terenului şi imobilului, reţinându-se că hotărârea contestată vizează reorganizarea activităţii Centrului, situaţia juridică a imobilului este aceeaşi, indiferent dacă unitatea sanitară funcţionează ca unitate cu personalitate juridică sau sub forma unor cabinete medicale individuale . Acelaşi raţionament juridic cu privire la forma de organizare se aplică şi cu privire la aspectele ridicate privind consolidarea imobilului, starea imobilului fiind aceeaşi, indiferent de forma de desfăşurare a actului medical.
În măsura în care actul administrativ contestat vizează doar schimbarea formei de organizare a activităţii Centrului, prin reorganizare nu sunt afectate drepturile pacienţilor şi medicilor, garantate de Constituţie, reţinându-se că, pacienţii vor fi consultaţi şi trataţi în continuare în aceeaşi locaţie, de către aceeaşi medici, fără plată suplimentară din partea acestora, cabinetele medicale având posibilitatea de a încheia contracte cu casele de asigurări. Reorganizarea activităţii medicale nu încalcă prevederile OG nr. 124/1998, contrar susţinerilor recurentei, profesia de medic putând fi exercitată în cabinet medical individual, cabinete medicale grupate, asociate, societate civilă medicală.
Se reţine de asemenea că, indiferent dacă bunurile sunt în domeniul public sau privat al statului, activitatea urmează să se desfăşoare în continuare în acelaşi imobil. Atât bunurile din domeniul public, cât şi cele din domeniul privat pot fi date în administrare, concesionate, închiriate, în condiţiile legii – (OG nr. 124/1998 privind organizarea şi funcţionarea cabinetelor medicale – republicată, cu modificările şi completările ulterioare).
HG nr. 884/2004 prevede că bunurile imobile sau părţile acestora aflate în proprietate publică a statului sau a unităţilor administrativ teritoriale în care funcţionează cabinete medicale înfiinţate potrivit OG nr. 124/1998 trec în proprietatea privată a statului.
În consecinţă, soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, recursul urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de A.M.S. din ambulatoriu Bucureşti împotriva sentinţei civile nr. 2444 din 29 septembrie 2008 a Curţi de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2573/2009. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 2631/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
