ICCJ. Decizia nr. 266/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 266/2009
Dosar nr. 669/33/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la 25 aprilie 2006 reclamanţii B.R., M.O., L.M., T.D., F.M., C.A., D.R., M.I., M.V., R.P.R., R.P.L., M.A., M.F., P.V., S.O., C.E., A.M., A.G. au chemat în judecată Ministerul Economiei şi Comerţului şi SC F.S. SA, prin lichidator SC C.E. SA, solicitând anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate din 1 martie 2006, emis în favoarea pârâtei SC F.S. SA pentru 9.250 mp teren. Totodată reclamanţii au solicitat suspendarea actului administrativ până la soluţionarea irevocabilă a cauzei.
În motivarea cererii, reclamanţi au arătat că actul contestat este nelegal fiind emis ulterior pronunţării unei hotărâri judecătoreşti irevocabile prin care le era recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului în litigiu.
În cauză a formulat cerere de intervenţie M.D., cerere încuviinţată în principiu.
Prin sentinţa civilă nr. 221 din 23 aprilie 2007, Curtea de Apel Cluj a admis acţiunea şi cererea de intervenţie şi a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate din 1 martie 2006, obligând în acelaşi timp pârâţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată către reclamanţi.
Prin Decizia civilă nr. 678 din 21 februarie 2008 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a admis recursul declarat de SC F.S. SA şi a casat sentinţa nr. 221/2007 a Curţi de Apel Cluj cu trimiterea cauzei spre rejudecare, reţinând pentru aceasta că judecata în fond s-a făcut cu lipsă de procedură în ce o priveşte pe SC F.S. SA aflată în procedură de insolvenţă şi pentru care trebuia citată prin lichidator.
În fond după casare, Curtea de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 550 din 3 iulie 2008 a admis acţiunea reclamanţilor; a anulat certificatul de atestare a dreptului de proprietate şi a obligat pârâţii în solidar la plata cheltuielilor de judecată.
S-a reţinut pentru aceasta că reclamanţii şi-au justificat pretenţiile, pentru terenul în litigiu fiindu-le recunoscut dreptul de proprietate cu mult anterior emiterii certificatului de atestare; că în fapt pârâta SC F.S. SA l-a avut numai în folosinţă valoarea lui nefiind inclusă în capitalul social şi mai mult că dat fiind starea sa de insolvenţă – nu mai desfăşoară activităţile specifice obiectului său de activitate şi nu mai justifică solicitarea cu privire la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta SC F.S. SA criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Susţinând motivele de casare, recurenta a invocat lipsa de procedură cu lichidatorul „Cabinetul Individual de Insolvenţă P.I.", pentru ziua de 26 iunie 2008 când s-au pus concluziile în fond; încălcarea dreptului sau la apărare prin respingerea cererii de amânare formulată în acest sens; necitarea sa de către expertul numit în cauză şi necomunicarea raportului întocmit de către acesta pentru a putea formula eventuale obiecţiuni; netemeinicia acestui raport care nu ţine cont că în fapt reclamanţii au făcut schimb de terenuri pentru cele pe care recurenta a edificat construcţii; neîndeplinirea procedurii plângerii prealabile şi mai ales formularea acestei plângeri de către o persoană care nu era mandatată de reclamanţi.
Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei pronunţate în raport de criticile formulate urmează a se reţine că acestea nu se justifică.
Referitor la îndeplinirea procedurii de citare pentru termenul când s-au pus concluzii pe fond, se reţine potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar (fila 47) că a fost citat lichidatorul „Cabinet de Insolvenţă P.I." – care de altfel a şi depus o cerere – la termen, ceea ce dovedeşte în plus că a avut cunoştinţă de termen.
În ce priveşte încălcarea dreptului de apărare prin refuzul instanţei de a-i acorda termen în acest sens, de reţinut că societatea a cerut un prim termen la 8 mai 2008 când a intervenit suspendarea judecăţii în condiţiile art. 242 pct. 2 C. proc. civ. după care la 26 iunie 2008 a formulat o nouă cerere apreciată corect de instanţa fondului ca fiind de natură să ducă la tergiversarea cauzei, reclamanta având timpul material necesar cel puţin din 8 mai 2008, să-şi angajeze apărător pentru a o reprezenta în instanţă.
Referitor la neregularităţile privind citarea pârâtei recurente la efectuarea expertizei, comunicarea raportului precum şi în legătură cu posibilitatea de a formula eventuale obiecţiuni, potrivit dovezilor aflate în dosar – rezultă că expertul numit în cauză a citat societatea pârâtă prin lichidator SC C.E. SRL – dovezile de comunicare fiind semnate de administrator P.I., care în fapt este acelaşi cu administratorul noului cabinet de insolvenţă.
De altfel este de reţinut că această critică a fost semnalată pentru prima dată în recurs. Tot astfel este de reţinut că raportul de expertiză a fost depus la dosar la 30 martie 2007, moment de la care până la soluţionarea în fond, pârâta prin lichidator avea posibilitatea să ia cunoştinţă şi să formuleze eventuale obiecţiuni.
În ce priveşte îndeplinirea procedurii prealabile impusă de dispoziţiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, urmează a se reţine că şi sub acest aspect hotărârea Curţii de Apel Cluj este temeinică şi legală, fiind corect reţinut că atât reclamanţi cât şi intervenientul s-au adresat M.E.C., autoritatea emitentă a actului contestat.
Pe fondul cauzei, deşi recurenta nu înţelege să formuleze critici punctuale, urmează a se reţine că legal şi temeinica Curtea de Apel Cluj a anulat certificatul de atestare emis în favoarea SC F.S. SA – constatând ca nefiind îndeplinite cerinţele HG nr. 834/1991. În acest sens corect s-a reţinut că anterior emiterii acestui act se recunoscuse prin hotărâre definitivă şi irevocabilă dreptul de proprietate al reclamanţilor asupra terenului în litigiu, că în fapt pârâta a avut numai folosinţa lui, fără ca la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 15/1990 acesta să fi fost inclus în patrimoniul societăţii iar valoarea sa în capitalul social şi mai ales că în prezent societatea aflată în faliment nu mai desfăşoară activităţi astfel încât condiţia esenţială impusă de HG nr. 834/1991 ca terenul să fie necesar desfăşurării activităţii – neputând fi îndeplinită - eliberarea certificatului de atestare, s-a făcut în mod evident cu încălcarea dispoziţiilor actului normativ menţionat.
În raport de aceste considerente şi văzând dispoziţiile art. 312 C. proc. civ. şi 274 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de SC F.S. SA Năsăud, împotriva sentinţei civile nr. 550 din 3 iulie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Obligă recurenta la 476 lei cheltuieli de judecată intimaţilor - reclamanţi L.I., L.V., J.S., L.G., B.R., M.O. şi A.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 264/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 268/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
