ICCJ. Decizia nr. 294/2009. Contencios. Alte cereri. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 294/2009
Dosar nr. 517/46/2008
Şedinţa publică din 21 ianuarie 2007
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 73/F-CC/2008 pronunţată la data de 18 iulie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea majorată şi precizată formulată de reclamantul G.R.G. în contradictoriu cu G.N.M. - comisarul general şi a aplicat pârâtului o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la data de 25 iunie 2008, obligându-l totodată să plătească reclamantului despăgubirile constând în drepturile salariale de care a fost lipsit cu începere de la 7 mai 2008.
Au fost respinse celelalte cereri formulate de reclamant, referitoare la obligarea pârâtei la emiterea unei decizii din care să rezulte suspendarea Deciziei de eliberare din funcţie nr. 736 din 25 ianuarie 2008, completarea corespunzătoare a carnetului de muncă pe perioada suspendării efectelor deciziei şi repunerea în funcţia deţinută cu salariul corespunzător, primirea la serviciu şi pontarea corespunzătoare, precum şi acordarea unor despăgubiri în sumă de 10.000 lei pentru prejudiciul cauzat prin întârzierea nejustificată a executării hotărârii judecătoreşti, cât şi emiterea unei adrese din partea pârâtei pentru revocarea radierii liniei de credit la B.R.D. Argeş.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că, în speţa dedusă judecăţii, reclamantul deţine o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă prin nerecurare, concretizată prin încheierea din 7 mai 2008, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, prin care s-a dispus suspendarea efectelor deciziei C.G.G.N.M. cu nr. 736 din 20 ianuarie 2008 prin care se dispusese eliberarea din funcţie a reclamantului, suspendarea operând până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
Încheierea de suspendare întemeiată pe dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, are caracter executoriu, fîindu-i aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, text de lege care în alin. (2) prevede posibilitatea „aplicării conducătorului autorităţii publice sau, după caz persoanei obligate a unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
Reţine instanţa de fond că textul de lege reglementează strict sancţiunile aplicabile, fără a se referi şi la posibilitatea obligării conducătorului unităţii la efectuarea unor operaţiuni administrative, cum ar fi cele solicitate de reclamant - emiterea unei decizii din care să rezulte suspendarea deciziei de eliberare din funcţie nr. 736/2008, completarea carnetului de muncă, repunerea în funcţia deţinută cu salariul corespunzător, primirea la serviciu, pontarea corespunzătoare şi revocarea adresei privind radierea liniei de credit, astfel încât aceste solicitări ale reclamantului nu pot fî primite de instanţă.
Referitor la prejudiciul suferit, care se află în strânsă legătură cu suspendarea executării deciziei de eliberare din funcţie, precizează instanţa de fond, acesta constă doar în drepturile salariale de care a fost lipsit, cu începere de la data de 7 mai 2008 când s-a pronunţat încheierea de suspendare a efectelor deciziei de eliberare din funcţie, încheiere ce are caracter executoriu, celelalte sume pretinse de către reclamant a-i fi acordate cu titlu de despăgubiri nefîind justificate în acest proces, ele putând fi solicitate într-un alt cadru procesual.
Cu privire la termenul de la care începe să curgă plata amenzii, prima instanţă reţine că acesta este 25 iunie 2008, data sesizării instanţei de către reclamant (aplicarea amenzii fiind lăsată la latitudinea reclamantului, în caz de neexecutare benevolă a hotărârilor judecătoreşti), aceasta urmând a fî aplicată într-o cotă procentuală, dată fiind fluctuaţia salariului minim brut pe economie.
împotriva acestei sentinţe au declarat recurs ambele părţi, criticând-o pentru nelegalitate şi ne temeinicie.
Recurentul-reclamant G.R.G., susţine în esenţă prin motivele de recurs formulate ca:
- judecătorul fondului nu era competent să judece cauza, aceasta fiind în strânsă legătură cu fondul, respectiv încheierea de şedinţă din 7 mai 2008.
- în mod greşit s-a dispus ca amenda aplicată pârâtului, să se calculeze începând cu data de 25 iunie 2008, data sesizării instanţei de executare de către reclamant, deoarece încheierea de şedinţă din 7 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti constituie titlu executoriu înainte de a deveni irevocabilă, prin excepţie de la prevederile art. 22 din Legea nr. 554/2004, din data de 9 mai 2008, când a fost comunicată G.N.M.
- instanţa de fond în mod greşit a respins celelalte capete de cerere ca neîntemeiate, ignorând Decizia nr. 20 din 12 decembrie 2005 care a statuat ca „cererea privind obligarea la daune cominatorii este admisibilă şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art. 5803 C. proc. civ.".
Debitul pe care îl are la B.R.D. se datorează culpei pârâtei care în mod abuziv 1-a înlăturat din funcţie deşi erau suspendate efectele deciziei nr. 736 din 25 ianuarie 2008.
- în mod nelegal i s-a respins şi cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 10.000 lei, el fiind prejudiciat din punct de vedere moral prin refuzul autorităţii pârâte de a-l menţine în funcţia din care a fost îndepărtat abuziv.
Recurentul - pârât G.N.M., susţine prin motivele de recurs formulate,că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică în condiţiile în care nu există o hotărâre judecătorească, definitivă şi irevocabilă, care să consfinţească anularea actului administrativ şi obligarea conducătorului instituţiei la plata drepturilor salariale şi a despăgubirilor reclamantului.
Prin sentinţa pronunţată, instanţa de fond nu face altceva decât să anticipeze soluţia ce ar urma să se pronunţe în dosarul de fond, iar o culpă a Comisarului general, pentru nepunerea în executare a încheierii de suspendare a actului administrativ nu poate fi reţinută, întrucât pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, se afla dosarului de fond având ca obiect anularea deciziei de eliberare din funcţia publică de consilier juridic, cauză în curs de soluţionare, în plus, reclamantul neputând cere punerea în executare a încheierii de suspendare a actului administrativ decât în contradictoriu cu - comisariatul judeţean Argeş, cu care avea raporturi de muncă, anterior eliberării din funcţia publică de consilier juridic.
Analizând recursurile formulate, prin prisma motivelor de recurs invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie le va respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente.
Potrivit art. 24 alin. 1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată şi completată prin Legea nr. 262/2007 „dacă în urma admiterii acţiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative, executarea hotărârii definitive şi irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii".
Alin. 2) al aceluiaşi text de lege, prevede că „în cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorităţii publice, sau după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe zi de întârziere iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".
în speţă, recurentul - reclamant G.R.G. a reclamat nepunerea în executare a încheierii de şedinţă din 7 mai 2008 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, prin care s-a dispus suspendarea efectelor deciziei C.G.G.N.M. nr. 736 din 20 ianuarie 2008, până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului, obiectul acestuia constituindu-l anularea acestei decizii de eliberare din funcţie.
Potrivit art. 15 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ „Hotărârea dată cererii de suspendare este executorie de drept", iar aplicarea dispoziţiilor art. 24 alin. (1) şi alin. (2) din Legea contenciosului administrativ trebuie să se facă în raport de caracteristicile unei astfel de hotărâri.
Este adevărat ceea ce susţine recurenta - pârâtă că în speţă nu ne aflăm în ipoteza existenţei unei hotărâri definitive şi irevocabile, prin care „autoritatea publică să fie obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operaţiuni administrative",ci doar a unei încheieri de suspendare a executării actului administrativ unilateral, dar aceasta nu înseamnă că nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 24 din Legea contenciosului administrativ, în caz de nerespectare a termenului de punere în executare a hotărârii.
De vreme ce este executorie de drept, încheierea pronunţată în condiţiile art. 14 şi art. 15 din Legea contenciosului administrativ pentru suspendarea actului administrativ atacat, ea atrage şi aplicarea art. 24 alin. (1) şi alin. (2), aşa cum corect a concluzionat şi instanţa de fond.
Pentru a da eficienţa acestei încheieri, conducătorul unităţii era obligat să-l menţină în funcţie pe recurentul-reclamant până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a fondului litigiului, or acest lucru nu s-a întâmplat şi în mod corect instanţa de fond i-a aplicat acestuia o amendă în sensul stabilit de alin. (2) al art. 24 din Lege.
Critica recurentului-reclamant referitoare la data la care începe aplicarea amenzii în (opinia sa 9 mai 2008) este neîntemeiată, dacă se au în vedere dispoziţiile art. 25 alin. (1) din Lege, potrivit cărora „sancţiunea şi despăgubirile prevăzute la art. 24 alin. (2) se aplică, respectiv se acordă de instanţa de executare, la cererea reclamantului".
Or, cererea de punere în executare a încheierii de suspendare, a fost formulată de recurentul-reclamant la 25 iunie 2008 şi deci în mod corect instanţa de fond a aplicat amenda cu începere de la această dată.
De asemeni, în mod corect a apreciat instanţa de fond că amenda aplicată se stabileşte într-o cotă procentuală şi nu într-un cuantum fix aşa cum solicită recurentul-reclamant, dată fiind fluctuaţia salariului minim brut pe economie la care se raportează calculul amenzii.
Cât priveşte despăgubirile la care are dreptul recurentul - reclamant pentru nepunerea în executare a încheierii de suspendare de către conducătorul instituţiei pârâte, acestea se concretizează doar în drepturile salariale de care a fost lipsit din momentul în care s-a pronunţat încheierea de suspendare a executării deciziei de eliberare din funcţie - 7 mai 2008, încheiere ce are caracter executoriu şi căreia trebuia să-i dea curs de îndată, C.G.G.N.M.
Având în vedere specificul hotărârii ce urma a fi pusă în executarea - încheierea de suspendare a executării actului administrativ-noţiunea de prejudiciu suferit şi la care este îndreptăţit recurentul-reclamant trebuie interpretată prin prisma caracteristicilor acestei încheieri, care este provizorie până la soluţionarea definitivă şi irevocabilă a litigiului.
În caz de neexecutare, conducătorul autorităţii publice este obligat a suporta doar acel prejudiciu direct ce rezultă din neexecutarea hotărârii, în speţă acesta constând în drepturile salariale de care a fost lipsit.
Alte cereri, fie că se referă la prejudicii de altă natură, fie că sunt obligaţii de a face anumite operaţiuni administrative, nu pot fi considerate întemeiate în speţa de faţă, ele putând fî solicitate şi dovedite în cadrul procesului de soluţionare pe fond a cauzei şi anume cel prin care se solicită anularea actului administrativ, respectiv Decizia de eliberare din funcţie.
în plus, unele din aceste cereri, precum cea privind revocarea adresei privind radierea liniei de credit de la B.R.D., au fost cerute cu ocazia depunerii concluziilor scrise - nota de şedinţă din 16 iulie 2008, nefiind dezbătută în contradictoriu, în şedinţă publică.
În motivele de recurs formulate, recurentul - reclamant G.R. critică sentinţa şi pentru faptul că instanţa de fond nu a recurs şi la aplicarea sancţiunii pecuniare a daunelor cominatorii pentru a înfrânge rezistenţa pârâtei la punerea în executare a hotărârii judecătoreşti.
Or, la instanţa de fond nu a fost abordată această problemă de către recurentul-reclamant şi în plus despăgubirile pentru întârziere prevăzute de Legea contenciosului administrativ (art. 24 alin. (2) nu se identifică cu daunele cominatorii, acestea fiind prevăzute pentru a acoperi prejudiciul cauzat de neexecutarea în termenul legal a hotărârii judecătoreşti pronunţate de instanţa de contencios administrativ.
Cât priveşte, motivul de recurs, referitor la incompatibilitatea judecătorului care a judecat cauza la fond, este neîntemeiat în raport de dispoziţiile art. 24 C. proc. civ., cazurile de incompatibilitate menţionate expres neregăsindu-se în speţa de faţă.
Critica recurentei - pârâte G.N.M. în sensul că recurentul-reclamant trebuia să ceară punerea în executare a încheierii de suspendare a actului administrativ în contradictoriu cu comisariatul judeţean Argeş, cu care acesta avea raporturi de muncă, nu este întemeiată, dat fiind că Decizia nr. 736 din 20 ianuarie 2008 a cărei suspendare s-a dispus a fost emisă de C.G.G.N.M.
Având în vedere considerentele expuse mai sus, se constată că instanţa de fond a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, cu interpretarea corectă a textelor de lege aplicabile în speţă, aşa încât recursurile declarate sunt nefondate şi în baza art. 312 C. proc. civ., urmează a fi respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de G.R.G. şi G.N.M. împotriva sentinţei nr. 73/F-CC din 18 iulie 2008 a Curţii de ApelPiteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 268/2009. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 302/2009. Contencios → |
|---|
