ICCJ. Decizia nr. 2663/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2663/2009
Dosar nr. 7295/2/2006
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 iulie 2006, A.D., în calitate de moştenitor al autorilor săi M.A. şi I.Z.A. a chemat în judecată M.A.I. şi Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, solicitând obligarea acestor autorităţi ale administraţiei publice să-i răspundă la memoriile înaintate la datele de 11 aprilie 2006 şi, respectiv, 28 decembrie 2005.
De asemenea, a cerut obligarea pârâţilor să-i comunice hotărârile comisiilor înfiinţate în cadrul judeţului Argeş prin care s-a reconstituit dreptul său de proprietate privată asupra unor terenuri, în baza dispoziţiilor Legii nr. 247/2005, să emită şi să-i comunice titlul de proprietate şi harta cadastrală pentru suprafeţele de teren cu vegetaţie forestieră şi în fine, să-i plătească suma de 75.000 lei cu titlu de despăgubiri materiale şi morale.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că prin memoriile adresate pârâţilor a solicitat verificarea tematică a activităţii desfăşurate de comisiile pentru aplicarea Legii fondului funciar din comunele Merişani şi Băiculeşti, stabilirea şi comunicarea stadiului de soluţionare a petiţiilor expediate cu scrisorile recomandate nr. 18351 din 26 august 2005 şi nr. 18350 din aceeaşi dată, precum şi aplicarea unor sancţiuni persoanelor responsabile.
A precizat că demersurile sale în scopul clarificării situaţiei au rămas până în prezent fără nici un rezultat şi că prin adresa din 16 mai 2006, emisă de prefect nu a primit un răspuns la toate problemele sesizate în legătură cu reconstituirea dreptului său de proprietate privată, ci doar o simplă informaţie conform căreia, aspectele semnalate urmează a fi analizate la nivelul comisiilor locale.
Prin sentinţa civilă nr. 1531 din 5 iunie 2007, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pe pârâta Instituţia Prefectului Judeţului Argeş să comunice reclamantului modul de soluţionare a cererilor de reconstituire a dreptului de proprietate asupra terenurilor, formulate de acesta în temeiul prevederilor Legii nr. 247/2005.
Totodată, a respins acţiunea formulată împotriva pârâtului M.A.I., precum şi capătul de cerere accesoriu privind daunele materiale şi morale, ca neîntemeiate.
În esenţă, instanţa a reţinut că o atare soluţie se impune deoarece reclamantul a fost vătămat de către Instituţia Prefectului Judeţului Argeş, în dreptul său de a fi informat asupra stadiului de soluţionare a cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, prin lipsa răspunsului la memoriu, deşi de la data înaintării acestora s-a scurs mai mult de 1 an.
Referitor la Ministerul Administraţiei şi Internelor Curtea a reţinut că această autoritate publică centrală nu are competenţe în materia fondului funciar şi că oricum, memoriul reclamantului adresat la data de 11 aprilie 2006 a fost direcţionat potrivit legii, către prefectură, care este autoritatea publică competentă.
În sfârşit, cu privire la despăgubirile materiale şi morale solicitate, instanţa a considerat că reclamantul nu a făcut dovada pretinselor prejudicii cauzate de lipsa unui răspuns la memorii din partea prefecturii şi nici nu a invocat motive care în sensul legii să justifice acordarea unor daune morale.
Sentinţa a fost atacată cu recurs de către reclamantul A.D.
Recurentul a susţinut că în mod greşit prima instanţă a respins acţiunea faţă de M.A.I., deoarece calitatea procesuală pasivă a acestei autorităţi publice centrale rezultă din conţinutul normelor juridice care reglementează materia (art. 36 alin. (1)) şi art. 52 din HG nr. 890/2005, pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Pe de altă parte, deşi s-a făcut dovada pasivităţii pârâţilor în soluţionarea cererilor, s-a apreciat în mod greşit că reclamantul nu este îndreptăţitla plata unor daune materiale şi morale, pentru prejudiciile cauzate prin lipsa de folosinţă a terenurilor şi imposibilitatea de valorificare a producţiilor agricole care se puteau realiza în ultimii 10 ani.
Recursul este fondat în sensul considerentelor ce se vor expune în continuare.
Cât priveşte rezolvarea dată acţiunii introdusă de reclamantul A.D. împotriva M.A.I., se constată că ea este legală şi temeinică, deoarece în adevăr, această autoritate a administraţiei publice centrale de specialitate nu a fost investită prin lege cu atribuţii vizând soluţionarea cererilor pentru reconstituirea dreptului de proprietate formulate în baza Legii nr. 247/2005.
Calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi cel despre care se afirmă că este obligat în raportul juridic dedus judecăţii.
Prin urmare, este necesar ca dreptul pretins de reclamant să poată fi recunoscut sau realizat în contradictoriu cu persoana chemată în judecată.
Având în vedere că M.A.I. nu i-au fost conferite prin lege, sau prin HG nr. 890/2005 (invocată în recurs), prerogative vizând elucidarea aspectelor semnalate de A.D., legal şi temeinic instanţa de fond a respins acţiunea faţă de acest pârât.
De altfel, aşa cum rezultă din adresa din 16 mai 2006 emisă de pârâtul secund, petiţia adresată de reclamant M.A.I. la data de 17 aprilie 2006 a fost direcţionată în condiţiile legii la autoritatea publică căreia îi revenea competenţa de soluţionare, adică Prefectului Judeţului Argeş.
Este întemeiată însă, critica care se aduce hotărârii recurate în legătură cu rezolvarea dată capătului de cerere accesoriu privind daunele morale.
Dacă existenţa prejudiciului material nu a fost dovedită de reclamant cu înscrisuri sau alte mijloace de probaţiune concludente, prejudiciul moral suferit de A.D., rezultă, fără echivoc din perioada îndelungată care s-a scurs de la data înregistrării memoriilor, datorită pasivităţii manifestate de Instituţia Prefectului judeţului Argeş în soluţionarea cazului.
Această atitudine pasivă i-a indus reclamantului un sentiment de incertitudine în privinţa posibilităţii de a obţine, într-un termen rezonabil, recunoaşterea dreptuluide proprietate asupra unor bunuri mobile, dar şi realizarea efectivă a dreptului pretins.
Demersurile sale repetate au rămas infructuoase chiar şi după sesizarea instanţei de judecată, accentuându-i starea psihică negativă şi stresul provocate de tergiversarea nejustificată a unei proceduri administrative declanşată cu mai mulţi ani în urmă.
De aceea, pentru corecta soluţionare a cauzei urmează a se admite recursul şi a fi modificată sentinţa în sensul obligării pârâtului Instituţia Prefectului Judeţului Argeş să-i plătească reclamantului suma de 10.000 lei cu titlu de daune morale, stabilită prin apreciere.
De asemenea, se va respinge capătul de cerere având ca obiect despăgubirile materiale şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Văzând şi dispoziţiile art. 18 alin. (3), art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, art. 304 pct. 9 şi art. 312 alin. (3) C. proc. civ. .
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de A.D. împotriva sentinţei civile nr. 1531 din 5 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în parte sentinţa atacate în sensul că admite şi capătul de cerere din acţiune privind daunele morale.
Obligă Instituţia Prefectului Judeţului Argeş să-i plătească recurentului - reclamant A.D. suma de 10.000 lei daune morale.
Respinge capătul de cerere privind daunele materiale.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2650/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2667/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
