ICCJ. Decizia nr. 2669/2009. Contencios. Anulare certificat de atestare a dreptului de proprietate. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2669/2009
Dosar nr. 272/45/2007
Şedinţa publică din 19 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 9 martie 2007, S.T., S.C., S.G. şi Ş.C. au chemat în judecată SC A.B. SA, SC A.M.I. SRL Iaşi, solicitând:
- anularea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 iunie 2001, pentru terenul în suprafaţă de 6.300 mp, emis în favoarea primei pârâte;
- anularea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2001 emis în favoarea aceleiaşi societăţi comerciale pentru terenul în suprafaţă de 2.588,77 mp;
- anularea contractului de vânzare - cumpărare autentificat sub nr. 196 din 26 ianuarie 2007, încheiat între cele două societăţi comerciale pârâte;
- sistarea lucrărilor de construcţie începute pe terenul situat în xxx;
- obligarea pârâtelor să le lase în deplină posesie terenul situat în xxx în suprafaţă de 6.300 mp, precum şi terenul situat în xxx, care le aparţin în baza titlului de proprietate.
Prin sentinţa civilă nr. 53/ CA din 17 martie 2008, Curtea de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, investită ca urmare a declinării competenţei, dispusă de Judecătoria Iaşi, a respins primul capăt de cerere ca prematur formulat.
De asemenea a disjuns judecarea şi s-a dezinvestit în favoarea Judecătoriei Iaşi cu privire la celelalte capete de cerere.
Pentru a pronunţa această hotărâre, curtea a reţinut că reclamanţii nu au înţeles să urmeze procedura instituită de legislaţia în vigoare, adresându-se direct instanţei de judecată cu acţiunea pentru anularea celor două acte administrative. Că, certificatul invocat de reclamanţi nu are legătură cu obiectul acţiunii în contencios administrativ şi nici nu face dovada exercitării de către aceştia a plângerii prealabile, conform art. 7 din Legea nr. 554/2004.
Împotriva sentinţei au declarat recurs reclamanţii S.T., S.C., S.G. şi Ş.C.
Recurenţii au susţinut că în mod greşit curtea de apel a respins primul capăt de cerere pe baza unei excepţii, deoarece din probele cu înscrisuri administrate în cauză rezultă că ei au efectuat procedura administrativă prealabilă.
Astfel, cu adresa din 23 aprilie 2007 emisă de M.A.D.R. li s-a comunicat faptul că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 20 iunie 2002 nu poate fi desfiinţat de către organul emitent deoarece a intrat în circuitul civil, iar anularea se dispune exclusiv de către instanţele judecătoreşti competente.
Cu privire la celălalt certificat de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, recurenţii au făcut dovada că pentru suprafaţa de 2.588,77 mp. de teren au cerut desfiinţarea actului, fiind real însă faptul că din eroare în adresa M.A.D.R. s-a menţionat un alt număr de certificat care nu priveşte terenul în litigiu.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor dezvolta în continuare.
Aşa cum s-a arătat cu prilejul expunerii rezumative a actelor şi lucrărilor din dosar, prin sentinţa recurată, instanţa de fond a respins ca prematur formulat capătul de cerere principal, având ca obiect solicitarea reclamanţilor pentru anularea certificatelor de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor din 25 iunie 2001 şi, respectiv din 20 iunie 2001 emise de pârâtul M.A.A.P. în favoarea pârâtei SC A.B. SA.
Contrar celor reţinute în considerentele sentinţei, la dosarul cauzei au fost depuse de către reclamanţi, adresele din 23 aprilie 2007 şi din 23 februarie 2007, emise de M.A.D.R. care confirmă apărarea acestora privind exercitarea acţiunii administrative prealabile.
Adresele respective se referă fără echivoc la cererea reclamanţilor pentru revocarea celor două certificate şi sunt anterioare datei de sesizare a instanţei cu acţiunea pentru anularea lor.
În consecinţă, acţiunea în contencios administrativ nu trebuia respinsă ca prematur formulată.
Ea este însă, tardiv introdusă în raport cu data emiterii actelor administrative individuale supuse controlului jurisdicţional, precum şi cu data intabulării dreptului de proprietate asupra terenurilor în favoarea pârâtei SC A.B. SA.
În cadrul răspunsului la întâmpinare, reclamanţii au menţionat faptul că această operaţiune s-a realizat în anii 2005 - 2006 (fila nr. 12 din dosarul curţii de apel), iar din întâmpinarea intimatei - pârâte, formulată în recurs, rezultă că cele două certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor au fost intabulate la data de 7 iulie 2005 şi respectiv, la 23 martie 2006, conform încheierilor O.C.P.I. Iaşi nr. 17734 şi nr. 8970 (filele nr. 69-70 ale dosarului de recurs).
Prin emiterea acelor încheieri şi intabularea dreptului de proprietate în favoarea pârâtei mai sus menţionate a fost realizată publicitatea titlurilor de proprietate şi opozabilitatea lor faţă de terţi.
Tot atunci a început să curgă termenul prevăzut de art. 11 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru introducerea acţiunii în contencios administrativ.
Ţinând seama de această împrejurare şi de data sesizării instanţei de judecată (9 martie 2007), Înalta Curte constată că acţiunea în anulare formulată de reclamanţi este tardiv introdusă.
În consecinţă, pentru argumentele expuse în cele ce preced, care substituie motivarea din sentinţă, urmează a se dispune respingerea recursului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de S.T., S.C., S.G. şi de Ş.C. împotriva sentinţei civile nr. 53 din 17 martie 2008 a Curţii de Apel Iaşi, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2667/2009. Contencios. Anulare decizie Uniunea... | ICCJ. Decizia nr. 2680/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
