ICCJ. Decizia nr. 2758/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2758/2009
Dosar nr. 7130/2/2007
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ şi înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 1 octombrie 2007, reclamantul P.D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 252/2007.
Reclamantul a arătat că soluţia adoptată de instituţia pârâtă pentru punctele 1, 3 şi 4 din petiţia sa este nelegală. Astfel autoritatea pârâtă nu a ţinut seama de faptul că la încetarea raporturilor sale de muncă i-a fost aplicat un regim diferit faţă de al unui coleg şi s-au invocat nişte ordine nepublicate în M. Of. Totodată, a mai arătat că, la încetarea raporturilor de muncă s-au stabilit nişte cheltuieli de şcolarizare disproporţionat de mari faţă de cele efectiv făcute şi dovedite.
A mai solicitat să nu se impute cheltuielile făcute cu întreţinerea pe parcursul anului 1 de studiu, întrucât acest an reprezintă stagiul militar şi nici cheltuielile generate de obligaţia de a purta uniforma, întrucât nu şi-a asumat astfel de obligaţii, iar instituţia care impune portul unei uniforme nu poate pretinde cumpărarea acesteia.
Prin sentinţa civilă nr. 150 din 22 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea formulată de reclamantul P.D.A., ca neîntemeiată.
S-a reţinut că acţiunea este neîntemeiată, Decizia autorităţii pârâte ajungând la concluzia legală că reclamantul nu a suferit o discriminare, întrucât situaţia acestuia nu este comparabilă cu a celorlalte categorii sociale şi profesionale faţă de care se consideră discriminat. Astfel, comparaţia pe care o face reclamantul cu alte instituţii de învăţământ sau cu statutul funcţionarilor publici nu are relevanţă, câtă vreme acestea beneficiază de un regim juridic diferit, determinat de reglementări speciale, diferenţele de tratament astfel instituite neputând avea valoarea unei discriminări.
Instanţa fondului a mai reţinut că reclamantul nu a făcut dovada că acel coleg, faţă de care se consideră discriminat, s-a aflat într-o situaţie identică cu cea a reclamantului. S-a considerat că aplicarea unor acte normative republicate în M. Of. sau imputarea unor cheltuieli de şcolarizare disproporţionat de mari faţă de cele efectiv făcute, poate constitui un motiv de nelegalitate a actului prin care s-au stabilit respective obligaţii, dar nu are semnificaţia unei discriminări cenzurabile de autoritatea pârâtă.
Nu a fost primită susţinerea reclamatului, potrivit căreia acesta nu ar avea obligaţia de a achita cheltuielile efectuate pe parcursul anului I de studiu, întrucât acest an reprezintă stagiul militar, precum şi a celor legate de obligaţia de a purta uniforma. S-a considerat că, deşi au existat unei obligaţii specifice stagiului militar, anul I la Academia de Poliţie nu poate fi redus la un simplu stagiu militar, iar reclamantului nu i se poate aplica regimul juridic al unei persoane care a efectuat stagiul militar.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs reclamantul P.D.A. care a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, următoarele critici:
- în mod greşit a reţinut Curtea de apel că nu ar exista o situaţie comparabilă sau identică, între situaţia sa şi alte categorii profesionale sau a colegului de grupă în raport cu care s-a produs discriminarea;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că aspectele invocate nu au semnificaţia unei discriminări, ci pot constitui eventual, motive de nelegalitate a actului prin care au fost stabilite obligaţiile de restituire ale cheltuielilor de şcolarizare;
- în mod greşit a reţinut instanţa de fond că prin obligarea la restituirea parţială a cheltuielilor de şcolarizare, nu s-ar fi produs nici o discriminare în raport cu calitatea de militar pe care a avut-o şi cu situaţia celorlalţi militari pe timpul satisfacerii stagiului militar.
Recursul este nefondat.
Într-adevăr, aşa după cum s-a prezentat în expunerea rezumativă făcută mai sus, prin Hotărârea nr. 252 din 16 iulie 2007, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a respins sesizarea formulată de recurentul-reclamant, reţinând că, în ceea ce priveşte punctele 1, 3 şi 4 ale cererii, nu sunt fapte de discriminare în sensul prevederilor OG nr. 137/2000, republicată, precum şi că, în ceea ce priveşte punctul 2 al cererii, în ceea ce priveşte modul de interpretare şi aplicare a legii în cadrul unui litigiu, competenţa aparţine exclusiv instanţei de judecată.
Curtea de apel, respingând acţiunea şi menţinând actul administrativ atacat, a reţinut, în esenţă, că actul invocat de reclamant – Decizia de imputare nr. 185743 din 25 iulie 2006 emisă de D.G.F.P. Bucureşti, nu este un fapt de discriminare, ci un act administrativ prin care a fost stabilită obligaţia de restituire a sumei de 28.845,78 lei cu titlu de cheltuieli de şcolarizare şi indemnizaţie de instalare, ca urmare a încetării raporturilor de serviciu cu M.A.I. prin demisie.
În recursul de faţă, recurentul - reclamant a invocat motivul prevăzut la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., dar a susţinut, în esenţă, criticile prezentate mai sus.
Astfel, recurentul-reclamant a susţinut că, prin actul de imputare, a fost discriminat în raport cu colegul său M.I., acestuia fiindu-i imputate cheltuieli cu circa 2.500 lei mai puţin.
Potrivit art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate a drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că situaţia recurentului - reclamant nu este compatibilă cu a celorlalte categorii sociale şi profesionale la care se raportează şi nici identică cu situaţia colegului la care s-a raportat.
De altfel, recurentul - reclamant nici nu a indicat vreunul dintre criteriile prevăzute la art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000, republicată şi nici un alt criteriu care ar fi stat la baza deosebirii invocate ca discriminare.
Astfel fiind, în mod legal a reţinut instanţa de fond că aspectele invocate nu au semnificaţia unor fapte de discriminare, ci pot constitui apărări în cadrul unui litigiu care ar fi putut avea ca obiect contestarea deciziei de imputare.
Aceeaşi este soluţia şi în privinţa susţinerii că anul I de studii la Academia de Poliţie A.I.C. este echivalat cu stagiul militar, astfel că pentru această perioadă, cheltuielile de şcolarizare nu trebuiau incluse în obligaţia de restituire, acestea fiind susţineri în sprijinul unei contestaţii împotriva deciziei de imputare.
În concluzie, instanţa de recurs reţine că soluţia Curţii de Apel este legală şi temeinică, urmând ca recursul de faţă să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de P.D.A. împotriva sentinţei civile nr. 150 din 22 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2752/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 2765/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
