ICCJ. Decizia nr. 2765/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2765/2009
Dosar nr. 6276/2/2008
Şedinţa publică din 21 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamantul F.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., obligarea pârâtului, prin secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău, să-i primească, într-un termen rezonabil de la solicitare, cererea de redobândire a cetăţeniei române şi să o transmită comisiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei. A mai solicitat reclamantul obligarea pârâtei la plata de daune morale în cuantum de 1 leu.
Reclamantul a arătat că, în luna iulie 2008, s-a adresat secţiei consulare a Ambasadei României la Chişinău în vederea depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991. Întrucât accesul în incinta ambasadei pentru a depune o astfel de cerere era condiţionat de prezentarea unei invitaţii din partea ambasadei, reclamantul a fost îndrumat să solicite, în scris, programarea pentru a depune cererea amintită. Secţia consulară a Ambasadei României la Chişinău a comunicat reclamantului, prin adresa din 13 august 2008, că va fi invitat să depună cererea, fără însă a menţiona vreo dată.
A apreciat că refuzul secţiei consulare a Ambasadei României la Chişinău de a primi cererea de redobândire a cetăţeniei şi condiţionarea acestei primiri de o solicitare de programare, are un caracter nejustificat şi discriminator.
În drept, cererea a fost întemeiată pe Legea nr. 21/1991, art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinţa civilă nr. 82 din 13 ianuarie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte cererea formulată de reclamantul F.G. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., obligând pârâtul să procedeze la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare pentru redobândirea cetăţeniei române a reclamantului.
Totodată, prin aceeaşi sentinţă, a fost respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale, ca neîntemeiat, iar pârâtul a fost obligat la cheltuieli de judecată către reclamant.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a înlăturat apărarea pârâtei potrivit căreia este în imposibilitate de a respecta dispoziţiile Legii nr. 21/1991 şi pe cele ale Legii nr. 554/2004, având în vedere capacitatea limitată a Secţiei consulare din cadrul Ambasadei României la Chişinău, de a procesa dosarele cuprinzând acest tip de cereri. Această soluţie a fost adoptată ţinând seama că nu s-a produs vreo probă în acest sens, precum şi de dispoziţiile Legii nr. 554/2004, care prevăd soluţionarea cererilor într-un termen de 30 de zile.
A mai motivat că Legea nr. 21/1991, legea specială în materie, nu prevede un termen în care autoritatea pârâtă are obligaţia de a soluţiona cererile prin care se solicită redobândirea cetăţeniei, condiţii în care se impune respectarea dispoziţiilor din norma cu caracter general, precum şi a dreptului fiecărui cetăţean, la soluţionarea cererii într-un termen rezonabil.
Referitor la capătul de cerere vizând acordarea daunelor morale de 1 leu, instanţa de fond a reţinut că nu s-a făcut nici o probă din care să rezulte atingerea adusă demnităţii reclamantului.
Împotriva acestei soluţii a formulat recurs M.A.E., care a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi a susţinut că instanţa de fond a interpretat în mod greşit dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004, reţinând că autoritatea publică ar fi manifestat un refuz nejustificat faţă de cererea reclamantului.
A mai invocat şi prevederile art. 3041 C. proc. civ., susţinând că, într-adevăr, reclamantul a adresat ministerului două cereri – la 5 iulie 2008 şi 8 august 2008, dar la momentul introducerii cererii de chemare în judecată nu era îndeplinită condiţia depăşirii unui termen rezonabil.
Reclamantul a depus întâmpinare prin care a susţinut că soluţia instanţei de fond este legală şi temeinică, cerând respingerea recursului şi depunând la dosar copii ale unor decizii pronunţate de această secţie în sensul concluziilor sale.
Recursul este nefondat.
În cauză, este necontestat că, deşi intimatul-reclamant s-a adresat, la datele de 5 iulie 2008 şi 8 august 2008, secţiei consulare a Ambasadei României în Republica Moldova, cu cerere pentru depunerea dosarului de redobândire a cetăţeniei române, autoritatea recurentă nu a comunicat o dată pentru depunerea dosarului respectiv, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare.
Astfel, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire sau de acordare a cetăţeniei însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor cerute de lege, la misiunile diplomatice ori oficiile consulare competente ale României, iar cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
Or, în raport cu aceste dispoziţii legale, instanţa de fond a reţinut în mod legal culpa autorităţii recurente, pe care a obligat-o să stabilească o dată când să primească cererea şi actele necesare redobândirii cetăţeniei române de către intimatul - reclamant.
Este adevărat că, prin Legea nr. 171/2009 pentru aprobarea OUG nr. 147/2008, la art. 12 a fost introdus un alineat nou, potrivit căruia „în situaţia în care, la nivelul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare, numărul solicitanţilor este cu mult mai mare decât capacitatea de procesare, se va proceda la programarea acestora în limita a 30.000 de dosare pe an, pentru fiecare oficiu consular", dar aceste completări sunt ulterioare pronunţării soluţiei instanţei de fond, nefiind aplicabile în cauza de faţă.
Astfel fiind, instanţa de recurs reţine că cele două motive de recurs invocate de autoritatea publică recurentă sunt neîntemeiate, astfel că recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 82 din 13 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2758/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2783/2009. Contencios → |
|---|
