ICCJ. Decizia nr. 2877/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2877/2009
Dosar nr. 6058/2/2008
Şedinţa publică din 27 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 13 octombrie 2008, reclamantul R.M. a chemat în judecată Senatul României, solicitând obligarea acestuia să-i răspundă la petiţia nr. 11988 din 3 septembrie 2008 şi să-i plătească suma de 50.000 lei daune morale.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 144 din 20 ianuarie 2009 prin care a respins acţiunea ca neîntemeiată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că nu se poate constata existenţa unui refuz nejustificat, întrucât pârâtul nu era competent să dispună măsuri cu privire la activitatea prefectului capitalei ori a primului - ministru.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamantul R.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Astfel, reclamantul a învederat că Senatul României, prin preşedintele său, nu şi-a îndeplinit obligaţia de a interveni, conform Legii nr. 44/1994 republicate, în vederea luării măsurilor necesare pentru acordarea drepturilor veteranilor de război.
Reclamantul a mai arătat că pârâtul a răspuns cu întârziere petiţiei ce i-a fost adresată, redirecţionând cererea pentru a fi soluţionată de o altă autoritate publică şi neindicând temeiul legal al măsurii dispuse.
De asemenea, reclamantul a criticat soluţia instanţei şi sub aspectul neobligării pârâtului la plata daunelor morale.
Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele invocate şi de prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ pentru anularea, actului recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că nu ne aflăm în situaţia unui refuz nejustificat de a soluţiona o cerere, în sensul prevederilor art. 2 lit. h) din acelaşi act normativ, pentru că un asemenea refuz presupune o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu rezolva cererea.
Or, în speţă, rezultă că pârâtul a răspuns cererii ce i-a fost adresată, comunicând reclamantului că, având în vedere competenţele sale stabilite prin lege, nu are obligaţia legală de a lua măsuri în vederea punerii în executare a prevederilor Legii nr. 44/1994, petiţia fiind trimisă organului competent.
Împrejurarea că reclamantul nu este mulţumit de răspunsul primit nu atrage îndeplinirea condiţiilor existenţei unui refuz nejustificat de soluţionare a unei cereri.
Întrucât acţiunea a fost corect respinsă, nici cererea de daune morale nu putea fi primită, neexistând o conduită culpabilă din partea pârâtului.
În raport de cele expuse mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de R.M. împotriva sentinţei civile nr. 144 din 20 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 27 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2868/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 2884/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
