ICCJ. Decizia nr. 2787/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

Decizia nr. 2787/2009

Dosar nr. 7207/2/2007

Şedinţa publică din 21 mai 2009

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanţele cauzei

1. Obiectul acţiunii

Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.T.:

- anularea Ordinului M.t. nr. 43 din 25 aprilie 2007 emis de pârât;

- obligarea pârâtului la reîncadrarea pe postul avut anterior emiterii Ordinului;

- obligarea pârâtului la plata de despăgubiri reprezentând drepturi salariale indexate, majorate şi recalculate pe perioada 25 aprilie 2007 şi până la reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat, precum şi la dobânda legală aplicată la drepturile salariale cuvenite, până la data admiterii acestora;

- obligarea pârâtului la comunicarea către reclamant a unei scrisori prin care instituţia să ceară scuze pentru situaţia creată, efectul dezonorant şi tratamentul inadmisibil la care a fost supus din momentul emiterii ordinului în discuţie;

- obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

2. Motivele de fapt şi de drept care au stat la baza formulării cererii

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că Ordinul de trecere de pe funcţia de director general al Corpului de Control al M.T.T.C. în funcţia publică executorie de consilier clasa I la acelaşi minister este nelegal, întrucât măsura dispusă de pârât nu-şi găseşte acoperire în dispoziţiile OUG nr. 24/2007 privind stabilirea unor măsuri de reorganizare în cadrul administraţiei publice centrale. A mai arătat că eliberarea din funcţie nu putea fi dispusă decât în condiţiile prevăzute de art. 84 şi urm. din Legea nr. 188/1999.

În drept, a invocat dispoziţiile OUG nr. 24/2007, HG nr. 367/2007, Legea nr. 188/1999, Codul Muncii şi Legea nr. 554/2004.

3. Apărările formulate de pârâtul M.T.I.

Pârâtul, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, susţinând că ordinul contestat a fost emis în executarea prevederilor HG nr. 367/2007 privind reorganizarea şi funcţionarea M.T.

4. Hotărârea instanţei de fond

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2285 din 16 septembrie 2008 a admis în parte acţiunea reclamantului, a anulat Ordinul M.T. nr. 43 din 25 aprilie 2007, ca netemeinic şi nelegal, în partea ce-l priveşte pe reclamant şi a obligat Ministerul Transporturilor la reîncadrarea reclamantului pe postul deţinut anterior ordinului atacat.

Totodată, a obligat pârâtul la plata de despăgubiri către reclamant, constând în drepturile salariale de care a fost lipsit pe perioada 25 aprilie 2007 şi, până la reîncadrarea pe funcţia deţinută, sume actualizate cu indicele de inflaţie de la data naşterii dreptului (25 aprilie 2007 ) şi până la plata efectivă.

A respins ca neîntemeiat petitul de cerere privind solicitarea plăţii de dobânzi la drepturile salariale cuvenite şi ca inadmisibil petitul 4 din acţiunea introductivă.

5. Motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei de fond.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a reţinut, în esenţă, aşa cum rezultă din considerentele hotărârii că, din cuprinsul anexelor 1.10 şi 2.10 la Ordinul emis de pârât şi atacat de reclamant, s-a preluat activitatea de control, în sensul că denumirea „Corul de Control al Ministrului" a fost schimbată cu D.G.M.C., condusă de un director general în a cărui subordine funcţionează Compartimentul de monitorizare şi control compus din 13 salariaţi.

Arată instanţa că, trecerea reclamantului dintr-o funcţie de conducere, într-o funcţie de execuţie nu poate fi justificată pe temeiul OUG nr. 24/2007, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 11, art. 12 alin. (3) şi art. 13 alin. (2) din Ordonanţa nr. 24/2007 care prevăd că la preluarea personalului, acestuia să-i fie menţinut nivelul salarizării, iar structurile preluate potrivit prezentei ordonanţe să treacă în mod corespunzător în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea instituţiilor nou înfiinţate.

A mai reţinut instanţa că pârâtul a obţinut avizul favorabil din partea A.N.F.P. în data de 29 februarie 2008, după data emiterii Ordinului nr. 43/2007, fiind astfel încălcate prevederile art. 100 alin. (1) din Statul funcţionarilor publici care obligă instituţia publică ca la reorganizare, funcţionarii publici să fie numiţi în noile funcţii publice sau, după caz, în noile compartimente, atunci când este schimbată structura compartimentului ori denumirea.

În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care reclamantul a solicitat dobânda legală alături de recalcularea drepturilor băneşti de care acesta a fost lipsit, instanţa a reţinut că apare ca o îmbogăţire fără justă cauză şi l-a respins ca neîntemeiat.

Totodată, a respins ca inadmisibil petitul 4 din acţiune, arătând că aspectul laturii morale cu repercusiuni în planul daunelor morale nu a fost dovedit.

6. Recursul formulat de pârâtul Ministerul Transporturilor

Motive de recurs ce pot fi încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi art. 3041 C. proc. civ.

6.1. În mod greşit instanţa de fond a reţinut că urmare a încetării activităţii M.t.C.T., M.T. a preluat în propria structură, de la instituţia desfiinţată compartimentul „Corpul de Control".

Prin aplicarea art. 3, 6 şi 8 din OUG nr. 24/2007 M.T.C.T. şi-a încetat activitatea, s-au înfiinţat alte trei noi instituţii, respectiv M.T.M.D.L.P.L. şi M.Î.M.M.C.T.P.L.

Reorganizarea ce a avut loc conform OUG nr. 24/2007 nu a constat în schimbarea denumirii M.T.C.T. ci a dus chiar la încetarea activităţii acestuia, prin reorganizare în sensul divizării.

D.G.M.C. este o structură nou înfiinţată în cadrul unei entităţi noi, astfel încât nu sunt incidente dispoziţiile art. 100 din Legea nr. 188/1999.

M.t. a preluat numai o treime din activitatea M.T.C.T., astfel încât atribuţiile noii structuri diferă cu mai mult de 50% faţă de cele ale structurii desfiinţate.

6.2. Instanţa de fond în mod greşit a reţinut incidenţa în speţă a dispoziţiilor art. 12 alin. (3) şi art. 13 alin. (2) din OUG nr. 24/2007.

Art. 12 alin. (3) se referă la unităţile care funcţionează în subordinea, în coordonarea sau sub autoritatea instituţiilor reorganizate şi nu la structurile din cadrul ministerului.

Deşi instanţa reţine că a fost încălcat art. 13 alin. (2) din OUG nr. 24/2007, nu arată în ce constă această încălcare.

6.3. Instanţa de fond a soluţionat în mod greşit capătul de cerere privind reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior.

Nu a ţinut seama de Decizia C.E.D.O. din data de 11 octombrie 2007 prin care a fost obligat statul român la reintegrarea d-lui Ş.G.M. în funcţia publică de director general al D.G.M.C. în cadrul M.T., precum şi de O.M.T., nr. 1361 din 19 decembrie 2007, emis pentru punerea în aplicare a deciziei.

Reintegrarea intimatului – reclamant din prezenta cauză nu mai este posibilă, iar plata drepturilor salariale poate fi dispusă până la 19 decembrie 2007 data emiterii O.M.T. nr. 1361.

7. Apărările formulate de intimatul-reclamant Mita Ion.

Prin întâmpinare, se solicită respingerea recursului ca nefondat.

7.1. Structura nou înfiinţată are atribuţii de control similare, iar din cele şapte compartimente avute iniţial s-au păstrat cinci şi numai două au fost preluate de celelalte două ministere înfiinţate ca urmare a reorganizării M.T.C.T.

În speţă, recurentul a fost în imposibilitate să aprecieze asupra procentelor prevăzute de art. 100 din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care Regulamentul de organizare şi funcţionare a M.T. a fost aprobat prin Ordinul nr. 606 din 12 iulie 2007, ulterior emiterii Ordinului nr. 43 din 25 aprilie 2007, care face obiectul dosarului.

7.2. Nu pot fi reţinute nici argumentele referitoare la Hotărârea C.E.D.O., deoarece în temeiul art. 106 pct. 2 din Legea nr. 188/1999 instanţa este obligată să dispună reintegrarea.

II. Considerentele instanţei de recurs

1. Cu privire la motivul de recurs privitor la preluarea în propria structură a M.T. a compartimentului „Corpul de Control".

Prin OUG nr. 24/2007, M.T.C.T. şi-a încetat activitatea şi s-au înfiinţat trei noi instituţii.

Potrivit Regulamentului de organizare şi funcţionare al M.T.C.T., Corpul de Control unde intimatul-pârât îndeplinea funcţia de director general avea ca atribuţii controlul tehnic, economic, organizatoric, disciplinar, precum şi combaterea corupţiei în instituţiile publice, regii autonome, companii naţionale şi societăţi naţionale care funcţionează în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea ministerului, rezolvarea petiţiilor şi sesizărilor adresate conducerii ministerului; controlul asupra modului în care sunt colectate şi utilizate Fondurile Speciale aflate la dispoziţia ministerului şi colaborarea cu instituţiile publice centrale ale statului pentru soluţionarea unor probleme interdepartamentale în domeniile date în competenţă, evidenţierea şi sistematizarea acţiunilor de control efectuate de compartimentele cu astfel de atribuţii, optimizarea organizării, funcţionalităţii şi eficienţei structurilor din subordinea, coordonarea sau de sub autoritatea M.T.C.T; perfecţionarea sistemului de management (art. 1).

Corpul de control era organizat ca direcţie generală, serviciul pentru controlul activităţii şi şapte compartimente (art. 3).

În temeiul OUG nr. 24/2007 a fost emisă HG nr. 367/2007 publicată în M. Of. nr. 25 aprilie 2007, privind organizarea şi funcţionarea M.T.

În baza HG nr. 367/2007 a fost emis Ordinul nr. 43 din 25 aprilie 2007, prin care reclamantul a fost preluat la M.T., pe o funcţie de execuţie la D.G.I.T.F.

Prin motivele de recurs se invocă faptul că reorganizarea a dus la desfiinţarea Corpului de Control şi la înfiinţarea D.G.M.C., astfel încât nu sunt incidente prevederile art. 100 din Legea nr. 188/1999.

În realitate, în momentul adoptării HG nr. 367/2007 şi emiterii Ordinului nr. 43 din 25 aprilie 2007 nu erau cunoscute atribuţiile D.G.M.C., pentru a se putea aprecia cu privire la modificarea atribuţiilor într-un procent de peste 50% astfel cum obligă art. 100 din Legea nr. 188/1999.

Regulamentul de organizare şi funcţionare al M.T. a fost aprobat ulterior, prin Ordinul nr. 606 din 12 iulie 2007, iar avizul A.N.F.P. a fost dat în data de 29 februarie 2008.

Conform Regulamentului aprobat prin Ordinul nr. 606 din 12 iulie 2007, D.G.M.C. are în proporţie de peste 50% atribuţiile fostului Corp de Control, mai puţin aspectele legate de aderarea României la Uniunea Europeană.

Din cele şapte compartimente ale Corpului de Control s-au păstrat cinci şi numai două compartimente au fost preluate de celelalte două ministere ca urmare a reorganizării M.T.C.T.

Potrivit art. 11 din OUG nr. 24/2007, personalul se preia de la instituţiile care se reorganizează, care se comasează sau care îşi încetează activitatea şi îşi menţine nivelul salarizării prevăzut prin actele normative în vigoare.

La înfiinţarea M.T. s-a preluat şi activitatea de control, a fost schimbată numai denumirea direcţiei generale, de unde rezultă că trecerea reclamantului din funcţia publică de conducere într-o funcţie de execuţie s-a făcut nelegal, astfel cum a apreciat şi instanţa de fond.

Din această perspectivă, motivul de recurs analizat apare ca fiind nefondat.

2. Cu privire la relevanţa în cauză a prevederilor art. 12 alin. (3) şi art. 13 alin. (2) din OUG nr. 24/2007.

Motivul de recurs este fondat, în sensul că prevederile sus-menţionate nu au relevanţă în speţă, însă acest aspect nu modifică soluţia pronunţată de instanţa de fond şi considerată temeinică şi legală de către instanţa de recurs (cu referire la nelegalitatea Ordinului nr. 43 din 25 aprilie 2007).

3. În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la reîncadrarea reclamantului pe funcţia deţinută anterior

Motivul de recurs este fondat, deoarece în baza hotărârii din cauza Ş. România din data de 11 octombrie 2007, Statul Român prin intermediul recurentei a fost obligat să-l reîncadreze pe dl. Ş.G.M. pe postul de director general al D.G.M.C., pe acelaşi post pe care reclamantul din prezentul dosar solicită reîncadrarea.

Instanţa de fond, când a dispus reintegrarea reclamantului nu a ţinut seama de această împrejurare.

Deoarece postul pe care reclamantul solicită reintegrarea nu este vacant, iar ocuparea postului s-a datorat executării unei hotărâri a C.E.d.O., motivul de recurs analizat este fondat, urmând a se respinge cererea de reintegrare.

Se va constata că şi motivul de recurs referitor la plata către reclamant a drepturilor salariale este fondat, reclamantul fiind astfel îndreptăţit la plata acestora numai pentru perioada 25 aprilie 2007 – 19 decembrie 2007, sumă actualizată.

4. Faţă de acestea, în temeiul art. 312 alin. (1), teza I şi alin. (3) C. proc. civ., art. 20 din Legea nr. 554/2004 se va admite recursul.

5. Urmează a se modifica în parte sentinţa recurată, în sensul respingerii cererii reclamantului de reîncadrare pe postul deţinut anterior emiterii Ordinului atacat.

6. Va fi obligat pârâtul la plata drepturilor salariale cuvenite reclamantului pe perioada 25 aprilie 2007 – 19 decembrie 2007, actualizate.

7. Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul M.T.I. împotriva sentinţei civile nr. .2285 din 16 septembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal .

Modifică în parte sentinţa recurată, în sensul că, respinge cererea reclamantului de reîncadrare pe postul deţinut anterior emiterii Ordinului atacat şi obligă pârâtul M.T.I. la plata drepturilor salariale cuvenite pentru perioada 25 aprilie 2007 – 19 decembrie 2007, actualizate.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Cu opinia separată a d-lui judecător A.E. în sensul admiterii recursului, casarea sentinţei atacate şi, pe fond respingerea acţiunii .

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 21 mai 2009.

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 2787/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs