ICCJ. Decizia nr. 2808/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2808/2009
Dosar nr. 1500/33/2008
Şedinţa publică din 22 mai 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamantul P.I. a solicitat în contradictoriu cu pârâta C.J.P. Sălaj anularea Hotărârii nr. 5333 din 8 septembrie 2008 şi obligarea acesteia să-i recunoască şi să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a fost persecutat de către regimurile instaurate în România din motive etnice.
În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus, în copie, mai multe înscrisuri, printre care acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori, din care a rezultat că acesta fost nevoit să părăsească localitatea de domiciliu.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acţiunii.
Prin sentinţa civilă nr. 3 din 8 ianuarie 2009 Curtea de Apel Cluj a respins acţiunea reclamantului, ca neîntemeiată.
Instanţa de fond a reţinut în temeiul art. 129 alin. (4) – alin. (6) C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (2) din HG nr. 127/2002 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 189/2000, prin încheierea din data de 6 noiembrie 2008 a dispus audierea martorilor, în vederea clarificării aspectelor concrete şi împrejurările menţionate în declaraţiile date în faţa notarului.
Datorită faptului că martorii nu s-au prezentat, instanţa de fond, în temeiul art.103 alin. (1) C. proc. civ. a decăzut reclamantul din proba cu martori.
Împotriva acestei hotărâri, reclamantul P.I. a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului se arată că dosarul cuprinde toate actele necesare soluţionării cauzei, respectiv acte de stare civilă şi declaraţiile autentificate ale unor martori.
Recurentul mai susţine că surorii sale, S.A., i-a fost recunoscută calitatea de persoană refugiată prin sentinţa civilă pronunţată în Dosarul nr. 1498/33/2008 al Curţii de Apel Cluj.
Examinând cauza şi sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una dintre situaţiile expres prevăzute de lege.
Prin persoana care a fost strămutată, expulzată sau refugiată în altă localitate, se înţelege persoana care a fost mutată sau care a fost obligată să-şi schimbe domiciliul în altă localitate din motive etnice.
Legiuitorul a urmărit să acorde drepturi compensatorii tuturor persoanelor care au fost victimele şi/sau au avut de suferit ca urmare a persecuţiilor etnice.
Totodată, potrivit art. 6 din OG nr. 105/1999 şi art. 4 din Normele pentru aplicarea prevederilor acestui act normativ, aprobate prin HG nr. 127/2002, dovada încadrării în situaţiile prevăzute la art. 1 din ordonanţă se poate face cu acte oficiale eliberate de organele competente, iar în cazul în care aceasta nu este posibil, prin orice mijloc de probă prevăzut de lege.
Reclamantul, a încercat să-şi dovedească calitatea de persoană refugiată prin intermediul probei testimoniale.
În scopul evitării eventualelor abuzuri în stabilirea calităţii de persecutat din motive etnice, este necesar, ca cel puţin unul dintre martori să dovedească cu acte că s-a aflat în aceeaşi situaţie cu reclamantul.
La dosarul cauzei a fost depusă Hotărârea nr. 19359 din 19 decembrie 2005 care atestă faptul că martorei D.L. i-a fost recunoscută calitatea de beneficiar al Legii nr. 189/2000, însă instanţa de fond fără a stărui în audierea martorului păşeşte la judecarea pricinii.
Prin urmare, Înalta Curte constată că instanţa de fond a nesocotit dispoziţiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ.
Astfel, pentru a se ajunge la o soluţie temeinică şi legală, judecătorii trebuie să aibă rol activ, fiind datori, potrivit textului de lege sus citat, să pună întrebări părţilor sau să pună în dezbaterea lor orice împrejurare de fapt sau de drept care duc la dezlegarea pricinii, chiar dacă nu sunt cuprinse în cerere sau în întâmpinare, putând ordona dovezile care le va găsi de cuviinţă, chiar dacă părţile se împotrivesc.
De asemenea, instanţa este datoare să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a descoperi adevărul şi pentru a preveni orice greşeală în cunoaşterea faptelor, dând părţilor ajutor activ în ocrotirea drepturilor şi intereselor lor.
Nu în ultimul rând, instanţa poate să invoce din oficiu încălcarea normelor imperative pentru a se respecta contradictorialitatea şi dreptul la apărare.
Înalta Curte constată că instanţa de fond în mod greşit, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (1) C. proc. civ., l-a decăzut pe reclamant din proba cu martori, dispoziţiile privind decăderea din dovada cu martori sunt reglementate de art. 186 C. proc. civ. .
Art. 103 C. proc. civ. prevede caracterul imperativ al termenelor pentru exercitarea căilor de atac precum şi un caz general de întrerupere a termenelor procedurale, dacă partea dovedeşte că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voinţa ei să exercite cale de atac.
Hotărând astfel, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică care urmează a fi casată.
Cu ocazia rejudecării, instanţa de fond urmează aşadar, să valorifice toate susţinerile şi apărările părţilor precum şi motivul de recurs potrivit căruia sora recurentului – reclamant, S.A., beneficiază de drepturile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. (1) şi alin. (2) C. proc. civ., recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de P.I., împotriva sentinţei civile nr. 3 din 8 ianuarie 2009, a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 mai 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2796/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... | ICCJ. Decizia nr. 2812/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
