ICCJ. Decizia nr. 311/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 311/2009
Dosar nr. 660/2/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 31 ianuarie 2008 pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta T.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei şi C.Ş.C., anularea Ordinului nr. 3056/C din 29 noiembrie 2007 prin care s-a dispus revocarea acesteia din funcţia de director general adjunct al O.N.R.C, precum şi a Ordinului nr. 3057/C din 29 noiembrie 2007 prin care s-a dispus numirea doamnei C.Ş.C. în funcţia de director general adjunct al O.N.R.C.
Reclamanta a mai solicitat reîncadrarea în funcţia deţinută anterior, repararea pagubei cauzate prin lipsirea de drepturile salariale aferente funcţiei de director general adjunct la data emiterii ordinului de revocare, până la soluţionarea prezentei acţiuni.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că actele administrative atacate sunt nelegale ca urmare a nemotivării măsurii dispuse, aceasta fiind o condiţie esenţială de legalitate cu o dublă finalitate, respectiv asigurarea respectării principiului transparenţei actului administrativ şi verificarea legalităţii actului şi evitarea excesului de putere.
Mai arată reclamanta că, revocarea s-a dispus fără ca anterior să fie realizată procedura impusă de lege pentru încetarea contractului de muncă, respectiv acordarea unui termen de preaviz, efectuarea unei proceduri de cercetare.
Prin sentinţa civilă nr. 1682 din 3 iunie 2008 Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta T.L.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut în esenţă că, actele atacate de reclamantă au caracterul unor acte de drept administrativ, în cauză nefiind aplicabile dispoziţiile Codului Muncii ce reglementează contractul de muncă, contract ce nu a încetat, aceasta fiind în continuare, după revocarea din funcţia de conducere salariata O.N.R.C.
A mai constatat Curtea că, Ordinul ministrului justiţiei de revocare din funcţie a fost motivat printr-o notă/referat, aprobată în prealabil de organul emitent şi ale cărei elemente se află menţionate în preambulul actului atacat, respectiv nota nr. 138232 din 29 noiembrie 2007 aprobată de conducerea Ministerului Justiţiei.
Împotriva sentinţei civile nr. 1682 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs reclamanta T.L., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică, fiind invocate motivele de casare prevăzute de art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta arată că nu s-a avut în vedere un element esenţial de nelegalitate a Ordinului nr. 3056/C din 29 noiembrie 2007 (actul administrativ atacat), respectiv lipsa motivării acestuia atât în fapt, cât şi în drept, această cerinţă fiind unanim admisă în teoria dreptului administrativ. Totodată, această cerinţă rezultă din principiul transparenţei administraţiei publice, consacrat de art. 31 alin. (1) şi (2) din Constituţie.
Un alt motiv de recurs îl constituie faptul că revocarea din funcţie s-a făcut cu încălcarea unor norme imperative privind protecţia persoanei angajate, respectiv, în perioada incapacităţii temporare de muncă, dovedită cu certificat medical.
Recurenta mai susţine că toate acuzele de care a luat cunoştinţă pe parcursul procesului, menţionate în nota din 29 noiembrie 2007, sunt nefondate, la baza acestora aflându-se doar intenţia schimbării conducerii O.N.R.C. pe criterii politice.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este neîntemeiat, pentru următoarele considerente.
Ordinul de revocare a reclamantei-recurente din funcţia de conducere a fost motivat prin nota de informare nr. 138232 din 29 noiembrie 2007 aprobată de conducerea Ministerului Justiţiei şi care constată îndeplinirea necorespunzătoare a unor sarcini specifice funcţiei de conducere, concretizate în deficienţe la nivel organizatoric, în ceea ce priveşte situaţia financiară, administrarea patrimoniul O.N.R.C., situaţia planului de acţiuni privind dezvoltarea mediului de afaceri pe perioada 2005 - 2006 şi gestionarea resurselor umane din cadrul O.N.R.C. şi O.R.C.
Astfel, în mod corect instanţa de fond a reţinut că ordinul atacat este motivat atât în fapt, prin nota amintită, cât şi în drept, prin invocarea dispoziţiilor Legii nr. 26/1990 privind registrul comerţului, republicată - dispoziţiile referitoare la conducerea O.N.R.C., precum şi ale Ordinul ministrului justiţiei nr. 2202/2003 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a O.N.R.C. şi oficiilor registrului comerţului de pe lângă tribunale.
În consecinţă, este neîntemeiată susţinerea recurentei că la revocarea sa din funcţie trebuiau avute în vedere prevederile Legii nr. 188/1999 şi ale Codului muncii, inclusiv cele referitoare la interdicţia eliberării din funcţie în perioada concediului medical, deoarece măsura dispusă prin Ordinul nr. 3056/C din 29 noiembrie 2007 este o măsură administrativă, de eficientizare a activităţii, iar nu o sancţiune disciplinară, condiţionată de parcurgerea unei anumite proceduri.
Pentru considerentele menţionate Înalta Curte apreciază că hotărârea atacată, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantei, este legală şi temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de T.L. împotriva sentinţei civile nr. 1682 din 3 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 325/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
