ICCJ. Decizia nr. 325/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 325/2009
Dosar nr. 6067/2/2007
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 23 august 2007, reclamantul M.S. a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, M.I.R.A., Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale a înalţilor funcţionari publici, Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa, anularea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale Secretarului General al Instituţiei Prefectului judeţului Ialomiţa întocmit de prefect, înregistrat sub nr. 4428 din 19 iunie 2006; anularea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale ale reclamantului, întocmit la data de 25 iulie 2007 de pârâta Comisia de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, reintegrarea reclamantului în funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa, plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi cu celelalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat pentru perioada cuprinsă între data încetării raporturilor de serviciu şi data reintegrării în funcţie.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în calitate de secretar general al Prefecturii Ialomiţa în perioada 12 mai 2001 - 31 decembrie 2005, a avut atribuţiile stabilite de art. 7 din HG nr. 1844/2004, precum şi cele stabilite prin fişa postului. La data de 1 ianuarie 2006, funcţia publică de secretar general al prefecturii s-a transformat în funcţia publică de subprefect, potrivit Deciziei nr. 592 din 29 decembrie 2005 a Primului ministru.
Reclamantul consideră nelegală cele două rapoarte de evaluare întocmite de Prefect şi de Comisie, deoarece nu respectă modelul prevăzut în anexa 3 a HG nr. 1209/2003, notele de evaluare fiind nejustificate. Reclamantul a mai precizat că a îndeplinit procedura prealabilă în termen atât faţă de Guvernul României, cât şi faţă de M.I.R.A.
La termenul din 6 februarie 2008 instanţa a admis în principiu, cererea de intervenţie formulată de M.I.R.A. în interesul pârâtului Guvernul României.
La data de 7 mai 2008 reclamantul a depus o precizare a acţiunii, în sensul că acţiunea este formulată în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, M.I..R.A., Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa. Totodată, reclamantul a renunţat la capetele 2 şi 3 din acţiune: anularea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale individuale ale Secretarului General al Instituţiei Prefectului judeţului Ialomiţa şi la anularea Raportului de evaluare a performanţelor profesionale, întocmite de pârâta Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, solicitând scoaterea din cauză a comisiei. Instanţa a luat act de cererile reclamantului şi a dispus scoaterea din cauză a comisiei.
Prin Încheierea din 17 ma 2008 au fost respinse şi excepţiile autorităţii de lucru judecat, a inadmisibilităţii acţiunii pentru lipsa plângerii prealabile şi a tardivităţii acţiunii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1519 din 14 mai 2008 a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul M.S. în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României, M.A.I., Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici şi Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa. A anulat HG nr. 1225/2006. A dispus reintegrarea reclamantului în funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
A obligat pârâta Instituţia Prefectului la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi a celorlalte drepturi de care reclamantul ar fi beneficiat de la data încetării raporturilor de serviciu şi până la data reintegrării în funcţie.
În motivarea soluţiei s-a reţinut că prin sentinţa civilă nr. 631 din 28 februarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, definitivă şi irevocabilă prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, nr. 261 din 24 ianuarie 2008 a fost admisă acţiunea reclamantului în contradictoriu cu Comisia pentru evaluarea performanţelor profesionale individuale ale înalţilor funcţionari publici, s-a anulat calificativul „nesatisfăcător" acordat reclamantului prin raportul de evaluare întocmit de pârâtă la data de 25 iulie 2006. În consecinţă, s-a stabilit că actul administrativ atacat este nelegal întrucât raportul de evaluare în baza căruia a fost întocmit a fost constatat nelegal.
Ca urmare a faptului că s-a constatat ca fiind nelegală HG nr. 1225 din 13 septembrie 2006, s-a dispus anularea acesteia precum şi reintegrarea reclamantului în funcţia avută anterior, cu plata tuturor drepturilor băneşti ce i s-ar fi cuvenit în perioada cuprinsă între data încetării raportului de serviciu şi data reintegrării în funcţie.
A fost respinsă şi cererea de intervenţie accesorie formulată de M.I.R.A. (în prezent M.A.I.).
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâţii Guvernul României, Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa şi intervenientul M.I.R.A. - în prezent M.A.I.
Recurentul-pârât Guvernul României, susţine că sentinţa recurată este nelegală şi netemeinică, în raport de dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
Criticile vizează faptul că în mod greşit a fost respinsă excepţia neîndeplinirii procedurii plângerii prealabile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece îndeplinirea acestei proceduri reprezintă o condiţie imperativă cu implicaţii asupra admisibilităţii acţiunii, ori, în cauza dedusă judecăţii nu s-a făcut dovada de către intimatul-reclamant a îndeplinirii acestei proceduri în termenul imperativ prevăzut de lege.
Se precizează de către acest recurent-pârât că pe fondul cauzei, soluţia pronunţată este nelegală, întrucât HG nr. 1225/ 2006 a fost adoptată în temeiul dispoziţiilor art. 842 alin. (1) lit. d) şi alin. (3), art. 89 din Legea nr. 188/1999(r), precum şi ale art. 108 din Constituţia României. Acest cadru legal a permis evaluarea înalţilor funcţionari publici, printre care şi intimatul-reclamant, iar ca urmare a obţinerii calificativului „nesatisfăcător", consecinţa nu putea fi decât eliberarea din funcţie, fapt concretizat prin emiterea HG nr. 1225/2006.
Recurenta-pârâtă Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa a invocat prevederile art. 304 şi art. 3041 C. proc. civ., susţinând în esenţă, că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre greşită în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la obligarea sa la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, precum şi a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la data încetării raportului de serviciu şi data reintegrării în funcţie.
Se menţionează că nu trebuia să fie obligată la plata acestor sume de bani pentru perioada în care intimatul-reclamant a avut raporturile de serviciu suspendate de drept şi a beneficiat mai întâi de concediu medical şi indemnizaţie pentru incapacitate de muncă şi, ulterior, de pensie pentru invaliditate, drepturi conferite de legislaţia în vigoare în materia asigurărilor sociale de sănătate, potrivit OUG nr. 158/2005 şi respectiv, Legea nr. 19/2000.
Precizează recurenta-pârâtă, că HG nr. 1225/2006 nu a produs niciun efect juridic în ceea ce priveşte raporturile de serviciu ale intimatului-reclamant M.S. întrucât în speţă nu a operat încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcţia publică pentru calificativul necorespunzător şi, pe cale de consecinţă, nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 188/1999.
Au fost depuse la dosarul cauzei copii ale carnetului de muncă al intimatului-reclamant, ale certificatelor de concediu medical, ale deciziilor asupra capacităţii de muncă, ale foilor colective de prezenţă.
În motivele de recurs recurentul-intervenient M.I.R.A. (în prezent M.A.I.) a invocat dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ. şi a susţinut, în esenţă, că în mod greşit instanţa de fond a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii întrucât depunerea plângerii prealabile după momentul introducerii acţiunii echivalează cu neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzute în mod imperativ de lege.
Pe fondul cauzei se învederează că la emiterea HG nr. 1225/2006 au fost respectate dispoziţiile legale în materie privind eliberarea din funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa.
Referitor la acordarea despăgubirilor, se precizează că acestea nu se cuvin intimatului-reclamant deoarece, începând cu 8 mai 2008 acesta a fost reintegrat în funcţia de subprefect, iar anterior acestei date a beneficiat de indemnizaţie pentru concediu medical şi de pensie ca urmare a incapacităţii temporare de muncă.
Intimatul-reclamant a depus concluzii scrise, precizând că HG nr. 1225/2006 nu mai are temei juridic prin anularea calificativului acordat, care a stat la baza emiterii acestui act contestat. De asemenea, se solicită drepturile salariale în perioada 1 aprilie 2008 - 8 mai 2008.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, analizând recursurile formulate de Guvernul României şi M.A.I. a constatat că aceşti recurenţi au adus, în esenţă, aceleaşi critici sentinţei atacate, motiv pentru care vor fi analizate împreună.
În raport de motivele de recurs invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, se apreciază că acestea sunt nefondate, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Prin HG nr. 1225 din 13 septembrie 2006, publicată în M. Of., Partea I nr. 781/14.09.2006, s-a dispus eliberarea intimatului-reclamant din funcţia publică de subprefect al judeţului Ialomiţa, cu acordarea unui preaviz de 30 de zile de la intrarea în vigoare a acestei hotărâri.
Această hotărâre a fost emisă având în vedere prevederile art. 842 alin. (1) lit. d)) şi alin. (3) şi art. 89 din Legea nr. 188/1999, întrucât intimatul-reclamant a obţinut calificativul „nesatisfăcător" la acordarea performanţelor profesionale individuale.
Începând cu data de 6 octombrie 2006 până la 10 aprilie 2007 - intimatul-reclamant a fost în concediu medical, iar ulterior, prin Decizia nr. 365/2007 a fost pensionat, gradul III de invaliditate, beneficiind iniţial de plata concediilor medicale şi apoi de pensie de invaliditate, conform Deciziei nr. 119775 din 5 iunie 2007.
La data de 12 martie2008, Casa de Pensii Slobozia a emis Decizia nr. 1607 prin care intimatul-reclamant a fost declarat apt de muncă.
La data de 7 mai 2008 a fost emisă HG nr. 463 publicată în M. Of., Partea I nr. 354/8.05.2008 prin care s-a dispus încetarea exercitării atribuţiilor funcţiei publice de subprefect al judeţului Ialomiţa de către D.I., ca urmare a refacerii capacităţii de muncă a titularului postului, respectiv a intimatului-reclamant M.S.
La data de 8 mai 2008, acesta a revenit pe funcţia publică de subprefect, funcţie pe care o ocupă şi în prezent, aşa cum au susţinut şi părţile ce se află în litigiu.
Prin sentinţa civilă nr. 631 din 28 februarie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia nr. 261 din 24 ianuarie 2008 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, s-a dispus anularea calificativului „nesatisfăcător" obţinut de intimatul-reclamant ca urmare a Raportului de evaluare întocmit la data de 25 iulie 2006, ce a stat la baza emiterii HG nr. 1225/2006.
Avându-se în vedere cele reţinute anterior, cât şi faptul că emitentul HG nr. 1225/2006 contestată, a emis şi HG nr. 463/2008, prin care consfinţeşte de fapt menţinerea în funcţia de subprefect al judeţului Ialomiţa pe intimatul-reclamant, apare ca lipsit de interes motivul de recurs referitor la greşita soluţionare a excepţiei privind inadmisibilitatea acţiunii cât şi cel care priveşte greşita soluţionare a cauzei pe fond, referitor la anularea HG nr. 1225/2006.
Prin urmare, în mod corect prima instanţă a dispus anularea HG nr. 1225 din 13 septembrie 2006 deoarece Raportul de evaluare din 25 iulie 2006 şi calificativul „nesatisfăcător", care au stat la baza emiterii acesteia au fost anulate prin sentinţa civilă nr. 631 din 28 februarie 2007 menţionată anterior, astfel că au devenit inaplicabile dispoziţiile art. 842 lit. d) ce fuseseră reţinute ca temei juridic al hotărârii de eliberare din funcţie a intimatului-reclamant.
Ca efect al anulării HG nr. 1225/2006 este evident că se impune reintegrarea intimatului-reclamant în funcţia deţinută anterior.
În ceea ce priveşte recursul formulat de Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa, se apreciază că acesta este fondat, având în vedere faptul că intimatul-reclamant a beneficiat după data de 14 septembrie 2006 până la 5 octombrie 2006 de drepturile salariale ce i se cuveneau în perioada de preaviz, iar apoi de indemnizaţie pentru concedii medicale şi pensie de invaliditate.
Este necontestat acest fapt şi de intimatul-reclamant, astfel că pentru perioada incapacităţii temporare de muncă nu se poate cumula această indemnizaţie cu despăgubirile acordate de instanţa de fond sub forma salariilor.
De altfel, intimatul-reclamant în concluziile scrise a precizat că solicită drepturile salariale pentru perioada 1 aprilie 2008 - 8 mai 2008.
Avându-se în vedere cronologia evenimentelor de la data intrării în vigoare a HG nr. 1225/2006 şi până la intrarea în vigoare a HG nr. 463/2008, se constată faptul că a operat încetarea raporturilor de serviciu prin eliberarea din funcţia de subprefect a intimatului-reclamant doar pentru perioada de după încetarea calităţii de pensionar, ca urmare a redobândirii capacităţii de muncă, conform Deciziei nr. 1607 din 12 martie2008 a Casei de Pensii Slobozia şi până la data de 8 mai 2008, când a intrat în vigoare HG nr. 463/2008.
Prin urmare, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 188/1999(r) se cuvin intimatului-reclamant despăgubirile egale cu salariul indexat, majorat şi recalculat precum şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada 1 aprilie - 8 mai 2008, ca urmare a încetării raportului de serviciu în mod nelegal, ca efect al HG nr. 1225/2006.
Avându-se în vedere considerentele expuse, cât şi dispoziţiile art. 312, art. 316 C. proc. civ., coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004 cu modificările şi completările ulterioare aduse prin Legea nr. 262/2007, se vor respinge recursurile declarate de Guvernul României şi M.A.I. şi se va admite recursul Instituţiei Prefectului judeţului Ialomiţa, modificându-se sentinţa recurată în sensul că se va dispune obligarea acestei recurente la plata despăgubirilor solicitate de intimatul-reclamant pentru perioada 1 aprilie - 8 mai 2008.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de Guvernul României şi de M.A.I. împotriva sentinţei civile nr. 1519 din 14 mai 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Admite recursul declarat de Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa împotriva aceleiaşi sentinţe. Modifică sentinţa atacată în sensul că obligă Instituţia Prefectului judeţului Ialomiţa la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate şi a celorlalte drepturi pentru perioada 1 aprilie - 8 mai 2008 către reclamant.
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 311/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 337/2009. Contencios. Suspendare executare act... → |
|---|
