ICCJ. Decizia nr. 337/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 337/2009
Dosar nr. 514/46/2008
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 113/F-C din 21 iulie 2008, Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a admis cererea privind suspendarea executării actului administrativ intitulat „Rezultate finale ale etapei de atribuire trafic judeţean, şedinţa 30 mai 2008, în ceea ce priveşte traseul 044 Drăgăşani – Băbeni – Râmnicu Vâlcea", cerere formulată de reclamanta SC M.S. SRL, în contradictoriu cu pârâtele Agenţia pentru Serviciile Societăţii Informaţionale (A.S.S.I.-S.E.A.T.) şi SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, a dispus suspendarea, până la pronunţarea instanţei de fond, a rezultatelor atribuirii electronice în şedinţa din 30 mai 2008 pentru traseul 044 Drăgăşani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea şi a obligat pârâtele să plătească reclamantei cheltuielile de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că în cauză au fost îndeplinite cumulativ cele două condiţii legale cazul bine justificat şi paguba iminentă. Astfel, prin caz bine justificat se înţelege acel cumul de împrejurări legate de starea de fapt şi de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ, iar prin pagubă iminentă acel prejudiciu material viitor şi previzibil sau perturbarea previzibilă a funcţionării unei autorităţi sau serviciu public.
Curtea de Apel a reţinut îndeplinită condiţia cazului bine justificat, legat de acordarea punctajului la atribuirea traseelor pentru transportul regulat de persoane şi constând în existenţa unor raţiuni de natură să pună la îndoială legalitatea calculului.
Instanţa de fond a apreciat, de asemenea, că prejudiciul iminent poate fi localizat atât în patrimoniul reclamantei, care ar fi lipsită de posibilitatea obţinerii unor venituri prin executarea traseului pentru care a licitat, dar şi în patrimoniul cetăţenilor care au beneficiat de servicii care cel puţin în aparenţă au fost de calitate. O astfel de aparenţă se bazează, în principal, pe faptul că nu s-a susţinut şi nu s-a dovedit că în perioada anterioară, cât reclamanta a efectuat traseul, acesteia i s-au aplicat sancţiuni legale pentru neîndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtele SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea şi A.S.S.I. au declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
A.S.S.I. a criticat sentinţa pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ., arătând, pe de o parte, că la data de 30 iunie 2008, când instanţa a fost învestită cu suspendarea executării „Rezultatelor finale ale etapei de atribuire electronică în trafic judeţean, şedinţa din 30 mai 2008", cererea era lipsită de obiect, pentru că rezultatele generale de aplicaţie informatică fuseseră deja puse la dispoziţia autorităţilor publice cu atribuţii în atribuirea traseelor, conform art. 37 alin. (10) din Legea serviciilor de transport public local nr. 92/2007 şi art. 19 alin. (1) din Normele aprobate prin Ordinul Ministrului Internelor şi Reformei Administrative nr. 353/2007.
Pe de altă parte, recurenta-pârâtă a arătat că în cauză nu erau îndeplinite condiţiile cuprinse cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanţa de fond scăpând din vedere că suspendarea executării se poate dispune pentru prevenirea unei pagube iminente, esenţial fiind ca producerea prejudiciului să poată fi prevenită prin suspendarea actului administrativ atacat şi să existe o situaţie care să impună urgenţa luării unei măsuri vremelnice.
Recurenta-pârâtă SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea a solicitat casarea sentinţei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă, invocând încălcarea art. 129 C. proc. civ. prin soluţionarea cauzei la primul termen de judecată, cu ignorarea cererii de amânare pentru lipsă de apărare pe care o depusese la dosar.
Recurenta-pârâtă a criticat sentinţa şi pentru ignorarea dispoziţiilor art. 163 şi următoarele C. proc. civ., arătând că pe rolul Tribunalului Argeş se mai află o cauză cu aceleaşi părţi şi acelaşi obiect, înregistrată cu nr. 2023/109/2008 - împrejurare pe care Curtea de Apel a cunoscut-o, dar a socotit-o lipsită de efecte juridice din perspectiva litispendenţei.
O altă critică adusă sentinţei constă în încălcarea principiului contradictorialităţii şi a dreptului la apărare prin soluţionarea cererii fără citarea emitentului actului – Comisia Paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public judeţean de persoane de pe lângă Consiliul Judeţean Vâlcea .
De asemenea, SC A.T. SA a invocat încălcarea prevederilor art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care interzice formularea mai multor cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive, precum şi aplicarea greşită a art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, în sensul că operaţiunea efectuată de autoritatea pârâtă şi tabelul cu rezultatele etapei de atribuire electronică nu constituie acte administrative, conform definiţiei prevăzute de textul legal menţionat.
În fine, recurenta-pârâtă a arătat că hotărârea recurată contravine vădit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004, în speţă nefiind îndeplinită niciuna dinte condiţiile prevăzute de lege pentru suspendarea executării actului administrativ.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata-reclamantă a respins motivele din ambele recursuri, arătând, în esenţă, următoarele:
-SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea nu a fost prejudiciată prin respingerea cererii de amânare pentru lipsă de apărare, în condiţiile în care nu a avut probe de administrat în faţa primei instanţe;
-Curtea de Apel a reţinut în mod corect că sentinţa din 3 iulie 2008, prin care a fost respinsă o altă cerere de suspendare a executării, nu prezintă autoritate de lucru judecat, iar în dosarul nr. 2023/109/2008 al Tribunalului Argeş erau implicate alte părţi, astfel că nu putea fi reţinută litispendenţa;
-„Rezultatele etapei de atribuire electronică" au natura juridică a unui act administrativ, iar autoritatea emitentă este A.S.S.I., astfel că nu se impunea citarea în cauză a Comisiei Paritare;
-Hotărârea nr. 45 din iunie 2008, prin care Comisia Paritară din cadrul Consiliului Judeţean Vâlcea a atribuit traseul 044 şi a dispus eliberarea licenţelor de traseu a format obiectul unei cereri de suspendare soluţionate prin sentinţa nr. 412/CA din 13 august 2008 prin admiterea cererii;
-vechimea pe traseu atribuită SC A.T. SA a făcut obiectul analizei în dosarul nr. 2502/109/2008 al Tribunalului Argeş, soluţionat prin sentinţa nr. 413/CA din 13 august 2008 în sensul admiterii cererii intimatei-reclamante din prezenta cauză ;
-instanţa de fond a reţinut în mod corect existenţa unui prejudiciu care i s-ar putea produce prin neefectuarea traseului.
Cu privire la recursul A.S.S.I., intimata-reclamantă a arătat, pe de o parte, că emiterea hotărârii de atribuire a traseelor de către Comisia Paritară se confundă cu procedeul tehnic prin care se realizează atribuirea şi pe de o parte că instanţa de fond a reţinut corect aplicabilitatea art. 14 din Legea nr. 554/2004.
În recurs a fost administrată proba cu înscrisuri depuse la dosar, prin registratura instanţei, la data de 16 decembrie 2008, de către recurenta-pârâtă SC M.S. SRL.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurente şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama de toate susţinerile şi apărările părţilor şi de înscrisurile depuse la dosar în ambele faze procesuale, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate, în limitele şi pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare, cu precizarea că motivele comune legate de neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 urmează a fi grupate şi analizate împreună.
Cu privire la respectarea normelor de procedură şi a principiilor ce guvernează procesul civil, Înalta Curte constată că susţinerile recurentei-pârâte SC A.T. SA nu sunt întemeiate, pentru că instanţa de fond i-a respins motivat cererea de amânare a cauzei pentru lipsă de apărare, ţinând seama de momentul primirii citaţiei şi de urgenţa impusă de art. 14 din Legea nr. 554/2004, făcând aplicarea art. 156 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că a amânat pronunţarea pentru a fi depuse concluzii scrise, partea având astfel posibilitatea să îşi exercite dreptul la apărare.
Între cererea soluţionată prin sentinţa recurată şi acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Argeş cu nr. 2023/109/2008 nu există identitate de părţi, în cauza respectivă, soluţionată între timp, prin sentinţa nr. 450/2008, figurând în calitate de pârâţi, SC A.T. SA, Consiliul Judeţean Vâlcea, Comisia Paritară din cadrul Consiliului judeţean Vâlcea şi Autoritatea Rutieră Română - Agenţia Vâlcea - nefiind îndeplinite astfel condiţiile prevăzute de art. 163 C. proc. civ., pentru admiterea excepţiei de litispendenţă.
Nici motivul de recurs privind necitarea în cauză a Comisiei Paritare pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public judeţean de persoane nu este fondat, pentru că autoritatea emitentă a actului administrativ dedus judecăţii este A.S.S.I., chemată în judecată în mod corespunzător.
Înalta Curte constată însă întemeiate criticile privind neîndeplinirea condiţiei prevăzute în mod cumulativ de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit prevederilor legale menţionate, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea pagubei iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceara instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral, până la pronunţarea instanţei de fond.
Suspendarea executării actului administrativ este o măsură vremelnică, ce se impune în situaţii de urgenţă, atunci când există un caz bine justificat în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, scopul său fiind protejarea persoanei vătămate prin prevenirea unei pagube iminente care i-ar putea fi provocate prin punerea în executare a actului administrativ.
Din înscrisurile depuse la dosar rezultă însă că la data sesizării instanţei de fond, Rezultatele finale ale etapei de atribuire electronică - trafic judeţean, şedinţa din 30 mai 2008 îşi produseseră deja efectele pretins păgubitoare pentru reclamantă, în sensul că prin Hotărârea nr. 45 din 3 iunie 2008, Comisia Paritară pentru atribuirea traseelor cuprinse în programul de transport public judeţean de persoane, constituită prin Hotărârea nr. 13 din 31 ianuarie 2008 a Consiliului Judeţean Vâlcea, atribuise recurentei-pârâte SC A.T. SA traseul 044 Drăgăşani – Băbeni - Râmnicu Vâlcea.
Având în vedere definiţia legală a noţiunii de „pagubă iminentă", cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004, care face referire la un prejudiciu material viitor şi previzibil, Înalta Curte constată că instanţa de fond a reţinut greşit că la data pronunţării sentinţei era îndeplinită cerinţa prevenirii unei pagube iminente, impuse de art. 14 alin. (1) din acelaşi act normativ.
Suspendarea executării Hotărârii nr. 45/2008 a Comisiei Paritare a constituit obiectul unei cereri distincte, înregistrate la Tribunalul Argeş cu nr. 2483/109/2008 şi admise prin sentinţa art. 412/13 august 2008.
Constatând incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. în sensul considerentelor expuse mai sus, care fac inutilă examinarea celorlalte critici formulate împotriva sentinţei atacate, Înalta Curte va admite ambele recursuri şi în temeiul art. 312 alin. (3) C. proc. civ. va modifica sentinţa în sensul respingerii cererii reclamantei.
Partea căzută în pretenţii, în sensul art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-pârâtă SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, dar Înalta Curte va face aplicarea alin. (3) al aceluiaşi articol, diminuând onorariul de avocat (care conform chitanţei depuse la dosar este de 4284 lei) în raport cu natura pricinii şi cu complexitatea demersurilor efectuate în apărarea părţii reprezentate.
Dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 21 alin. (1) din Constituţia României şi de art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale presupune ca recuperarea cheltuielilor de judecată să se producă numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare care au fost efectuate în limita unui cuantum rezonabil, în acest sens pronunţându-se şi Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 493 din 29 mai 2007, publicată în M. Of. nr. 456/5.07.2007.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate A.S.S.I. şi SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea, împotriva sentinţei civile nr. 113/F-C din 21 iulie 2009 a Curţii de Apel Piteşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată, în sensul că respinge cererea formulată de reclamanta SC M.S. SRL Bradu, ca neîntemeiată.
Obligă intimata SC M.S. SRL Bradu la plata sumei de 1003 lei către recurenta SC A.T. SA Râmnicu Vâlcea reprezentând cheltuieli de judecată, făcând aplicarea art. 274 alin. (3) C. proc. civ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 325/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 338/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi... → |
|---|
