ICCJ. Decizia nr. 3/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3/2009
Dosar nr. 16354/1/2005, 3996/2005
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamantul D.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale (în prezent Ministerul Apărării), anularea Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de pârât, prin care, în baza art. 43 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 80/1995 şi art. 85 alin. (1) lit. j) din aceeaşi lege a fost trecut în rezervă.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că emiterea ordinului s-a tăcut la propunerea consiliului de judecată militar, care a apreciat că faptele de care a fost învinuit reclamantul ar constitui „abateri grave" de la prevederile regulamentelor militare.
A mai susţinut că hotărârea Consiliului de judecată nu a avut în vedere împrejurările în care a fost săvârşită fapta sa, aşa cum prevede art. 20 din RG-8, motivat de faptul că pentru atribuirea locuinţelor de serviciu reclamantul nu a avut niciodată vreo atribuţie legală.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul a solicitat, în principal, suspendarea cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere adresa nr. 15/P/2005 din 1 mai 2005 a P.N.A., prin care s-a dispus începerea urmăririi penale împotriva reclamantului sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. În subsidiar, a invocat excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile şi a solicitat respingerea acţiunii ca inadmisibilă.
La data de 20 mai 2005, reclamantul şi-a precizat acţiunea, solicitând anularea parţială a ordinului atacat, în sensul stabilirii temeiului legal de trecere în rezervă, ca fiind art. 85 lit. e) din Legea nr. 80/1995 şi a chemat în judecată, în calitate de pârât şi pe ministrul apărării.
Prin sentinţa nr. 384 din 23 septembrie 2005, Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea precizată formulată de reclamantul D.M. şi a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naţionale, în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j), în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 modificată. Totodată, a respins cererea de suspendare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că referitor la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile, aceasta este neîntemeiată, având în vedere că reclamantul a formulat contestaţie, înaintată la Ministerul Apărării, care i-a răspuns prin adresele nr. B4/2643 şi nr. 2266 din 7 aprilie 2005.
A constatat, de asemenea, ca suspendarea cauzei, în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nu se justifică, având în vedere că soluţia ce urmează a se da în cauza penală nu are o înrâurire hotărâtoare asupra prezentei acţiuni, atâta vreme cât reclamantul nu a solicitat reintegrarea, ci trecerea în rezervă ca efect al desfiinţării unităţii militare în care activa ca ofiţer.
Pe fondul cauzei, prima instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 trecerea în rezervă are loc în situaţia în care unitatea se reorganizează sau se reduc funcţiile din statele de organizare şi nu sunt posibilităţi pentru cadrele militare să fie reîncadraţi în alte funcţii, iar potrivit aceluiaşi articol, lit. j) trecerea în rezervă se poate dispune când persoana respectivă comite abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale.
A mai reţinut instanţa de fond că, faţă de situaţia de fapt în care se afla reclamantul, ar fi trebuit să-i fie aplicabile dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 care stabileşte că ofiţerii sau subofiţerii care sunt cercetaţi penal, în stare de libertate se pun la dispoziţia unităţii şi îndeplinesc atribuţiile stabilite de comandanţii unităţilor din care fac parte şi beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au la minim. Însă, a constatat prima instanţă, aceste prevederi nu i se pot aplica reclamantului, deoarece până la începerea urmăririi penale împotriva acestuia, unitatea militară în cadrul căreia activa, s-a desfiinţat, astfel încât temeiul trecerii în rezervă îl constituia art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 modificată, o eventuală soluţie de condamnare a reclamantului în cauza penală, putând produce schimbări şi în ceea ce priveşte drepturile acestuia în materie civilă.
Împotriva sentinţei nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs în termen legal Ministerul Apărării Naţionale, prin care s-a solicitat admiterea acestei căi de atac şi modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii reclamantului D.M.
A învederat recurentul-pârât, prin motivele de recurs, cât priveşte fondul cauzei, că sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală, pentru următoarele motive.
Faptele intimatului reclamant şi vinovăţia sa rezultă fără echivoc din procesul verbal de şedinţă şi probele existente la dosarul constituit cu ocazia judecării lui de către consiliul militar. Ele sunt recunoscute prin nota explicativă din 26 ianuarie 2005 şi confirmate de către subordonatul care a oferit sumele de bani şi foloasele materiale (plutonier M.F.), precum şi de către cel care a intermediat primirea acestora (căpitan M.C.), sau de către cei care au aflat despre faptele respective (maistru militar P.G. şi plutonier major S.V.).
Pentru aceste fapte grave s-a hotărât trimiterea ofiţerului în faţa consiliului de judecată, care a propus trecerea sa în rezervă din motive imputabile, ca sancţiune extremă prevăzută de Statutul cadrelor militare la art. 85 alin. (1) lit. j). Atât judecarea, cât şi trecerea în rezervă a intimatului-reclamant s-au produs anterior începerii urmării penale, care a fost dispusă la 29 martie 2005. Prin urmare, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile art. 89 din acelaşi statut, invocate greşit de către instanţă. Prin ipoteză, textul respectiv reglementează situaţiile în care hotărârea de menţinere în activitate urmează a fi luată ulterior începerii urmării penale. Mai mult, în speţă nu se pune problema unei hotărâri de menţinere în activitate, ci a uneia de trecere în rezervă.
Prin referirea la dispoziţiile art. 44 din Regulamentul disciplinei militare (RG-3), instanţa de fond sugerează că trimiterea intimatului-reclamant în faţa consiliului de judecată nu ar fi fost legală, deoarece fapta sa nu se regăseşte în enumerarea prevăzută la acest articol, sau că, dacă fapta a fost considerată abatere, ar fi trebuit să i se aplice doar una din sancţiunile disciplinare prevăzute la art. 45 (avertisment, mustrare scrisă, consemnare, până la 10 zile, amânarea înaintării în gradul următor pe timp de 1 - 2 ani sau retrogradarea din funcţie) şi nu trecerea în rezervă. Cu alte cuvinte, se susţine că prin aplicarea măsurii de trecere în rezervă, ministerul şi-a încălcat propriile norme emise în materie.
Afirmaţia nu este fondată. La art. 69 din acelaşi regulament se arată că: „militarul sancţionat disciplinar nu este absolvit de răspundere penală, dacă faptele comise constituie, potrivit legii, infracţiuni". Aşadar, aplicarea unei sancţiuni disciplinare poate preceda o pedeapsă penală, dacă ulterior celei dintâi s-a declanşat şi procesul penal pentru aceeaşi faptă şi s-a constatat că sunt îndeplinite elementele constitutive ale unei infracţiuni.
Pe de altă parte, o obligaţie importantă a militarilor, prevăzută atât în statut cât şi în regulamente, este cea de respectare a Constituţiei şi legilor ţării, precum şi cea de apărare a onoarei şi demnităţii militare. Pentru nerespectarea acestor obligaţii a fost trecut în rezervă intimatul-reclamant. Prin faptele sale, el a săvârşit o abatere disciplinară gravă, aşa cum este definită aceasta de Regulamentul disciplinei militare, RG-3: „încălcarea, cu consecinţe grave, a normelor şi principiilor regulamentare, a demnităţii şi onoarei militare". Ofiţerul a fost trimis în faţa consiliului de judecată pentru „comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale" şi „aducerea unor grave prejudicii onoarei şi demnităţii militare", în baza dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. b) şi c) din Regulamentul consiliilor de judecată, RG-8. Din formularea primului text, rezultă că trimiterea cadrelor militare în faţa consiliilor de judecată este posibilă nu numai pentru fapte care constituie abateri grave în raport strict cu prevederile regulamentelor militare, ci şi cu alte dispoziţii legale, inclusiv cele penale. Mai mult, la art. 1 alin. (2) al aceluiaşi articol se arată că trimiterea cadrelor militare în faţa consiliilor de judecată este posibilă chiar şi atunci când faptele comise au caracter infracţional, dar „acţiunea penală nu a fost pusă în mişcare (..)".
Cea mai importantă greşeală a instanţei de fond, s-a precizat de către recurent, constă însă în faptul că a modificat temeiul legal al trecerii în rezervă a intimatului reclamant, fără ca în speţă să fie îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale în materie, respectiv art. 85 alin. (1) lit. e) din Statutul cadrelor militare: „când, în urma reorganizării unor unităţi sau a reducerii unor funcţii, din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi". Din ipoteza textului, rezultă că acest temei este incident numai în situaţia în care funcţia cadrului militar se desfiinţează. Or, în speţă, unitatea la care a fost încadrat intimatul reclamant a fost desfiinţată abia la 31 iulie 2005, după cinci luni de la data trecerii în rezervă.
Nu este întemeiat, s-a subliniat, nici argumentul Curţii potrivit căruia, în varianta punerii ofiţerului la dispoziţie, ca urmare a faptului că unitatea s-a desfiinţat, el trebuia să fie trecut în rezervă pe motive de restructurare, neexistând altă variantă legală. Punerea la dispoziţie a unui cadru militar este în competenţa eşaloanelor superioare. În aceste condiţii, această măsură poate fi aplicată prin repartizarea militarului la oricare altă unitate din subordinea eşalonului respectiv. Aşadar, intimatul reclamant putea rămâne la dispoziţie, chiar şi după desfiinţarea unităţii sale, urmând să îndeplinească atribuţiile stabilite de către comandantul unei alte unităţi militare, în cadrul căreia eşalonul superior ar fi stabilit să-şi desfăşoare activitatea.
În ceea ce priveşte caracterul grav al faptelor săvârşite de intimatul-reclamant, care au impus trecerea sa în rezervă, acestea rezultă în modul cel mai concludent din caracterul penal al lor şi măsurile dispuse de parchet. În acest sens, este de necontestat că începerea urmării penale şi continuarea acesteia pe o durată de peste şapte luni, pentru aceeaşi faptă care a stat la baza trecerii în rezervă, reprezintă prin ele însele o confirmare şi - în acelaşi timp - un criteriu important în stabilirea caracterului grav al acestora.
Recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale este fondat şi urmează a fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în sensul respingerii acţiunii reclamantului D.M. ca neîntemeiată, pentru considerentele ce urmează.
Prin Ordinul nr. MP 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naţionale reclamantul D.M. a fost trecut în rezervă, în temeiul prevederilor art. 43 alin. (1) lit. b) şi art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare, pe motivul săvârşirii de către reclamant a unor abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale. În concret, reclamantul a fost judecat, potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) şi c) din Regulamentul consiliilor de judecată (RG-8) pentru „comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale" şi „aducerea unor grave prejudicii onoarei şi demnităţii militare", constând în primirea unor sume de bani şi a unor foloase materiale de la un subofiţer pentru facilitatea repartizării unei locuinţe de serviciu.
Procedând astfel, recurentul a încălcat îndatoririle prevăzute la art. 8 din Legea nr. 80 din 1995 privind Statutul cadrelor militare, de respectare a jurământului militar şi a prevederilor regulamentelor militare şi de preţuire a demnităţii gradului şi a uniformei militare purtate, precum şi obligaţia principală prevăzută în Regulamentul disciplinei militare privind respectarea legilor ţării, astfel că în mod corect consiliul de disciplină a propus aplicarea sancţiunii disciplinare extreme a trecerii în rezervă, iar ministrul apărării naţionale a dispus această trecere în rezervă, în temeiul dispoziţiilor art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Întreaga procedură urmată în faţa consiliului de judecată constituit prin Ordinul comandantului Corpului Armată Teritorial „General I.C." nr. CJ 1 din 27 ianuarie 2005 a respectat prevederile Regulamentului Consiliilor de Judecată (RG) nr. 8/1995, iar procedura de trecere în rezervă a reclamantului s-a desfăşurat conform dispoziţiilor din Regulamentul Disciplinei Militare (RG) nr. 3/2000 şi din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Pe de altă parte, se constată că realitatea faptelor reţinute în sarcina reclamantului nu mai poate fi contestată, acesta fiind condamnat, prin sentinţa penală nr. 77 din 28 iulie 2006 a Tribunalului Militar Teritorial Bucureşti, rămasă definitivă urmare respingerii recursului declarat de recurent prin Decizia nr. 5141 din 31 octombrie 2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, la 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) - c) C. pen., cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei stabilite pe o durată de 5 ani, pentru săvârşirea în formă continuă a infracţiunii de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, modificată, şi cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în esenţă pentru săvârşirea aceloraşi fapte reţinute ca temei al aplicării sancţiunii disciplinare extreme a trecerii în rezervă.
Începerea urmăririi penale faţă de reclamant, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, constând în esenţă în aceea că reclamantul, în calitate de comandant al U.M. nr. 01217 Slatina, şi în acelaşi timp de preşedinte al comisiei de repartizare a locuinţelor din Garnizoana Slatina, contrar îndatoririlor de serviciu, a pretins şi primit efectiv 500 de Euro şi un porc de la un subordonat, pentru a-i repartiza acestuia o locuinţă de serviciu în localitatea Slatina, s-a dispus prin rezoluţia nr. 15/P/2005 din 29 martie 2005 a Ministerului Public - P.N.A. - Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie săvârşite de militari, după emiterea actului administrativ atacat prin care reclamantul, din motive disciplinare, a fost trecut în rezervă, astfel că nu mai erau incidente dispoziţiile art. 89 din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Instanţa de fond nu putea, în raport de starea de fapt reţinută în actul administrativ atacat şi de temeiul juridic al trecerii în rezervă a reclamantului indicat în ordinul ministrului apărării naţionale, respectiv cel prevăzut de art. 85 alin. (1) lit. j) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare („comiterea de abateri grave de la prevederile regulamentelor militare sau de la alte dispoziţii legale"), să modifice acest temei, în mod arbitrar - pe baza unor presupuse motive privitoare la desfiinţarea sau reorganizarea a unităţii militare la care a fost încadrat reclamantul, intervenite mult după emiterea ordinului de trecere în rezervă - în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare („când, în urma reorganizării unor unităţi şi a reducerii unor funcţii din statele de organizare, nu sunt posibilităţi pentru a fi încadraţi în alte funcţii sau unităţi, precum şi pentru alte motive sau nevoi ale Ministerului Apărării Naţionale").
Se reţine, faţă de cele mai sus arătate, că instanţa de fond, cu încălcarea greşită a legii, a admis acţiunea reclamantului, astfel cum a fost precizată, şi a dispus anularea în parte a Ordinului nr. 224 din 3 martie 2005 emis de Ministerul Apărării Naţionale în sensul modificării temeiului juridic al trecerii în rezervă a reclamantului din art. 85 alin. (1) lit. j) în art. 85 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 80/1995 privind Statutul cadrelor militare.
Pe cale de consecinţă, în temeiul dispoziţiilor art. 304 punctul 9 şi art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., se va admite recursul declarat de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, şi se va modifica hotărârea recurată în sensul respingerii acţiunii reclamantului D.M. ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Apărării, împotriva sentinţei nr. 384 din 23 septembrie 2005 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea reclamantului D.M., ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 296/2009. Contencios. Refuz soluţionare... | ICCJ. Decizia nr. 311/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
