ICCJ. Decizia nr. 3344/2009. Contencios. Obligare emitere act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3344/2009
Dosar nr. 3508/2/2008
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, la data de 13 iunie 2008, reclamanţii B.T.V. şi B.D.G. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.C.S.D., obligarea acesteia din urmă la emiterea deciziei de despăgubire cu plata în numerar a sumei de 499.105 lei, reprezentând contravaloarea imobilului, construcţii şi teren în suprafaţă de 300 m.p., pentru care a formulat cerere de restituire în baza Legii nr. 10/2001.
Ulterior, prin cerere precizatoare, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtei să transmită dosarul evaluatorului sau societăţii de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum şi obligarea acesteia la emiterea deciziei care să conţină titlul de despăgubiri cu plata în numerar, menţionând totodată că înţeleg să se judece în contradictoriu cu C.C.S.D.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 2828 din 27 octombrie 2008, a respins ca rămas fără obiect primul capăt din cererea precizatoare şi admis al doilea capăt de cerere, obligând pârâta să emită Decizia solicitată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin Ordinul nr. 435/2005, emis de I.P.J. Neamţ, s-a propus acordarea de despăgubiri reclamanţilor pentru bunurile imobile menţionate şi s-a dispus trimiterea dosarului la C.C. în vederea reevaluarea imobilelor.
Apreciind că, din concluziile scrise depuse la dosar de pârâtă rezultă că dosarul reclamanţilor a fost analizat din punct de vedere al legalităţii şi a fost trimis la un evaluator în vederea întocmirii raportului de expertiză, instanţa a concluzionat că primul capăt al acţiunii reclamanţilor a rămas fără obiect.
Cu privire la al 2-lea capăt de cerere s-a reţinut că, deşi Legea nr. 247/2005 stabileşte procedura care trebuie parcursă în această materie, nu prevede, ca de altfel nici Normele metodologice de aplicare a legii, un termen de soluţionare a dosarelor de către C.C., în scopul asigurării protecţiei reale a drepturilor consfinţite prin această lege, instanţa va complini omisiunea legiuitorului prin raportare la „termenul rezonabil" statuat în C.E.D.O.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond, deşi a reţinut în mod corect că primul capăt al cererii precizatoare a rămas fără obiect, nu a luat în considerare faptul că, potrivit dispoziţiilor Titlului VII al Legii nr. 247/2005 şi Normelor metodologice de aplicare a acestora, C.C.S.D. nu poate emite Decizia reprezentând titlul de despăgubiri cât timp există obiecţiuni asupra cuantumului măsurilor reparatorii stabilite prin raportul de expertiză, iar în speţă răspunsul evaluatorilor la obiecţiunile reclamanţilor a fost comunicat comisiei la data de 12 noiembrie 2008, respectiv cu mult după pronunţarea sentinţei deşi dosarul a fost transmis evaluatorului la data de 9 iunie 2008, adică înainte de data introducerii acţiunii.
Pe cale de consecinţă, recurenta a apreciat că nu se poate reţine în sarcina sa culpa de a fi tergiversat soluţionarea cererii intimaţilor - reclamanţi.
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentă şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Intimata - reclamantă a supus controlului instanţei de contencios administrativ refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul compus din teren în construcţie, individualizat conform datelor menţionate în cererea de chemare în judecată.
Calitatea de persoană îndreptăţită la restituirea prin echivalent i-a fost recunoscută prin Ordinul nr. 435/2005 emis de P.J. Neamţ, dispunându-se transmiterea acestuia, împreună cu dosarul notificării, către C.C.S.D. în vederea reevaluării imobilelor preluate abuziv, instituţie la sediul căreia a fost înregistrat cu nr. 000903 din 5 octombrie 2005.
Intervalul mare de timp pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparaţiilor pentru imobilul preluat abuziv, reglementată de Titlul VIII din Legea nr. 247/2005, conferă consistenţă concluziei la care a ajuns instanţa de fond în sensul încălcării principiului soluţionării cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 paragraful 1 din C.E.A.D.O.L.F., fiind luate în calcul atât complexitatea etapelor procedurale, cât şi celelalte criterii de apreciere a termenului rezonabil, indicate în cererea de recurs.
Având în vedere dispoziţiile art. 20 din Constituţia României, normele interne cuprinse în legislaţia primară şi secundară, având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor, nu pot fi interpretate şi aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, oricare ar fi natura acestora, drept statuat în art. 6 paragraful 1 din Convenţie, ca o garanţie a unui proces echitabil şi aplicabil nu numai în procedura judiciară ci şi în cadrul procedurii administrative şi, de asemenea, în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.
Soluţionarea cauzelor în mod imparţial, echitabil şi într-un termen rezonabil constituie şi element al dreptului la o bună administraţie, drept fundamental al cetăţeanului U.E., consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de către P.E. şi C.U.E., argument în plus în sensul netemeiniciei criticilor aduse hotărârii recurate.
În consecinţă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva sentinţei civile nr. 2828 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3264/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
