ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3353/2009
Dosar nr. 967/1/2009
Şedinţa publică din 17 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 267 din 27 octombrie 2008, a respins acţiunea formulată de reclamantul M.I., în contradictoriu cu pârâta A.N.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin acţiunea sa, reclamantul a solicitat anularea Ordinului nr. 8829/2006 emis de pârâtă privind aprobarea Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor pentru numirea în funcţiile vacante în statul de funcţiuni A.N.V., aparat propriu şi structuri subordonate la data de 01 ianuarie 2007; a actului administrativ intitulat „preaviz" şi emis de A.N.V. sub nr. 63955/7 din 24 noiembrie 2006 şi a actelor administrative subsecvente, inclusiv a examenului organizat în baza Ordinului A.N.V. nr. 8829 din 17 noiembrie 2006; a ordinului nr. 10361 din 29 noiembrie 2006 emis de pârâtă prin care a fost eliberată din funcţia publică pe care o exercită în cadrul D.R.V. Arad şi a tuturor actelor administrative subsecvente; a răspunsului la plângerea prealabilă depusă împotriva ordinului de eliberare din funcţie; de asemenea, să se dispună reîncadrarea sa pe funcţia deţinută anterior emiterii acestui din urmă ordin şi să fie obligată pârâta la plata unei despăgubiri pentru prejudicii materiale, cauzate prin eliberarea ilegală din funcţie, egală cu salariile indexate, majorate şi recalculate, plus celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pentru perioada de la eliberarea sa din funcţia publică, precum şi la plata sumei de 70.000 lei, cu titlu de daune morale, pentru prejudiciile morale cauzate de comportamentul ilicit al pârâtei, cu cheltuieli de judecată.
S-a mai reţinut că, în cauză, reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 9 din HG nr. 1552/2006, în condiţiile în care actele atacate prin acţiune au fost emise în considerarea acestor dispoziţii, excepţie soluţionată prin încheierea din data de 29 septembrie 2008, în sensul respingerii acesteia ca nefondată.
Instanţa de fond a reţinut, deasemenea, că prin HG nr. 1552/2006 se stabileşte cadrul juridic pentru organizarea examenelor, până la data de 15 decembrie 2006, în vederea numirii în funcţiile vacante existente la data de 01 ianuarie 2007, în acest context dispunându-se şi cu privire la Regulamentul pentru organizarea şi desfăşurarea examenelor.
Pe cale de consecinţă, s-a constatat că pârâta, în vederea punerii în aplicare a dispoziţiilor HG nr. 1552/2006 şi a Ordinului nr. 8829/2006, în conformitate cu dispoziţiile art. 842 din Legea nr. 188/1999, republicată, a emis reclamantului preavizul nr. 63955/7 din 24 noiembrie 2006, aducându-i la cunoştinţă desfiinţarea postului său, începând cu data de 01 ianuarie 2007 şi posibilitatea de a se înscrie la examen pentru ocuparea unui post vacant similar, fapt ce, apreciază instanţa, nu echivalează cu încălcarea dispoziţiilor legale în materie, preavizul fiind emis în condiţiile art. 842 alin. (3) din Legea nr. 188/1999.
Se precizează că organizarea examenului este prevăzută de art. 843 alin. (3) din Legea nr. 188/1999, modificată, în situaţia în care numărul solicitărilor este mai mare faţă de numărul posturilor vacante; totodată, dispoziţiile art. 842 alin. (6) din aceeaşi lege, care vizează transferul în interesul serviciului sau la cerere, pe o funcţie publică corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, nu sunt aplicabile în cauză, deoarece reclamantul nu şi-a manifestat opţiunea (consimţământul) în acest sens, pentru unul din posturile vacante.
Cu privire la cererile de despăgubiri, instanţa a reţinut că acestea sunt nefondate întrucât, din examinarea cauzei nu rezultă vătămarea vreunui drept subiectiv al reclamantului, astfel cum este definit prin art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, cu atât mai mult cu cât motivele de anulare sunt nejustificate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M.I., susţinând că hotărârea atacată este nelegală şi netemeinică pentru următoarele motive:
- în mod greşit a fost considerat legal emis preavizul care impunea înscrierea la examen pentru ocuparea unei funcţii publice vacante, fiind astfel ignorate prevederile art. 842 alin. (5) şi art. 843 din Legea nr. 188/1999 care reglementează obligativitatea încadrării pe o funcţie publică vacantă corespunzătoare, fără examen, în cazul reorganizării instituţiei. Se precizează că preavizul atacat nu face distincţie în ceea ce priveşte obligativitatea examenului, între situaţia în care sunt mai mulţi solicitanţi pentru un post şi situaţia în care postul este solicitat de o singură persoană;
- Decizia de eliberare din funcţie a fost emisă cu încălcarea art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999 care prevede că „dacă nu există funcţii publice vacante corespunzătoare în cadrul autorităţii sau instituţiei publice, autoritatea ori instituţia publică are obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante. În cazul în care există o funcţie publică vacantă corespunzătoare, identificată în perioada de preaviz, funcţionarul public va fi transferat în interesul serviciului sau la cerere". Decizia menţionată a fost emisă fără a se solicita o astfel de listă;
- au fost ignorate prevederile art. 843 alin. (5) din Legea nr. 188/1999 [(actual art. 100 alin. (5)] care stabilesc că „în cazul reorganizării activităţii prin reducerea posturilor, autoritatea sau instituţia publică nu poate înfiinţa posturi similare celor desfiinţate pentru o perioadă de un an de la data reorganizării", în luna mai 2007, la numai 6 luni de la reorganizare fiind scoase la concurs posturi cu atribuţii similare funcţiei ocupate de reclamant;
- Ordinul A.N.V. nr. 8829/2006 nu a fost publicat în M. Of., deşi această obligaţie exista în conformitate cu art. 10 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, astfel că el nu poate fi considerat că a intrat în vigoare şi, în consecinţă, actele emise în baza sa nu pot fi considerate valabile.
Recurentul nu a indicat încadrarea în drept, din punct de vedere procedural, a motivelor invocate.
Analizând actele şi lucrările dosarului de fond, precum şi motivele de recurs invocate, ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 C. .proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În mod corect instanţa de fond a reţinut că, în cadrul unei operaţiuni ample de reorganizare a activităţii A.N.V., determinată de intrarea României în U.E. şi, implicit, de desfiinţarea unor birouri vamale din localităţi de frontieră, au fost emise HG nr. 1552/2006 privind reorganizarea şi funcţionarea A.N.V., precum şi Ordinul nr. 8829/2006 care prevăd, între altele, organizarea examenelor în vederea numirii în funcţiile vacante existente la data de 1 ianuarie 2007, a personalului vamal şi contractual din cadrul direcţiilor regionale vamale şi al birourilor vamale care îşi reduc numărul de posturi prin reorganizare, la aceeaşi dată. Aceste acte administrative nu contravin Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece art. 843 alin. (3) din aceeaşi lege, prevede că în ipoteza existenţei mai multor funcţionari publici pentru un loc vacant se organizează examen; astfel, autoritatea pârâtă avea obligaţia legală de a lua măsurile organizatorice pentru desfăşurarea examenului, în situaţiile în care se impunea o departajare a funcţionarilor care optau pentru acelaşi post, iar recurentul-reclamant ar fi putut invoca nelegalitatea condiţiei susţinerii examenului numai în situaţia în care ar fi dovedit că postul pentru care a optat nu a avut şi alţi solicitanţi. În speţă, însă, recurentul-reclamant nu s-a înscris pentru niciunul din posturile afişate în lista posturilor vacante la 1 ianuarie 2007, astfel că nu se poate aprecia, în concret, dacă în raport de postul solicitat, condiţia examenului era sau nu legală.
Deasemenea, este neîntemeiat motivul de recurs privitor la încălcarea art. 842 alin. (6) din Legea nr. 188/1999, în sensul că obligaţia de a solicita A.N.F.P., în perioada de preaviz, lista funcţiilor publice vacante, devine actuală numai în situaţia în care, în cadrul instituţiei publice supuse reorganizării nu există locuri vacante, ceea ce nu este cazul în speţă, deoarece în perioada preavizului au existat locuri vacante la nivelul A.N.V., respectiv 1548 funcţii publice vacante şi numai 1263 funcţionari publici au fost supuşi programului de reorganizare.
În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la inexistenţa unei reorganizări efective, în sensul că posturi de natura celui ocupat de recurentul-reclamant au fost desfiinţate şi apoi reînfiinţate la un interval de timp de numai câteva luni, acesta este neîntemeiat, nefiind dovedită identitatea de atribuţii în proporţie de cel puţin 50 %.
Referitor la nepublicarea Ordinului nr. 8829/2006, acest element nu atrage inexistenţa actului menţionat, deoarece este vorba de un act administrativ individual, care se aplică unui număr determinat de persoane şi unei situaţii determinate, respectiv funcţionarilor publici din cadrul A.N.V., aflaţi în proces de reorganizare la 1 ianuarie 2007. Potrivit art. 10 din Legea nr. 24/2000 „numai actele normative sunt supuse condiţiei publicării în M. Of., pentru intrarea loc în vigoare, iar nu şi actele administrative individuale".
Pentru considerentele menţionate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, iar în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.I. împotriva sentinţei civile nr. 267 din 27 octombrie 2008 a Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 17 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3344/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3435/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs → |
|---|
