ICCJ. Decizia nr. 3435/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3435/2009
Dosar nr. 5035/2/2008
Şedinţa publică din 19 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 august 2008, reclamanţii R.I., R.N., R.E., G.V., G.A. şi N.N. au solicitat, în contradictoriu cu M.A.E., obligarea pârâtului, prin S.C.A.R. Chişinău să le primească, într-un termen scurt, cererea de redobândire a cetăţeniei române însoţită de actele doveditoare şi să le transmită de îndată către C.C. din cadrul Ministerului Justiţiei.
În motivarea, în fapt, a cererii, reclamanţii au arătat că în luna februarie 2007 s-au adresat S.C.A.R. Chişinău în vederea depunerii cererilor de redobândire a cetăţeniei, conform art. 12 din Legea nr. 21/1991. Întrucât accesul în sediul ambasadei pentru depunerea unei astfel de cereri era condiţionat de prezentarea invitaţiei din partea ambasadei, au fost îndrumaţi verbal să solicite prin scrisoare recomandată o programare pentru depunerea acesteia.
Deşi S.C. avea obligaţia de a le răspunde într-un termen de 30 de zile de la data la care au luat la cunoştinţă de solicitare, acest lucru nu s-a întâmplat.
Reclamanţii au apreciat că refuzul S.C. Chişinău de a primi cererea de redobândire a cetăţeniei şi condiţionarea acestei primiri de o solicitare pentru programare este nejustificată şi discriminatorie, având în vedere dispoziţiile art. 101 din Legea nr. 21/1991.
Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, arătând că reclamanţii N.N., R.N. şi G.A. nu au făcut dovada că s-au adresat prin cerere scrisă S.C.A.R. Chişinău în vederea programării pentru a primi o invitaţie în sensul depunerii dosarului cu documente pentru redobândirea cetăţeniei române.
Pe fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, arătând că s-a impus organizarea unei programări, având în vedere capacitatea limitată a S.C.A.R. Chişinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile de redobândire a cetăţeniei, aceste persoane fiind invitate în ordinea cronologică a formulării cererilor de intenţie.
La termenul de judecată de la 27 ianuarie 2009 pârâtul a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune, faţă de cererea formulată de reclamanţi la 1 februarie 2007.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr. 358 din 3 februarie 2009, a respins excepţiile inadmisibilităţii şi prescripţiei dreptului la acţiune invocate de M.A.E., a admis acţiunea formulată de reclamanţii R.I., R.N., R.E., G.V., G.A. şi N.N. în contradictoriu cu pârâtul M.A.E., a obligat pârâtul să procedeze la stabilirea datei pentru primirea actelor necesare soluţionării cererii de redobândire a cetăţeniei române de către reclamanţi.
Pentru a hotăra astfel, această instanţă a reţinut următoarele:
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii este neîntemeiată, având în vedere conţinutul înscrisurilor depuse de reclamanţi la dosarul cauzei, potrivit cărora s-au adresat cu cerere de redobândire a cetăţeniei române A.R. Chişinău.
Excepţia prescripţiei dreptului la acţiune a fost, de asemenea, respinsă, reţinându-se conţinutul adresei comunicată de pârâtă la 28 mai 2008 sub nr. C 668, prin care reclamanţii au fost înştiinţaţi că urmează a primi pe cale poştală invitaţie, împreună cu lista actelor ce trebuie să constituie dosarul de redobândire a cetăţeniei române.
Pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că, în temeiul dispoziţiilor art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, reclamanţii au solicitat, redobândirea cetăţeniei române prin cererea adresată misiunii diplomatice a României la Chişinău, autoritatea publică competentă având obligaţia de a înregistra cererea formulată în vederea parcurgerii procedurii prevăzute de dispoziţiile Legii nr. 21/1991.
Prima instanţă a arătat că autoritatea pârâtă nu a probat susţinerea pe care a făcut-o, în sensul că nu are capacitatea necesară pentru a procesa toate cererile de redobândire a cetăţeniei române.
În plus, curtea a precizat că, în speţa de faţă, pârâtul nu a respectat principiul celerităţii ce guvernează această materie.
Împotriva acestei hotărâri judecătoreşti a declarat recurs pârâtul M.A.E., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, încadrată în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul arată că prima instanţă a interpretat în mod greşit legea când a respins excepţia prescripţiei extinctive a dreptului la acţiune.
Pe acest aspect, recurentul susţine că intimaţii au invocat refuzul nejustificat al instituţiei abilitate de a le soluţiona cererea înregistrată în luna februarie 2007, fără a preciza faptul că cererea de revenire din data de 12 mai 2008 ar fi o cerere nouă, motiv pentru care, în raport de prevederile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, modificată, acţiunea este prescrisă.
Pe de altă parte, recurentul a precizat că nu a invocat în faţa primei instanţe faptul că cererea de redobândire a cetăţeniei române se depune exclusiv la sediul său, după cum s-a reţinut în considerentele hotărârii recurate.
Pe de altă parte, recurentul menţionează că, în mod eronat, instanţa de fond a reţinut refuzului său nejustificat de a soluţiona cererea intimaţilor având ca obiect redobândirea cetăţeniei române. În acest sens, recurentul arată că S.C.A.R. Chişinău a trimis solicitanţilor răspuns la cea de a doua cerere pe care au formulat-o la data de 28 mai 2008, în care le-a adus la cunoştinţă faptul că cererea acestora va fi soluţionată favorabil la momentul în care urmau să fie procesate cererile similare ale altor cetăţeni moldoveni, depuse în aceeaşi perioadă.
Deasemenea, recurentul a reluat susţinerea, făcută şi în faţa instanţei de fond, în sensul că există motive de ordin administrativ, organizatoric, cele 600.000 de cereri înregistrate cu acest obiect, care au făcut imposibilă rezolvarea acestora în cadrul unui termen rezonabil.
Intimaţii au formulat concluzii scrise în care au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată, în raport cu criticile formulate, cât şi din oficiu, în baza art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 şi 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Înalta Curte reţine ca fiind nefondată critica recurentului privind greşita soluţionare de către instanţa de fond a excepţiei prescripţiei dreptului material la acţiune, întrucât, pe de o parte, intimaţii-reclamanţi au solicitat instanţei să constate refuzul nejustificat de soluţionare în raport de ultima cerere, iar pe de altă parte, situaţia solicitată a fi rezolvată de către recurent, atât prin cererile anterioare, cât şi prin ultima cerere, a rămas actuală şi nerezolvată până în prezent.
Intimaţii-reclamanţi au investit instanţa de contencios administrativ la data de 21 august 2008, înlăuntrul termenului de 6 luni, reglementat de art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, modificată.
Nici critica recurentului privind greşita aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care defineşte noţiunea de refuz nejustificat de soluţionare a cererii, nu este fondată pentru următoarele motive:
Potrivit art. 12 alin. (3) din Legea cetăţeniei nr. 21/1991, persoanele care au domiciliul sau reşedinţa în străinătate pot depune cererea de redobândire a cetăţeniei române, însoţită de actele care dovedesc îndeplinirea condiţiilor impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetăţenie.
În urma demersurilor repetate întreprinse de intimaţii-reclamanţi, S.C.A.R. Chişinău a comunicat acestora, la data de 28 mai 2008, că Legea cetăţeniei stabileşte o procedură complexă de soluţionare a cererilor şi că instituţia în cauză face eforturi constante pentru procesarea solicitărilor de programări formulate în ultimii ani.
Aceste răspunsuri au fost apreciate de intimaţii-reclamanţi ca reprezentând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii sale.
Problema care se impune a fi rezolvată, în speţa de faţă, este legată de termenul în care autorităţile române trebuie să soluţioneze depunerea cererilor de redobândire a cetăţeniei române.
Din lecturarea textului legal anterior arătat rezultă că, într-adevăr, legiuitorul român nu a stabilit un termen în care autorităţile române să proceseze astfel de cereri.
Ca atare, în lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor art. 10 din C.E.C., adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie".
Doctrina europeană a arătat că noţiunea de „termen rezonabil" este o noţiune relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi ascultat într-un „termen rezonabil" trebuie apreciat într-o dublă manieră, respectiv în mod global şi în mod concret.
Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei durate rezonabile.
Astfel, în materie «civilă», dies a quo începe să curgă de la data sesizării jurisdicţiei competente, dar el include şi durata procedurii administrative prealabile, atunci când sesizarea jurisdicţiei este precedată de un recurs prealabil, obligatoriu.
În opinia Curţii de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei şi de criteriile consacrate de jurisprudenţa sa, în special, în funcţie de complexitatea speţei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente.
În speţa dedusă judecăţii, Înalta Curte apreciază că intervalul de timp cuprins între data formulării primei cereri, 1 februarie 2007, şi data soluţionării cauzei nu poate fi considerat un termen rezonabil, în sensul dispoziţiilor legale mai sus menţionate şi a jurisprudenţei C.E.D.O.
Pe de altă parte, instanţa de control judiciar nu poate primi susţinerea recurentului în sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depăşesc capacitatea de procesare a S.C.A., întrucât autorităţile naţionale trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerităţii, care guvernează materia aflată în discuţie.
Prin urmare, aşa cum în mod corect a precizat şi instanţa de fond, răspunsul primit de intimaţii-reclamanţi la data de 28 mai 2008 constituie, de fapt, o amânare la un termen nedeterminat a datei la care aceştia vor fi invitaţi să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române, reprezentând un refuz nejustificat de soluţionare a cererii, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, modificată.
În consecinţă, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. şi nu există în speţă motive de ordine publică care să poată fi reţinute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 şi art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.A.E. împotriva sentinţei civile nr. 358 din 3 februarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3353/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 3510/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
