ICCJ. Decizia nr. 3558/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3558/2009
Dosar nr. 5324/2/2008
Şedinţa publică din 24 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanţă.
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de apel Bucureşti, reclamanta SC B.T.I. SRL a chemat în judecată pe pârâta C.N.V.M., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării deciziei nr. 560 din 25 martie 2008 emisă de pârâtă.
În motivarea cererii s-a susţinut că Decizia a cărei suspendare se solicită este nelegală, fiind adoptată în baza avizului nr. 41/2007 al C.N.V.M., care extinde aplicabilitatea unor dispoziţii cuprinse în Legea nr. 297/2004 şi Regulamentul C.N.V.M. nr. 1/2006 asupra unor societăţi comerciale ale căror acţiuni nu sunt cotate pe piaţa reglementată.
Reclamanta a precizat că în situaţia executării deciziei va avea o pagubă certă şi iminentă, cuantificată la nivelul sumei de 1.700.000 euro.
Pârâta C.N.V.M. a formulat întâmpinare, arătând că Decizia nr. 560/2008 este legală, întrucât preţul U. SA Oneşti este mai mare decât cel oferit de reclamantă, aşa încât în scopul asigurării unui preţ corect şi echitabil al ofertei publice de preluare obligatorii, se impune determinare acestuia în raport de dispoziţiile art. 86 alin. (4) din Regulamentului C.N.V.M. nr. 1/2006, de către un evaluator independent.
În raport de faptul că Decizia este legală s-a solicitat respingerea cererii de suspendare.
Soluţia primei instanţei.
Prin sentinţa nr. 2667 din 14 octombrie 2008, Curtea de Apel Bucureşti a admis cererea reclamantei şi a dispus suspendarea Deciziei C.N.V.M. nr. 560/2008 până la soluţionarea irevocabilă a acţiunii de fond.
La pronunţarea sentinţei s-a reţinut că există o puternică îndoială cu privire la incidenţa în speţă a dispoziţiilor Legii nr. 299/2004, care a constituit temeiul adoptării deciziei nr. 560/2008.
A apreciat judecătorul fondului că executarea deciziei şi preluarea SC U. SA la preţul calculat potrivit acestei decizii este natură să producă o pagubă iminentă.
Instanţa de recurs.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs pârâta C.N.V.M., susţinând că sentinţa primei instanţe este nelegală şi netemeinică.
S-a motivat că reclamanta nu a precizat în acţiune elementele de fapt care justifică adoptarea măsurii suspendării, în sensul că nu a arătat şi nici nu a dovedit îndeplinirea celor două condiţii, a cazului bine justificat şi a prejudiciului iminent.
De asemenea, s-a susţinut că instanţa de fond nu a explicat în hotărârea pronunţată îndeplinirea celor două condiţii şi că au fost preluate întocmai argumentele reclamantei.
Examinând recursul, Înalta Curte îl găseşte fondat.
Condiţiile care se cer în vederea suspendării actului administrativ sunt reglementate în cuprinsul art. 14 şi 15 din Legea nr. 554/2004 R,
Art. 14. - (1): În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, o dată cu sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond. În cazul în care persoana vătămată nu introduce acţiunea în anularea actului în termen de 60 de zile, suspendarea încetează de drept şi fără nicio formalitate.
Din interpretarea textului citat rezultă că cererea de suspendare, formulată de persoana care se pretinde vătămarea într-un drept sau interes, trebuie analizată prin prisma existenţei celei două condiţii, respectiv a cazului bine justificat şi a producerii unei pagube iminente prin executarea actului administrativ.
Ambele condiţii sunt definite legal, în cuprinsul art. 2 alin. (1) lit. ş) şi t) din Legea nr. 554/2004 R.
Cazul bine justificat, potrivit prevederilor art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 R îl constituie împrejurările legate de stare de fapt şi de drept, care sunt de natră să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
În mod evident că judecătorul investit cu soluţionarea cererii de suspendare nu are competenţa de a se pronunţa asupra nelegalităţii unui act administrativ, aceasta constituind o chestiune de judecată a fondului litigiului.
Îndoiala serioasă la care se referă textul citat, se întemeiază pe împrejurări de fapt şi de drept evidente, care nu necesită analiza efectivă a legalităţii actului, a cauzelor de natură a conduce la anularea acestuia.
Altfel spus motivele invocate împotriva actului administrativ trebuie să apară de la prima vedere ca fiind puternice şi serioase, pentru a fi susceptibile de a determina îndoiala serioasă asupra legalităţii actului respectiv.
Însă, în cauza prezentă sunt invocate motive de nelegalitate a deciziei C.N.V.M., care impun o analiză de fond a pricinii, situaţie în care nu este îndeplinită cerinţa îndoieli serioase asupra actului.
Astfel fiind, în litigiul prezent nu se întruneşte cerinţa cazului bine justificat.
Referitor la condiţia instituită pentru suspendarea actului administrativ, aceea a prevenirii unei pagube iminente, a cărei definire legală este cuprinsă în art. 2 alin. (1) lit. ş), nici această condiţie nu este îndeplinită în speţă.
Simpla susţinere a reclamantei că i s-ar crea o pagubă nu este suficientă pentru a determina adoptarea măsurii deoarece partea interesată trebuie să dovedească împrejurarea că paguba suferită ar fi de o gravitate excepţională şi ireparabilă, cum ar fi, spre exemplu, imposibilitatea continuării activităţii.
În speţă, însă se pune în discuţie preţul de achiziţionare al unor acţiuni, pârâta intimată susţinând că preţul trebuie stabilit într-o anume modalitate, contestată de reclamantă.
Situaţia de fapt, chestiunile litigioase între părţi, nu conduc la crearea unei pagube iminente, ireparabile, întrucât după soluţionarea acţiunii având ca obiect anularea deciziei C.N.V.M., se va stabili cu putere de lucru judecat, legalitatea sau nelegalitatea deciziei C.N.V.M. şi ca urmare modalitatea de calcul a preţului de tranzacţionare.
Aşadar paguba iminentă nu a fost probată, ci numai afirmată, motiv pentru care nu se întruneşte cerinţa art. 14 din Legea nr. 554/2004 R.
Considerentele prezentei decizii relevă că motivele de recurs sunt întemeiate, astfel că în baza art. 312 C. proc. civ., recursul va fi admis se va modifica sentinţa primei instanţe şi se va respinge cererea de suspendare a Deciziei nr. 560/2008 a C.N.V.M.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C ID E
Admite recursul declarat de C.N.V.M. împotriva sentinţei civile nr. 2667 din 14 decembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge cererea de suspendare formulată de SC B.T.I. SRL Bucureşti, ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 24 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3519/2009. Contencios. Obligare emitere act... | ICCJ. Decizia nr. 3568/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
