ICCJ. Decizia nr. 3585/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3585/2009
Dosar nr. 5554/107/2008
Şedinţa publică din 25 iunie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea formulată pe calea contenciosului administrativ, reclamantul V.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul I.G.P.R., să se constate refuzul nejustificat de a răspunde sesizărilor sale, privind deficienţele constatate în activitatea desfăşurată în cadrul P.M. Mediaş şi să efectueze cercetări temeinice şi complete, comunicându-i-se rezultatul cercetărilor şi măsurile întreprinse.
Motivându-şi acţiunea, reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului, sesizând unele disfuncţionalităţi în cadrul poliţiei, în sensul neînregistrării şi nerezolvării unor fapte penale săvârşite pe baza localităţii, soluţionarea necorespunzătoare a unor fapte cu autori necunoscuţi pe seama unor minori lipsiţi de protecţie socială, manifestarea toleranţei şi situaţiei de compromis faţă de unele persoane care comit fapte penale, obţinerea unor materiale compromiţătoare şi folosirea lor împotriva anumitor persoane şi alte aspecte nelegale, dar pârâtul refuză să comunice rezultatul cercetărilor şi măsurile întreprinse.
Acţiunea a fost fundamentată pe dispoziţiile Legii nr. 554/2004.
Prin sentinţa nr. 21/ F/CA/2009 din 21 ianuarie 2009, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului V.V.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul, în calitate de comisar şef al B.P.O.P. din cadrul P.M. Mediaş, a relevat printr-o plângere adresată pârâtului mai multe disfuncţionalităţi în desfăşurarea activităţii poliţiei, menţionând şi unele persoane care îşi îndeplinesc în mod defectuos sarcinile de serviciu.
S-a mai reţinut că prin adresa nr. 630582 din 24 septembrie 2008, pârâtul a răspuns reclamantului în sensul că au fost întreprinse verificări şi stabilite neajunsurile în activitatea poliţiei municipale, s-au dispus măsuri disciplinare faţă de lucrători de poliţie din cadrul I.P.J. Sibiu şi P.M., s-au comunicat poliţiştilor implicaţi neajunsurile constatate, iar unele dintre informaţiile solicitate sunt informaţii clasificate, potrivit Legii nr. 182/2002.
Totodată, reclamantului i s-a comunicat că pentru unele fapte penale reclamate a fost sesizat Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, aşteptându-se rezultatul cercetărilor întreprinse. De asemenea, pârâtul a comunicat reclamantului, pe parcursul desfăşurării procesului, adresa înaintată I.G.P.R. de directorul D.C.I. în urma controlului efectuat pe baza sesizărilor reclamantului, rezultatul cercetărilor şi măsurilor întreprinse, precum şi adresa de înaintare către parchet a documentelor rezultate din controlul efectuat.
Instanţa de fond a constatat că pârâtul a răspuns reclamantului şi i-a adus la cunoştinţă măsurile întreprinse ca urmare a sesizărilor formulate. De asemenea, a mai constatat că solicitarea de a obliga pârâtul să adopte măsuri pentru rezolvarea deficienţelor constatate excede sferei contenciosului administrativ şi se situează în sfera legilor care reglementează activitatea poliţiei.
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Alba Iulia a declarat recurs reclamantul V.V.
Recurentul solicită admiterea recursului, desfiinţarea sentinţei pronunţate de instanţa de fond, cu obligarea pârâtului să efectueze în totalitate verificările solicitate prin memoriile adresate şi să i se comunice, în scris, un răspuns punctual la acestea, care să cuprindă verificările efectuate, constatările făcute şi măsurile luate nominal faţă de persoanele menţionate şi faţă de cele identificate în timpul cercetărilor.
Recurentul mai arată că, ulterior depunerii memoriului, o comisie a I.G.P.R. a efectuat verificări la P.M. Mediaş, însă acestea au avut un caracter sumar, incomplet şi formal, după care s-a întocmit un material de concluzii, fără ca reclamantului să i se comunice un răspuns. Revenirile pe care reclamantul le-a făcut la pârât au primit răspunsuri evazive şi incomplete. Mai arată reclamantul că sesizarea Parchetului a avut un caracter formal, iar pârâtul îşi ascunde refuzul nejustificat de a da curs solicitărilor sale prin faptul că acestea privesc documente clasificate potrivit Legii nr. 182/2002.
Mai arată că unele aspecte din activitatea P.M. Mediaş au făcut obiectul unei anchete de presă, care a reliefat aspecte extrem de grave şi dezonorante.
Examinând susţinerile recurentului, în raport cu actele şi lucrările dosarului, precum şi cu dispoziţiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 8 din Legea contenciosului administrativ, persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulţumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de legea menţionată, poate sesiza instanţa de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei şi, eventual, reparaţii pentru daune morale.
În speţă, instanţa fondului a stabilit corect că pârâtul a răspuns cererii formulate de reclamant, a efectuat controlul solicitat, a aplicat măsuri disciplinare unor poliţişti şi a sesizat Parchetul în vederea cercetării unor fapte de natură penală. Împrejurarea că răspunsul comunicat şi măsurile dispuse de pârât nu îl mulţumesc pe reclamant nu poate fi apreciat ca refuz nejustificat de soluţionare a cererii în înţelesul Legii nr. 554/2004, neputându-se dispune de către instanţa de contencios obligarea pârâtului să ia măsurile solicitate de pârât.
Adoptarea unei asemenea soluţii ar excede competenţelor specifice instanţei de contencios administrativ.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o soluţie temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DE C I D E
Respinge recursul declarat de V.V. împotriva sentinţei nr. 21/F/CA/2009 din 21 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 iunie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3572/2009. Contencios. Refuz acordare... | ICCJ. Decizia nr. 3916/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
