ICCJ. Decizia nr. 3980/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3980/2009
Dosar nr. 1317/142/2008
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 42 din 11 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti s-a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanta C.R.M. în contradictoriu cu C.M., având ca obiect contestaţie împotriva Hotărârii nr. 685/2008 emisă de pârât, reclamanta solicitând revocarea acestei hotărâri şi recunoaşterea dreptului pretins, acela al calităţii şi autorizării ca mediator.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în mod corect intimatul C.M. prin hotărârea contestată menţinută prin adresa nr. 726 din 17 iunie 2008, a constatat că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile prevăzute de art. 7 din Legea nr. 192/2006, pentru ca reclamanta să fie autorizată ca mediator, programul de master în domeniul medierii absolvit de contestatoare nefiind avizat de către C.M., nefiind îndeplinită astfel condiţia prevăzută de art. 7 lit. f) din Lege.
Ca o consecinţă, instanţa de fond a reţinut că Hotărârea cu nr. 685/2008 emisă de C.M. a fost dată cu respectarea tuturor dispoziţiilor legale incidente în materia medierii.
Cât priveşte nulitatea hotărârii contestate, nulitate invocată de reclamantă în sensul că nu cuprinde termenul şi calea de atac de care este susceptibilă, instanţa de fond a reţinut că acest aspect nu are nicio relevanţă, întrucât potrivit art. 19 alin. (4) din Legea nr. 192/2006, C.M. adoptă hotărâri în exercitarea atribuţiilor sale, însă actul normativ nu prevede conţinutul obligatoriu al acestor hotărâri şi nici sancţiunea aplicabilă în cazul lipsei unor menţiuni.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând motivul de modificare a sentinţei prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., respectiv „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşit a legii".
În esenţă, prin motivele de recurs formulate, reclamanta susţine următoarele:
- motivarea instanţei de fond este eronată în ce priveşte neîndeplinirea condiţiilor de formă a actului atacat, Hotărârea nr. 685/2008 a C.M., recurenta precizând că acest act administrativ nu respectă cerinţele de conţinut pentru că soluţia adoptată nu este motivată şi nu cuprinde menţiunea că poate fi contestată şi nici procedura de urmat de către persoana nemulţumită de răspunsul primit.
- pe fondul cauzei, motivarea instanţei de judecată este eronată, fiind dată cu încălcarea principiului neretroactivităţii legii.
Standardul de formare a mediatorului care stabileşte cerinţele programelor de formare profesională, inclusiv cele de master a fost publicat în M. Of. la 22 octombrie 2007 şi el are efecte doar pentru viitor, astfel încât acesta nu-i este aplicabil, pentru că masterul pe care l-a urmat a fost finalizat anterior datei publicării în M. Of. şi anume în sesiunea iunie 2007.
Susţine recurenta-reclamantă că masterul pe care l-a urmat a fost finalizat imediat după intrarea în vigoare a Legii nr. 192/2006, motiv pentru care îi sunt aplicabile dispoziţiile art. 9 din lege, potrivit cu care masterele în curs de derulare sunt supuse reglementărilor în vigoare la momentul începerii lor.
- instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 7 pct. c din Legea nr. 192/2007 privind medierea cât şi celelalte acte normative incidente în cauză, cum ar fi Legea nr. 288/2004 privind organizarea studiilor universitare şi OUG nr. 75/2005 privind acreditarea instituţiilor de învăţământ superior.
C.M., susţine recurenta-reclamantă nu are calitatea necesară pentru a aviza cursurile de master acreditate de M.E.C., prin această atribuţie creându-se de fapt posibilitatea de a restricţiona accesul în profesia liberală de mediator.
- în fine, recurenta-reclamantă consideră că Decizia emisă de C.M. de respingere a solicitării sale de a fi autorizată ca mediator reprezintă un abuz, în condiţiile în care în calitate de avocat poate desfăşura şi activitatea de mediator care este similară celei de negociator, concept ce se regăseşte şi în Legea de organizare a profesiei de avocat.
Intimatul C.M. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind temeinică şi legală.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate şi în raport de dispoziţiile legale incidente cauzei, Înalta Curte îl va respinge potrivit considerentelor ce se vor arăta în continuare.
Primul motiv de recurs ce vizează nerespectarea cerinţelor de conţinut privind actul administrativ atacat, Hotărârea nr. 685/2008 emisă de C.M., în sensul că nu a fost motivată şi nu cuprinde menţiuni referitoare la termenul în care poate fi contestată şi procedura de urmat de către persoana nemulţumită de răspunsul primit, este neîntemeiat, din considerentele sentinţei rezultând că instanţa de fond a motivat corespunzător această susţinere a recurentei-reclamante, precizând că din cuprinsul art. 19 alin. (4) din Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, nu rezultă că hotărârile adoptate de C.M. trebuie să aibă un conţinut anume, obligatoriu şi nici sancţiuni pentru lipsa acestor menţiuni.
Pe de altă parte, aşa cum corect susţine intimatul pârât, art. 41, alin. (1) din Legea nr. 192/2006 prevede că hotărârile C.M. pot fi atacate la instanţe de contencios administrativ în termen de 15 zile de la comunicarea acestora, cale de atac pe care recurenta-reclamantă a urmat-o, astfel că nu se poate considera prejudiciată pentru aşa zisele condiţii de formă ce nu ar fi fost respectate la momentul emiterii hotărârii contestate.
Cel de-al doilea motiv de recurs, ce vizează de aceasta data fondul cauzei, referitor la faptul că procedura de avizare a programelor de master stabilită prin standardul de formare a mediatorului i-ar fi fost aplicată retroactiv, este, de asemenea, nefondat.
Legea nr. 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator a fost publicată (M. Of. nr. 441/22.05.2006), cu câteva luni înainte ca recurenta-reclamantă să înceapă programul postuniversitar de nivel master.
În această situaţie, aşa cum corect reţine instanţa de fond, sunt aplicabile dispoziţiile art. 7 lit. f) din Legea nr. 192/2006 care instituie anumite condiţii ce trebuie îndeplinite de o persoană pentru a fi autorizată ca mediator, printre acestea enumerându-se şi cea de avizare a programului postuniversitar la nivel de master de către C.M., pe care recurenta-reclamantă nu o îndeplineşte.
Recurenta-reclamantă acreditează ideea că nu îi sunt aplicabile dispoziţiile referitoare la necesitatea avizării de către C.M. a cursului urmat de aceasta şi invocă dispoziţiile art. 74 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, conform cărora „acordarea avizului prevăzut la art. 9 de către C.M. devine aplicabilă de la data publicării în M. Of. al României, partea I, a standardelor de formare în domeniul medierii", deci se pune problema avizării doar a cursurilor de formare care erau în curs de derulare după data publicării în M. Of. a standardelor de formare.
Însă textul art. 72 alin. (2) din Legea nr. 192/2006, prin conţinutul său, reglementează şi ipoteza persoanelor care urmau un curs de formare a mediatorilor la data intrării în vigoare a Legii nr. 192/2006, ipoteză în care nu se regăsesc reclamanta care a început programul postuniversitar de master după intrarea în vigoare a Legii, program care nu a fost avizat de C.M., ceea ce echivalează cu neîndeplinirea uneia dintre condiţii pentru a putea fi mediator.
Apare astfel ca vădit nefondată susţinerea recurentei că i s-au aplicat retroactiv standardul de formare a mediatorului în ce priveşte condiţia avizării programului postuniversitar de master în domeniu, de vreme ce aceasta condiţie preexista în Legea nr. 192/2006, act normativ în vigoare la momentul începerii programului absolvit de recurenta-reclamantă.
Cel de-al treilea motiv de recurs ce se referă la lipsa calităţii C.M. de a aviza cursurile de master acreditate de M.E.C., este şi el nefondat.
C.M. funcţionează în baza Legii nr. 192/2006 şi a Regulamentului său de organizare şi funcţionare, acte normative care îi atribuie în mod expres prin dispoziţiile prevăzute la art. 9 alin. (2) coroborat cu art. 20 din Legea nr. 192/2006 şi art. 18 lit. d) din Regulamentul de organizare şi funcţionare, competenţa de a aviza programa postuniversitară de nivel master în domeniul medierii.
C.M. este deci autoritatea competentă ce are prerogative de a evalua şi aviza programe de formare în domeniul medierii, fiind asigurat astfel un nivel de pregătire uniform, performant şi calitativ pentru toţi mediatorii, impus de interese generale, medierea fiind o activitate de interes public conform prevederilor Legii nr. 192/2006.
În ceea ce priveşte afirmaţia recurentei-reclamante în sensul că Decizia eliberată de C.M. este rezultatul unui comportament abuziv, cu încălcarea dreptului său de a exercita profesia de mediator, trebuie arătat că ea este neîntemeiată, dat fiind că, respectiva deciziei ce este contestată a fost dată cu respectarea legii, astfel că, nu poate fi vorba nici de rea credinţă, şi nici de vreun abuz de drept din partea emitentului.
Faptul că recurenta-reclamantă este avocat de profesie, ceea ce i-ar da dreptul de a exercita şi profesia de mediator este irelevant în cauză, cele două profesii fiind diferite, guvernate de acte normative speciale, distincte.
Pentru toate aceste considerente, constatând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, fiind dată cu aplicarea corectă a legii, iar recursul formulat este nefondat, în baza art. 312 C. proc. civ., acesta urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.R.M. împotriva sentinţei nr. 42 din 11 martie 2009 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3966/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 3984/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
