ICCJ. Decizia nr. 3700/2009. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3700/2009
Dosar nr. 1595/57/2008
Şedinţa publică din 15 iulie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 75/F/CA din 18 Martie 2009, pronunţată de Curtea de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 1595/57/2008, s-a respins excepţia de nelegalitate formulată de reclamanta Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara, prin administrator judiciar Q.S.P.R.L. Deva, în contradictoriu cu Guvernul României şi Consiliul Local al Municipiului Hunedoara.
Pentru a pronunţa această sentinţă s-a reţinut că reclamanta prin cererea formulată şi precizată a invocat excepţia de nelegalitate a Hotărârii Consiliului Local nr. 65/2006, precum şi a HG nr. 354/2007 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1352/2001 privind atestarea domeniului public a judeţului Hunedoara, a oraşelor şi comunelor din judeţul Hunedoara referitoare la poziţiile 3040 - 3062.
Excepţiile de nelegalitate au fost apreciate ca fiind nefondate, reţinându-se că nu au fost încălcate prevederile art. 3 din Legea nr. 213/1998 şi nici pct. 3 din anexa la lege întrucât mijloacele fixe prevăzute la poziţiile 3040-3062 din HG nr. 354/2007 deservesc un serviciu public (de transport local călători) iar prin natura lor sunt de uz şi de interes public loca.
Bunurile în litigiu cuprinse în hotărârea de Guvern au avut destinaţie şi au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv serviciul regulat de transport public de călători al municipiului Hunedoara care, până la 31 decembrie 2005 a fost în folosinţa şi administrarea reclamantei, fiind efectuat de către secţia de transport local, utilaje şi gospodărie comunală din cadrul acestei regii. Aceste bunuri au aparţinut domeniului public al Municipiului Hunedoara, fiind edificate pe terenul proprietate publică a acestuia şi nu s-au aflat niciodată în patrimoniul reclamantei, astfel că nu se impunea nici plata vreunei despăgubiri în favoarea regiei cât timp aceasta nu le-a deţinut în proprietate.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă aduce, în esenţă, următoarele critici sentinţei atacate:
- Hotărârea recurată este în contradicţie cu probatoriul administrat în cauză, respectiv cu Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995, din care rezultă că bunurile preluate de la Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi Locativă Hunedoara şi de la Regia Autonomă pentru Transport Persoane Hunedoara au intrat în proprietatea sa şi nu în folosinţă sau administrare. Cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului ca făcând parte din patrimoniul său, iar pe parcursul anului 2007 Primăria Hunedoara i-a achitat lunar contravaloarea chiriei şi a amortismenului mijloacelor fixe, recunoscând prin aceasta că bunurile sunt proprietatea sa.
- Consiliul Local Hunedoara, conform prevederilor art. 3 şi 8 din Legea nr. 213/1998, avea obligaţia să îi acorde o prealabilă şi justă despăgubire când a hotărât modificarea inventarului domeniului public cu aceste bunuri, proprietatea sa, chiar dacă ele deservesc un serviciu public.
Intimatul-pârât Consiliul Local al Municipiului Hunedoara a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, întrucât cele susţinute de recurentă nu au suport legal pentru că bunurile prevăzute la poziţiile 3040-3062, la care face referire reclamanta au avut destinaţia şi au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv serviciul regulat de transport public de călători al Municipiului Hunedoara, aparţinând domeniului public al acestuia.
Înalta Curte, analizând recursul formulat în raport de criticile aduse, de dispoziţiile legale incidente, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, apreciază că acesta este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse.
Cererea reclamantei a fost soluţionată de instanţa de fond în procedura specială a excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004.
În cauza de faţă, actul pretins a fi vătămător este HG nr. 354/2007 pentru modificarea şi completarea HG nr. 1352/2001 privind atestarea domeniului public al Judeţului Hunedoara, respectiv poziţiile 3040 - 3062.
Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 65/2006 este un act prealabil, cu caracter preparator, care nu produce efecte juridice proprii, fiind suspusă aprobării prin actul de autoritate al Guvernului, respectiv Hotărârea de Guvern care este actul ce schimbă regimul juridic aplicabil bunurilor respective şi care poate aduce atingere dreptului de proprietate ori interesului legitim.
Prin Hotărârea Consiliului Local Hunedoara nr. 65/2006 a fost completat inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniului public al municipiului Hunedoara şi cu mijloacele fixe amplasate pe terenul aferent autobazei serviciului public local de călători prevăzute în tabelul menţionat la art. 1 alin. (6).
Această hotărâre a stat la baza HG nr. 354/2007 în privinţa poziţiilor 3040-3062.
Controlul de legalitate al acestei hotărâri a Guvernului se face prin raportare la Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, în temeiul căreia Guvernul emite asemenea hotărâri de atestare, avându-se în vedere documentaţia în temeiul căruia această hotărâre s-a emis.
Răspunzând criticilor aduse prin cererea de recurs, astfel cum au fost expuse, Înalta Curte apreciază că este nefondată critica recurentei, potrivit căreia bunurile au intrat în patrimoniul său conform Hotărârii Consiliului Local Hunedoara nr. 11/1995, întrucât din conţinutul acesteia, respectiv din art. 3 alin. (2), reiese că Regia autonomă de interes local a municipiului Hunedoara, „va avea în administrare bunurile din domeniul public şi privat al municipiului Hunedoara" şi nu în proprietate, cum aceasta susţine. Patrimoniul Regiei Autonome de Gospodărie Comunală şi Locativă Hunedoara şi al Regiei Autonome pentru Transport Persoane Hunedoara, într-adevăr a fost preluat de recurenta-reclamantă prin H.C.L. nr. 11/1995 însă aceasta se află în eroare, făcând confuzie între patrimoniul acestora şi bunurile din domeniul public şi privat al municipiului Hunedoara, printre care se află şi mijloacele fixe menţionate la poziţiile 3040-3062 care au fost date doar în administrare recurentei, nefiind dovezi că acestea au fost vreodată în patrimoniul acestor regii.
Întrucât bunurile respective au avut ca destinaţie şi au deservit întotdeauna un serviciu public de interes local general, respectiv cel de transport public de călători al municipiului Hunedoara, fapt de altfel recunoscut implicit şi de recurenta-reclamantă în cererea de recurs, în mod corect s-a dispus trecerea lor în domeniul public al acestuia, încadrându-se în categoria celor prevăzute în art. 3 din Legea nr. 213/1998, fiind bunuri care prin natura lor, sunt de uz sau de interes public, folosite în interes public, prin intermediul serviciului public de transport călători.
Existenţa facturilor fiscale menţionate de recurenta-reclamantă, nu prezintă relevanţă în ceea ce priveşte dovada dreptului de proprietate asupra bunurilor în litigiu, întrucât prin acestea nu s-a facturat contravaloarea acestor bunuri.
De asemenea, susţinerea potrivit căreia cu aceste bunuri a fost înmatriculată la Oficiul Registrului Comerţului este irelevantă, această operaţiune nefăcând dovada proprietăţii bunurilor, cât timp, aşa cum s-a reţinut anterior, bunurile respective au aparţinut întotdeauna domeniului public al municipiului Hunedoara, deservind permanent serviciul public de transport local, acestea fiind doar în administrarea recurentei.
În concluzie, nefiind făcută în nici un fel dovada proprietăţii asupra bunurilor menţionate de către recurenta-reclamantă, nu se poate reţine vreo vătămare suferită de aceasta şi, în consecinţă nici nelegalitatea actelor menţionate.
Având în vedere faptul că obiectul cererii deduse judecăţii îl constituie excepţia de nelegalitate, reglementată de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, aceasta fiind un mijloc de apărare în cadrul unui proces, critica referitoare la faptul că revenea Consiliului Local Hunedoara obligaţia la o justă şi prealabilă despăgubire nu se circumscrie acestui obiect.
Ţinând seama de considerentele expuse, nu poate fi reţinută situaţia prevăzută de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în cauză făcându-se o corectă aplicare a dispoziţiilor legale incidente, fiind legală şi temeinică soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate.
În raport de cele menţionate, de dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 312 alin. (1) teza a II-a, alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de Regia Autonomă de Interes Local Hunedoara prin administrator judiciar Q.S.P.R.L. Deva împotriva sentinţei civile nr. 75/F/ CA din 18 martie 2009 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 15 iulie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3622/2009. Contencios. Anulare proces verbal... | ICCJ. Decizia nr. 3981/2009. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
