ICCJ. Decizia nr. 4248/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4248/2009
Dosar nr. 11974/3/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul B.M.I. a chemat în judecată Instituţia Avocatului Poporului, solicitând să se constate refuzul nejustificat al pârâtului de a-i soluţiona cererea adresată.
În motivarea acţiunii reclamantul a arătat că s-a adresat pârâtului cu o cerere prin care a solicitat să fie consiliat şi sprijinit în demersurile sale prin care reclamă abuzurile la care a fost supus de unii angajaţi ai Poliţiei Capitalei şi ai Parchetului de pe lângă Tribunalul Bucureşti, iar Instituţia Avocatul Poporului a refuzat nejustificat să-i soluţioneze cererea.
În drept cererea a fost întemeiată pe dispoziţiile Constituţiei României şi C.E.D.O.
Prin sentinţa civilă nr. 1371 din 29 aprilie 2008 Tribunalul Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
La Curtea de Apel Bucureşti, cauza a fost înregistrată la data de 6 iunie 2008.
Pârâta, prin întâmpinare, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii, iar pe fond a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 3197 din 19 noiembrie 2008, a respins excepţia inadmisibilităţii invocată de Instituţia Avocatul Poporului şi a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantului B.M.I. pentru următoarele considerente:
În ceea ce priveşte excepţia inadmisibilităţii, prima instanţă a reţinut că este neîntemeiată întrucât reclamantul are un drept expres prevăzut de Legea nr. 35/1997 de a se adresa autorităţii publice Avocatul Poporului şi întrucât a apreciat că modalitatea de soluţionare a cererii sale este un refuz nejustificat de rezolvare, în temeiul Legii nr. 554/2004 are şi un drept de a acţiona în instanţă această autoritate.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a reţinut că pârâta a răspuns reclamantului la data de 25 septembrie 2007 în sensul că solicitarea acestuia se referă la activitatea organelor de urmărire penală, iar această cerere nu face obiectul de activitate al Instituţiei Avocatul Poporului aşa cum rezultă din dispoziţiile art. 15 alin. (4) din Legea nr. 35/1997.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal recurentul a formulat declaraţie de recurs.
Recursul este nul.
Cererea de recurs nu cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ.
Potrivit acestor dispoziţii: „cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".
Conform dispoziţiilor art. 306 alin. (1) C. proc. civ., „recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor în care instanţa de recurs ar putea reţine din oficiu motive de casare de ordine publică".
Or, în cauză nu există motive de ordine publică, ce ar fi putut fi invocate din oficiu, de către instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat B.M.I. împotriva sentinţei civile nr. 3197 din 19 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4182/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4508/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs → |
|---|
