ICCJ. Decizia nr. 4182/2009. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE SI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4182/2009
Dosar nr. 1604/54/2009
Şedinţa publică din 8 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 212 din 4 iunie 2009 Curtea de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, a respins acţiunea reclamantului C.M. formulată în contradictoriu cu pârâţii Garda Naţională de Mediu - Comisariatul Judeţean Dolj şi M.M. - Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, prin care solicita suspendarea Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de M.M. - Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că pentru a se putea dispune măsura suspendării executării actului contestat se cer a fi îndeplinite cumulativ trei condiţii: existenţa plângerii prealabile, cazul bine justificat şi paguba iminentă.
În ceea ce priveşte condiţia sesizării prealabile s-a constatat că aceasta este îndeplinită, la dosar existând dovada formulării plângerii prealabile, însă instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt întrunite celelalte două cerinţe prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 respectiv: cazul bine justificat şi prevenirea producerii unei pagube iminente.
Instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr. 125/1999 emisă de M.M. - Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General, funcţia publică de conducere de comisar şef al Comisariatului Judeţean Dolj, ocupată de reclamant, s-a desfiinţat, acestuia încetându-i raporturile de serviciu prin eliberarea din funcţia de conducere, la data expirării termenului de preaviz respectiv la data de 24 aprilie 2009.
Hotărârea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii nr. 188/1999, Legii nr. 108/1999, OUG nr. 37/2009 şi HG nr. 112/2009.
S-a mai constatat că natura măsurii dispuse prin actul a cărei suspendare se solicită nu constituie prin ea însăşi un caz bine justificat, presupunând cercetarea în profunzime a fondului cauzei şi nu se circumscrie condiţiei prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, s-a mai reţinut că simplele susţineri din cuprinsul cererii referitoare la paguba creată, constând în lipsirea de drepturile salariale ce i se cuvin reclamantului, nu sunt suficiente şi nici concludente pentru a se aprecia că sunt întrunite cerinţele legale ce se impun pentru a se suspenda executarea unui act administrativ.
Împotriva sentinţei civile nr. 212 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a declarat recurs în termen legal reclamantul C.M. prin care s-a solicitat admiterea căii de atac şi modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării Deciziei nr. 125 din 24 aprilie 2009 emisă de intimata Garda Naţională de Mediu - Comisariatul General. A învederat recurentul-reclamant, prin motivele de recurs, că în mod greşit instanţa de fond a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece Decizia nr. 125 din 2009 nu este motivată în fapt. Or, în lipsa unei motivări a actului administrativ instanţa judecătorească este practic lipsită de posibilitatea de a verifica temeinicia actului administrativ. Lipsa motivării constituie un motiv de corodare a prezumţiei de legalitate cu atât mai mult cu cât pretinsa reorganizare la care se face trimitere în cuprinsul deciziei atacate reprezintă în realitate o eliberare abuzivă a recurentului, postul deţinut nefiind desfiinţat efectiv şi real, ci numai redenumită funcţia. Este îndeplinită, s-a arătat de către reclamant, şi cea de-a doua condiţie a textului citat, deoarece o dată cu emiterea actului administrativ el este lipsit - urmare eliberării din postul deţinut - de drepturile băneşti care i s-ar fi cuvenit.
Recursul este nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. Prin pagubă iminentă se înţelege, cum prevede art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar prin cazuri bine justificate se desemnează, potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din acelaşi act normativ, împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că în cauză nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile expres prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului administrativ atacat, anume paguba iminentă şi cazul bine justificat. Astfel, pe de o parte, urmare eliberării din funcţia publică de conducere deţinută reclamantul a optat pentru ocuparea unei funcţii publice de execuţie în cadrul aceleiaşi instituţii publice, nefiind justificată existenţa pagubei iminente. Pe de altă parte, nu este întrunită nici cerinţa cazului bine justificat, nefăcându-se dovada - în condiţiile în care Decizia de eliberare din funcţia publică de conducere a reclamantului a fost luată în temeiul dispoziţiilor art. 3 alin. (1) şi (11) din OUG nr. 37/2009 privind unele măsuri de îmbunătăţire a activităţii administraţiei publice - unor împrejurări de natură a crea o îndoială serioasă cu privire la legalitatea actului administrativ.
În aceste condiţii, reţinând că motivele de recurs nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, urmează a se dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefundat a recursului declarat de reclamantul C.M. împotriva sentinţei civile nr. 212 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.M. împotriva sentinţei civile nr. 212 din 4 iunie 2009 a Curţii de Apel Craiova, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 8 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4000/2009. Contencios. Suspendare executare... | ICCJ. Decizia nr. 4248/2009. Contencios. Refuz soluţionare... → |
|---|
