ICCJ. Decizia nr. 3990/2009. Contencios. Refuz acordare drepturi conform Legii nr. 189/2000. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 3990/2009
Dosar nr. 66/64/2009
Şedinţa publică din 30 septembrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe calea contenciosului administrativ, la data de 21 ianuarie 2009, reclamantul C.G. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.J.P.C., să se dispună anularea hotărârii nr. 2241 din 29 decembrie 2008, prin care i s-a respins cererea privind recunoaşterea calităţii de beneficiar al prevederilor O. G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările şi completările ulterioare .
Motivându-şi cererea, reclamantul a arătat, în esenţă, că în perioada 1941 – 1945, familia sa şi alte familii de români din Covasna au fost nevoite să-şi părăsească localitatea de domiciliu, ca urmare a persecuţiilor exercitate de autorităţile horthyste.
Prin sentinţa civilă nr. 48/F/2009 din 6 martie 2009, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis acţiunea reclamantului C.G., a anulat hotărârea nr. 2241 din 29 decembrie 2008 emisă de C.J.P.C. pe care a obligat-o să emită o nouă hotărâre, prin care să-i recunoască reclamantului calitatea de refugiat, conform art. 1 lit. c din Legea nr. 189/2000, pentru perioada 1 mai 1941 – 6 martie 1945, cu acordarea drepturilor cuvenite, începând cu data de 1 ianuarie 2009.
Pentru a pronunţa o asemenea soluţie, instanţa de fond a reţinut că din materialul probator administrat în cauză rezultă că familia reclamantului s-a refugiat, în perioada mai 1941 – 6 martie 1945, pentru motive de persecuţie etnică exercitată de autorităţile horthyste, din localitatea de domiciliu la Întorsura Buzăului şi, ulterior, la Braşov.
împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Braşov a declarat recurs pârâta C.J.P.C.
Recurenta critică sentinţa pronunţată de instanţa de fond, considerând că aceasta este netemeinică şi nelegală, deoarece din declaraţiile de martor aflate la dosar nu rezultă că refugiul reclamantului şi a familiei acestuia s-a datorat persecuţiei etnice. De asemenea, se arată că din actul nr. C.1243/2008 emis de A.N. – D.J.B. rezultă că atât reclamantul, cât şi părinţii acestuia nu figurează pe listele de refugiaţi.
Totodată, se susţine că reclamantul C.G. nu a făcut nici dovada strămutării, în sensul Legii nr. 189/2000, pentru a putea beneficia de drepturile acordate în baza acestui act normativ.
Examinându-se sentinţa atacată în raport cu criticile formulate, cu probele administrate în cauză, precum şi cu dispoziţiile legale incidente se constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Conform art. 1 din OG nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000, cu modificările ulterioare, beneficiază de prevederile ordonanţei persoana, cetăţean român, care în perioada regimurilor instaurate în România, între 6 septembrie 1940 şi 6 martie 1945, a avut de suferit persecuţii pe motive etnice, printre situaţiile prevăzute de lege fiind şi aceea a strămutării în altă localitate decât cea de domiciliu [(art. 1 lit. c)].
Prin Normele de aplicare a ordonanţei menţionate, aprobate prin HG nr. 127/2000, persoanelor strămutate în altă localitate decât cea de domiciliu le-au fost asimilate şi cele expulzate, refugiate, precum şi cele care au făcut obiectul unui schimb de populaţie, ca urmare a unui tratat bilateral.
Având în vedere că din declaraţiile martorilor B.A. şi Ş.N., date în faţa instanţei de fond, rezultă fără putinţă de tăgadă că părăsirea localităţii de domiciliu de către familia reclamantului s-a datorat persecuţiei etnice la care au fost supuşi membrii acesteia de către autorităţile horthyste, nu pot fi primite criticile formulate de recurenta-pârâtă.
Faţă de materialul probator administrat, nu există nici un motiv pentru ca intimatului-reclamant C.G. să-i fie refuzată acordarea drepturilor prevăzute de lege.
Rezultă că instanţa de fond a pronunţat o sentinţă temeinică şi legală, iar recursul declarat urmează a fi respins, ca nefondat, potrivit prevederilor art. 312 alin. (l) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.J.P.C. împotriva sentinţei nr. 48/F/2009 din 6 martie 2009 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 30 septembrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 3991/2009. Contencios. Suspendare executare... → |
|---|
