ICCJ. Decizia nr. 4236/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4236/2009
Dosar nr. 3741/2/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 25 iunie 2008, reclamantul F.S. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Apărării Naţionale, Serviciul de pensii militare şi drepturi sociale să-i recunoască dreptul la acordarea pensiei de serviciu pentru perioada de 22 de ani şi 4 luni, în care a îndeplinit funcţia de judecător militar şi respectiv, de procuror militar.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că drepturile sale de pensie au fost nelegal calculate în baza Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, deşi cu începere de la data de 28 septembrie 2004 este îndreptăţit să beneficieze de pensia de serviciu de magistrat, în conformitate cu prevederile art. 82 alin. (5) din Legea nr. 303/2004 republicată.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 2.923 din 4 noiembrie 2008, prin care a admis în parte acţiunea, a obligat pârâtul să acorde reclamantului pensie de serviciu de magistrat, începând cu data de 3 aprilie 2007 şi a respins ca neîntemeiată cererea privind acordarea pensiei anterior acestei date.
Instanţa de fond a reţinut că, la data pensionării, reclamantul avea o vechime în magistratură de 22 de ani şi 4 luni, pentru care avea posibilitatea să opteze pentru pensia de serviciu de magistrat în condiţiile prevăzute de art. 82 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Cererea de acordare a acestei pensii pentru perioada anterioară datei de 3 aprilie 2007 a fost respinsă cu motivarea că, dreptul reclamantului s-a născut numai după exprimarea la acea dată a opţiunii între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public, astfel cum rezultă din prevederile art. 82 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs reclamantul şi pârâtul, solicitând casarea hotărârii ca nelegală şi netemeinică.
Recurentul-reclamant a susţinut că în mod greşit nu i-a fost recunoscut dreptul la pensia de serviciu de magistrat anterior datei de 3 aprilie 2007, în condiţiile în care dispoziţiile art. 87 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 nu prevăd un termen pentru exprimarea opţiunii între pensia de serviciu şi pensia din sistemul public sau pensia militară de serviciu.
În recursul declarat de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 304/1 C. proc. civ., s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat greşit reglementarea cuprinsă în art. 82 din Legea nr. 303/2004, care nu este incidentă în cazul intimatului-reclamant.
Recurentul-pârât a arătat că actul normativ susmenţionat a intrat în vigoare după data pensionării intimatului – reclamant şi se aplică judecătorilor şi procurorilor pensionaţi anterior în sistemul public, dar nu şi pensionarilor din sistemul militar de pensii.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304, art. 304/1 C. proc. civ. şi de motivul de recurs invocat din oficiu conform art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile şi va casa hotărârea atacată, pentru următoarele considerente.
Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul F.S. are ca obiect obligarea Ministrului Apărării Naţionale la recunoaşterea şi acordarea pensiei de serviciu de magistrat pentru perioada în care a îndeplinit funcţia de judecător militar şi respectiv, de procuror militar.
Faţă de obiectul acţiunii, se constată că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 19/2000, care prevăd că tribunalele soluţionează în primă instanţă litigiile privind modul de stabilire şi de plată a pensiilor şi a altor drepturi de asigurări sociale.
Pentru prezentul litigiu nu sunt prevăzute norme de competenţă materială derogatorii de la dreptul comun pentru jurisdicţia asigurărilor sociale, reglementat prin Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
De altfel şi Legea nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat cuprinde în art. 54 norma de trimitere, potrivit căreia, pentru contestarea deciziilor de pensii militare sau alte drepturi de asigurări sociale din sistemul pensiilor militare, sunt aplicabile prevederile Legii nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale.
În consecinţă, hotărârea instanţei de fond este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea competenţei altei instanţe şi din acest motiv, urmează să fie casată în baza art. 304 pct. 3 C. proc. civ.
Potrivit dispoziţiilor art. 313 C. proc. civ., Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre competentă soluţionare la Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de F.S. şi de Ministerul Apărării Naţionale împotriva sentinţei nr. 2923 din 4 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza la Tribunalul Bucureşti, secţia conflicte de muncă şi drepturi de asigurări sociale, spre competentă soluţionare.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4233/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4237/2009. Contencios → |
|---|
