ICCJ. Decizia nr. 4242/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4242/2009
Dosar nr. 6897/2/200.
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 5 noiembrie 2008, reclamanţii C.G.I., L.A., F.M., E.T., V.D., P.G.C., M.C., J.M., D.G., C.M., F.N., V.P., C.C., V.M., T.A.C., P.F., R.H., S.C., P.M., L.G., D.N., A.N., A.G., N.V.A.I., G.E., B.C., B.I. au chemat în judecată Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 (S.S.P.R.), solicitând obligarea acestuia să emită şi să transmită, în regim de urgenţă, certificatele preschimbate şi toate documentele aferente acestora precum şi obligarea la repararea prejudiciilor suferite de la data emiterii OG nr. 1/2008 şi până în prezent, rezultate din omisiunea de a prelungi perioada de valabilitate a certificatelor nepreschimbate, fapt care a dus la nerecunoaşterea drepturilor aferente certificatelor, de către instituţiile abilitate ale statului, în cuantum de 2.500 lei/an (pentru anii 2005-2007) reprezentând daune materiale.
în motivarea acţiunii au arătat că deţin calitatea de luptător în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989, fiindu-le eliberate certificate de „Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 - Remarcat prin Fapte Deosebite", în acelaşi timp fiind şi membri ai Asociaţiei „Decembrie 1989 Metrou" România.
În termenul prevăzut de Legea nr. 341/2004 au depus la pârât certificatele în vederea preschimbării, dar acesta nu şi-a putut îndeplini obligaţia de preschimbare în interiorul termenului de 6 luni. Acest termen a fost prelungit succesiv până la 30 iunie 2009, OG nr. 1/2008 nefăcând nici o referire şi la prorogarea termenului de valabilitate a certificatelor nepreschimbate, astfel că toate instituţiile care erau în drept să le acorde aceste drepturi au refuzat recunoaşterea lor.
S-au adresat atât pârâtului, cât şi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 cu plângeri prealabile, pârâtul comunicându-le că certificatele vor fi preschimbate numai dacă sunt îndeplinite condiţiile legislaţiei în vigoare, iar Comisia Parlamentară răspunzându-le că termenul de preschimbare a certificatelor se prorogă până la 30 iunie 2009.
Reclamanţii au apreciat că această conduită este abuzivă şi nejustificată, iar cu privire la cererea de acordare a dunelor materiale au precizat că au fost prejudiciaţi ca urmare a nerecunoaşterii de către instituţiile statului a drepturilor conferite de certificatele de revoluţionar, respectiv indemnizaţia prev. de art. 4 din Legea nr. 341/2004 şi drepturile prev. de art. 5 din această lege.
Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia prematurităţii cererii faţă de disp. OG nr. 1/2008 care prorogă termenul de preschimbare a certificatelor de revoluţionar până la data de 30 iunie 2009, inclusiv, excepţia autorităţii de lucru judecat în cazul reclamanţilor prevăzuţi în tabelul anexă la întâmpinare ale căror acţiuni având acelaşi obiect au fost respinse prin hotărâri rămase definitive prin decizii ale înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii deoarece Legea nr. 341/2004 şi HG nr. 1412/2004 nu stabilesc în sarcina sa eliberarea certificatelor preschimbate pentru dosarele incomplete sau asupra cărora planează suspiciuni, precum şi excepţia de nelegalitate a cererilor ce face obiectul acţiunii având în vedere că multe dintre certificatele ce se vor preschimba prin hotărâre judecătorească sunt duplicate, asupra lor planând suspiciunea de nelegalitate în acordarea lor.
Pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată. Reclamanţii au depus la dosar înscrisuri cu privire la calitatea de luptător în timpul Revoluţiei din Decembrie 1989 şi practică judiciară, iar pârâtul a depus tabelul referitor la acţiunile anterioare promovate de unii dintre reclamanţi, în raport cu care a fost invocată excepţia autorităţii de lucru judecat.
Pârâtul a formulat cerere de chemare în garanţie a Camerei Deputaţilor - Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a Preşedintelui României, a Ministerului Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale, a Ministerului Transporturilor şi Infrastructurii şi a Ministerului Sănătăţii.
În motivarea cererii a arătat că după analizarea dosarelor cu avizul Comisiei Parlamentare, va elibera noul tip de certificat de revoluţionar. Acestea vor fi semnate de secretarul de stat al S.S.P.R. şi de către Preşedintele Comisiei Parlamentare.
în temeiul disp. art. 5 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, Preşedintele României participă împreună cu S.S.P.R. la activitatea de preschimbare a certificatelor de revoluţionar. Astfel, S.S.P.R., cu avizul Comisiei Parlamentare face propuneri Preşedintelui României pentru acordarea ordinului prev. la art. 3 alin. (3) din lege.
În situaţia în care una din aceste trei instituţii nu îşi îndeplineşte vreuna din sarcinile prevăzute de Legea nr. 341/2004, obligaţia de preschimbare a certificatelor nu mai poate fi dusă la îndeplinire.
întrucât reclamanţii solicită drepturi pe care pârâtul nu le poate achita, respectiv daune cominatorii pentru drepturile atribuite de Legea nr. 42/1990, drepturi ce erau prevăzute în bugetele celor trei ministere chemate în garanţie, pentru anii 2005-2007 pentru care a intervenit prescripţia extinctivă, pârâtul a apreciat că se impune chemarea acestora în garanţie, fiind singurele instituţii abilitate să plătească daune materiale aferente daunelor materiale solicitate.
Prin precizările la întâmpinare, pârâtul a invocat şi excepţia lipsei procedurii prealabile întrucât reclamanţii au îndeplinit procedura prealabilă prev. de art. 7 din Legea nr. 554/2004, dar nu au îndeplinit procedura prev. de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004 şi a reiterat excepţiile invocate prin întâmpinare.
Administraţia Prezidenţială a formulat întâmpinare la cererea de chemare în garanţie prin care a invocat excepţia inadmisibilităţii cererii având în vedere că între părţi nu există vreun raport juridic obligaţional care ar putea constitui fundamentul cererii.
Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a invocat prin întâmpinare excepţia lipsei calităţii procesuale pasive întrucât este un organ de lucru al Camerei Deputaţilor, neavând personalitate juridică, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii.
Aceeaşi excepţie a fost invocată şi de către chemaţii în garanţie Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 943 din 9 martie 2009 a respins excepţia autorităţii lucrului judecat, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei procedurii prealabile. A admis excepţia prematurităţii actului.
A respins acţiunea formulată de reclamanţii C.G.I., L.A., F.M., E.T., V.D., P.G.C., M.C., J.M., D.G., C.M., F.N., V.P., C.C., V.M., T.A.C., P.F., R.H., S.C., P.M., L.G., D.N., A.N., A.G., N.V.A.I., G.E., B.C., B.I. ca prematur formulată.
A respins cererea de chemare în garanţie a Camerei Deputaţilor, Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din decembrie 1989 prin Administraţia Prezidenţială.
Pentru a hotărî astfel prima instanţă a reţinut următoarele:
Cu privire la excepţia autorităţii lucrului judecat a fost respinsă avându-se în vedere că această excepţie a fost invocată în raport cu soluţia de respingere ca inadmisibilă ( pentru neîndeplinirea procedurii prealabile de constatare) a acţiunilor formulate de reclamanţii menţionaţi în tabelul depus la filele 46-47 în dosar.
Or, se bucură de putere de lucru judecat numai hotărârile judecătoreşti prin care acţiunile au fost judecate în fond, nu şi atunci când au fost soluţionate în temeiul unei excepţii procesuale, aşa cum este cazul sentinţelor invocate de pârât care au fost pronunţate ca urmare a admiterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii.
Excepţia lipsei procedurii prealabile a fost respinsă faţă de împrejurarea că anterior sesizării instanţei cu prezenta acţiune, reclamanţii au parcurs procedura prealabilă reglementată de art. 7 din Legea nr. 554/ 2004, adresând plângeri atât pârâtului, cât şi Comisiei Parlamentare a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, prin formularea acestora fiind îndeplinită condiţia de admisibilitate pentru promovarea acţiunii în contencios administrativ.
Referitor la excepţia inadmisibilităţii acţiunii, prima instanţă a apreciat că motivele invocate în susţinerea acesteia nu vizează condiţiile de admisibilitate ale acţiunii civile ci fondul cauzei, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a litigiului.
Instanţa de fond a admis excepţia prematurităţii acţiunii şi a respins acţiunea ca neîntemeiată având în vedere că OG nr. 1/2008 a prorogat termenul de preschimbare a certificatelor de revoluţionar până la data de 30 iunie 2009, inclusiv în consecinţă, în cauză nu există un drept actual vătămat al reclamanţilor prin nepreschimbarea certificatelor, pârâtul având la dispoziţie acest termen pentru soluţionarea cererilor de preschimbare.
împrejurarea că OG nr. 1/2008 nu face nici o referire la prorogarea termenului de valabilitate a certificatelor nepreschimbate constituie o omisiune a legiuitorului şi nu poate fi complinită prin acordarea daunelor materiale solicitate prin capătul doi al acţiunii.
Faţă de faptul că pârâtul nu a căzut în pretenţii, acţiunea fiind respinsă ca prematur formulată, cererea de chemare în garanţie formulată de acesta a fost respinsă.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989 a fost respinsă ca neîntemeiată întrucât faptul că nu are personalitate juridică nu are relevanţă , în condiţiile în care Legea nr. 341/2004 reglementează în mod expres atribuţiile ce revin acestei comisii în activitatea de preschimbare a certificatelor de revoluţionar.
În ceea ce priveşte motivele invocate în susţinerea excepţiei inadmisibilitătii cererii de chemare în garanţie ridicată de Administraţia Prezidenţială, precum şi cele invocate de către Ministerul Muncii Familiei şi Protecţiei Sociale şi Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii în susţinerea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive instanţa de fond a reţinut că acestea vizează fondul cererii de chemare în garanţie şi nu admisibilitatea acesteia, urmând a fi avute în vedere la soluţionarea pe fond a cererii.
împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanţii criticând-o ca nelegală şi netemeinică.
Recurenţii au susţinut în esenţă că cele reţinute de instanţa de fond în sensul că nu există un drept actual vătămat, iar dreptul de a se adresa instanţelor judecătoreşti se naşte din momentul publicării listei finale este eronată, certificatele trebuind a fie liberate tocmai în termenul prevăzut (adică într-o perioadă de 5 ani).
Faptul că se poate contesta lista finală ce se întocmeşte în anul 2009, potrivit art. 20 din HG nr. 1412/2004 nu poate conduce sub nici o formă la prematuritatea acţiunii reclamanţilor, deoarece de la data înregistrării dosarelor la S.S.P.R. a trecut o perioadă foarte lungă de timp, mai mult de 4 ani iar situaţia unora dintre reclamanţi este foarte dificilă în lipsa medicamentaţiei de care beneficiau în considerarea calităţii de revoluţionar.
Consideraţiile reţinute în sensul că nu pot fi eliberate certificatele în interiorul termenului este total falsă, certificatele trebuind a fi eliberate tocmai în termenul prevăzut şi nicidecum după expirarea acestuia.
Aşa cum s-a arătat în cuprinsul cererii de judecată, Legea nr. 341/2004 a instituit un termen iniţial, respectiv de 6 luni de la intrarea în vigoare a legii, termenele a fost prorogate succesiv, însă în toată această perioadă de aproape 5 ani de zile, dintr-un număr total de 5000 de revoluţionari câţi sunt înscrişi în Asociaţia "Decembrie 1989 Metrou" România au fost preschimbate doar un număr de 173 de certificate.
Astfel că, au mai arătat recurenţii nu poate fi vorba de prematuritatea acţiunii atâta timp cât pârâta a procedat la preschimbarea certificatelor altor persoane beneficiare a certificatelor de revoluţionar emise în baza Legii nr. 341/2004.
În aceste condiţii, ca urmare a neîndeplinirii obligaţiei de preschimbare a certificatelor de către pârâtă, precum şi a omisiunii legii de a nu prelungi în mod corelativ şi valabilitatea certificatelor nepreschimbate şi a drepturilor aferente, s-a ajuns în situaţia în care drepturile reclamanţilor să nu fie recunoscute de nici un fel de instituţie, suferind astfel grave prejudicii.
Curtea analizând actele şi lucrările dosarului constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare, certificatele doveditoare care, în perioada 1990-1997, au fost eliberate de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 42/1990 şi de Comisia pentru cinstirea şi sprijinirea eroilor Revoluţiei din decembrie 1989, după verificare, potrivit art. 5 alin. (3), (4) şi (5), se vor preschimba, la cererea titularului, de către Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, până la data de 30 iunie 2009 inclusiv. Acest termen a fost prorogat prin Legea nr. 391/2009 până la data de 30 aprilie 2010.
De asemenea, conform art. 9 alin. (5) din acelaşi act normativ, contestaţiile privind preschimbarea ori neefectuarea preschimbării certificatelor, se fac cu nominalizarea persoanelor în cauză şi se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluţionarilor din decembrie 1989, care le soluţionează potrivit normelor metodologice stabilite în acest sens.
S-a stabilit, prin art. 19 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, că lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri de certificate se certifică prin ordin al secretarului de stat al Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Ulterior s-a precizat, prin art. 20 alin. (1) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004, aprobate prin HG nr. 1412/2004, cu modificările şi completările ulterioare, că persoanele nemulţumite de nepreschimbarea certificatului doveditor sau care consideră, pe bază de probe, că în cazul celorlalte persoane cărora le-a fost preschimbat certificatul doveditor nu au fost respectate prevederile Legii nr. 341/2004, sau ale normelor metodologice pot face contestaţie la Comisia Parlamentară a Revoluţionarilor din Decembrie 1989, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din normele metodologice.
Se reţine că Legea nr. 341/2004 a recunoştinţei faţă de eroii-martiri şi luptători care au contribuit la victoria Revoluţiei române din decembrie 1989, precum şi faţă de persoanele care şi-au jertfit viaţa sau au avut de suferit în urma revoltei de la Braşov din noiembrie 1987, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit, prin derogare de la prevederile de drept comun cuprinse în Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, termenul în vederea soluţionării tuturor cererilor de preschimbare a certificatelor doveditoare, formulate în temeiul legii sus menţionate, a fost prorogat succesiv, ultima prorogare fiind stabilită prin Legea nr. 391/2009 până la data de 30 aprilie 2010.
În aceste condiţii, cum termenul mai sus prevăzut nu este împlinit, în mod legal prin sentinţa instanţei de fond a fost respinsă acţiunea reclamantului prin care s-a solicitat obligarea pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 să valideze cererea s-a de preschimbare a certificatului doveditor a calităţii de revoluţionar şi emiterea certificatului de revoluţionar preschimbat.
În raport cu cele mai sus arătate, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate şi că hotărârea atacată este legală şi temeinică, se va dispune, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea ca nefondat a recursului declarat de reclamanţii C.G.I., L.A., F.M., E.T., V.D., P.G.C., M.C., J.M., D.G., C.M., F.N., V.P., C.C., V.M., T.A.C., P.F., R.H., S.C., P.M., L.G., D.N., A.N., A.G., N.V.A.I., G.E., B.C., B.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de C.G.I., L.A., F.M., E.T., V.D., P.G.C., M.C., J.M., D.G., C.M., F.N., V.P., C.C., V.M.T.C., P.F., R.H., S.C., P.M., L.G., D.N., A.N., A.G., N.V., A.I., G.C., B.C. şi B.I. împotriva sentinţei nr. 943 din 9 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4237/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4244/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
