ICCJ. Decizia nr. 4568/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4568/2009
Dosar nr. 1400/36/2008
Şedinţa publică din 23 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 898/ CA din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.A.E., a fost respinsă excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de M.D.L.P.L. şi a fost respinsă ca nefondată acţiunea reclamantului M.D. în contradictoriu cu Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, M.J.L.C., M.D.L.P.L. şi M.A.P.D.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că acţiunea introductivă a reclamantului a vizat anularea art. 8 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (2) şi (3) şi art. 25 din Nomele Metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 aprobate prin HG nr. 753/1998.
Instanţa de fond a constatat întemeiată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de M.A.E. şi a respins acţiunea reclamantului în contradictoriu cu acest pârât ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, apreciind că nu există identitate între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic dedus judecăţii.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de M.D.L.P.L. a fost respinsă de instanţa de fond, întrucât reclamantul a făcut dovada parcurgerii procedurii prealabile prevăzută de lege.
Pe fondul cauzei, instanţa de fond a constatat că prevederile cuprinse în Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 nu limitează nelegal despăgubirile ci, dimpotrivă, prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului compensaţiilor.
Instanţa a precizat că referirea la Legea nr. 18/1999, din art. 8 alin. (1) din Norme, este o preluare a dispoziţiilor din Legea nr. 9/1998 (art. 2 alin. (1)) ce se referă la despăgubirile acordate pentru terenuri, iar sintagma „pentru fiecare hectar de teren" trebuie interpretată în sensul că în situaţia în care se constată că este îndreptăţită cererea de acordare a unei despăgubiri pentru teren, suprafaţa de teren fiind diminuată deja, calculul despăgubirii se face având pentru fiecare hectar de teren o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, reţinând că nu rezultă intenţia legiuitorului de a limita despăgubirile.
De asemenea, instanţa de fond a reţinut că Legea nr. 9/1998 nu cuprinde dispoziţiile din care să rezulte că legiuitorul a dorit să repare integral prejudiciul suferit, ci se are în vedere limitarea întinderii reparaţiilor având în vedere posibilităţile economice şi financiare ale statului în raport cu alte necesităţi şi priorităţi economice şi sociale, în a căror evaluare şi satisfacere legiuitorul este suveran.
Instanţa a precizat că în ceea ce priveşte modul de stabilire a despăgubirilor şi a întinderii acestora, prevederile contestate consacră soluţii rezonabile, plafonarea prevăzută în art. 25 fiind în concordanţă cu art. 2 din lege, întrucât reprezintă a modalitate concretă de stabilire a despăgubirilor.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul, invocând prevederile art. 304 C. proc. civ., respectiv nelegalitatea pentru interpretare şi aplicare greşită a legii, solicitând să se admită recursul şi să se dispună modificarea în tot a sentinţei atacate cu consecinţa anularii art. 8 alin (1) lit. a), art. 12 alin. (2) si (3), art. 25 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensaţii cetăţenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România şi Bulgaria semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, aprobate prin HG nr. 753/1998;
Susţine recurentul că instanţa nu s-a pronunţat asupra limitării introduse prin art. 8, alin. (1) din Norme care reduce suma despăgubirilor ce se pot acorda pentru terenurile agricole abandonate statului bulgar cu echivalentul terenului agricol reconstituit solicitantului in temeiul Legii 18/1991 rep., ci s-a pronunţat asupra limitării despăgubirilor ce se pot acorda la echivalentul a 50 ha teren agricol.
Prin recursul formulat, nemotivat în drept, M.D. reia în fapt criticile din acţiune, susţinând că instanţa a analizat şi s-a pronunţat asupra unei alte probleme decât cea invocată de el, motivarea instanţei fiind nelegală şi nefondată.
Nelegală şi nefondată este motivarea instanţei şi în ceea ce priveşte critica privind limitările introduse prin celelalte articole atacate din normele metodologice prin acţiunea introdusă.
Intenţia legiuitorului a fost aceea de a acorda despăgubiri pentru fiecare hectar de teren agricol abandonat în judeţele Durostor şi Caliacra, fără a limita cuantumul acestor despăgubiri, decât la suprafaţa prevăzută de Legea nr. 9/1998, respectiv 50 ha.
Susţine recurentul că între terenul reconstituit potrivit Legii nr. 18/1991 şi cel abandonat statului bulgar nu exista o legătură de cauzalitate, astfel încât interpretarea dată de instanţă nu este corectă, iar diminuarea despăgubirilor prin aplicarea art. 8 (1) lit. a) din Norme este nelegală, Legea nr. 9/1998 neprevăzând o asemenea limitare a despăgubirilor.
Instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art. 12 alin. (2), (3) şi art. 25 din Norme, întrucât o limitare a reparării integrale a prejudiciului este prevăzută de Legea nr. 9/1998 numai cu privire la limita de 50 de hectare de teren agricol, iar nu şi pentru terenurile intravilane şi construcţiile abandonate.
Consideră recurentul că, prin art. 2 alin. (2) din lege, legiuitorul a lăsat în sarcina emitentului normelor numai criteriile de evaluare (reguli tehnice şi modalităţi concrete de stabilire a cuantumului despăgubirilor) fără a afecta principiul reparaţiei integrale a prejudiciului şi fără a acorda emitentului prerogative legislative.
În fine, arată recurentul că limitarea prevăzută la art. 25 din Norme apare ca o îngrădire nepermisă de Legea nr. 9/1998, încălcând astfel principiul reparării integral a prejudiciului.
Prin întâmpinare intimaţii M.J.L.C. şi M.A.P.D.R. au solicitat respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacată ca fiind legală şi temeinică.
Intimatul Guvernul României şi-a exprimat poziţia procesuală prin concluziile scrise depuse la dosar.
Analizând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinări, precum şi sub toate aspectele conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată că recursul nu este fondat.
Reclamantul M.D. a solicitat anularea art. 8 alin. (1) lit. a), art. 12 alin. (2) şi (3), art. 25 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, aprobate prin HG nr. 753/1998, susţinând că textele legale atacate îi încalcă interesul legitim de a obţine repararea integrală a prejudiciului suferit de antecesorul său M.D.
HG nr. 753/1998, a cărei anulare se solicită, a fost emisă în vederea organizării executării prevederilor Legii nr. 9/1998, reglementând în mod concret modalităţile de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole şi intravilane, construcţii şi recolte, criteriile de evaluare, modul de lucru al comisiilor. Hotărârea respectă prevederile legale în vigoare la data emiterii, fiind emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 13 din Legea 9/1998 şi în considerarea dispoziţiilor art. 107 din Constituţie (forma în vigoare la acel moment).
Hotărârea atacată a fost emisă în aplicarea dispoziţiilor art. 2 alin. (2) şi ale art. 13 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora „Criteriile de evaluare, modalităţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcţii şi recolte, plantaţii de pomi fructiferi şi/sau pepiniere de pomi fructiferi altoiţi se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern.
Se constată că prevederile din normele metodologice nu contravin prevederilor legii şi nu limitează nelegal despăgubirile ci, dimpotrivă, detaliază situaţiile în care se acordă despăgubirile şi prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului compensaţiilor.
Instanţa de fond a constatat, în mod corect, că dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Norme criticate de reclamant, sunt date în spiritul şi litera art. 2 alin. (1) lit. a) cât şi art. 1 alin. (1) din Legea nr. 9/1998.
Potrivit art. 2 alin. (1) din Legea nr. 9/1998 "Despăgubirile se acordă celor îndreptăţiţi, sub forma unor compensaţii băneşti distincte pentru terenuri, pentru construcţii şi pentru recoltele de porumb, bumbac şi floarea-soarelui, după cum urmează: a) pentru fiecare hectar de teren, o sumă calculată la valoarea medie a categoriilor de teren, (.) fără ca totalul suprafeţei de teren pentru care se acordă compensaţii să depăşească suprafaţa prevăzută de Legea fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările ulterioare;"
Dispoziţiile art. 8 alin. (1) lit. a) din Normele metodologice prevăd că: "Persoanele îndreptăţite - proprietarii sau moştenitorii legali ai acestora - beneficiază opţional, la cerere, pentru terenurile pe care le-au avut în proprietate în judeţele Durostor şi Caliacra, de compensaţii, astfel: a) compensaţii în bani pentru suprafaţa de teren avută în proprietate, din care se scade, dacă este cazul, suprafaţa de teren reconstituită potrivit Legii nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, dar nu mai mult decât suprafeţele prevăzute în această lege. (.)".
în ceea ce priveşte dispoziţiile art. 12 alin. (2) şi (3) şi art. 25 din Normele metodologice criticile sunt nefondate întrucât instanţa a apreciat de asemenea, în mod corect, că acestea sunt legale.
Dispoziţiile art. 25 din Normele metodologice, prevăd că "Valoarea despăgubirilor pentru locuinţe, inclusiv pentru anexele gospodăreşti şi terenurile aferente acestora, nu poate depăşi suma veniturilor salariale medii pe economie ale unei persoane pe o perioada de 20 de ani, calculată la data stabilirii despăgubirii". Conform art. 2 alin. (2) (alin. (3) în forma republicată) din Legea nr. 9/1998, modalităţile concrete de stabilire a cuantumului compensaţiilor pentru terenuri agricole, terenuri intravilane, construcţii şi recolte se vor reglementa prin normele metodologice aprobate de Guvern. Se constată astfel că, plafonarea reglementată de art. 25 din Normele metodologice aprobate prin HG nr. 753/1998 se circumscrie prevederilor art. 2 din lege, întrucât reprezintă o "modalitate concretă de stabilire a despăgubirilor" instituită de textul de lege.
Dispoziţiile cuprinse în art. 25 din Normele metodologice nu limitează nelegal despăgubirile, nu contravin şi nu exced prevederile Legii nr. 9/1998, ci dimpotrivă au fost emise în aplicarea şi cu respectarea Legii nr. 9/1998 şi a Legii nr. 112/1995.
Constatând că instanţa a pronunţat o soluţie legală şi temeinică, iar motivele de recurs sunt nefondate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., art. 20 din legea contenciosului administrativ, recursul formulat de reclamant a fost respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
îN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de M.D. împotriva sentinţei nr. 898/ CA din 13 noiembrie 2008 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, maritimă şi fluvială, contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 23 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4566/2009. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 4572/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
