ICCJ. Decizia nr. 4250/2009. Contencios. Contestaţie act administrativ fiscal. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4250/2009
Dosar nr. 1131/33/2008
Şedinţa publică din 13 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 26 septembrie 2008, reclamanta SC S. SA Cluj-Napoca a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – D.G.A.M.C., să se constate refuzul pârâtei de a soluţiona contestaţia administrativă formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007, să fie desfiinţată în întregime această decizie şi să fie exonerată de plata sumei de 1.126.364 lei stabilită prin actul administrativ fiscal atacat.
Reclamanta a solicitat şi obligarea pârâtei la plata sumei de 13.762 lei, reprezentând costurile cu finanţarea de la B.C.R. – Sucursala Cluj şi la plata sumei de 59.134 lei, reprezentând dobânda legală calculată la suma de 1.126.364 lei, reprezentând plata din fondurile proprii ale reclamantei a unei părţi din suma totală pretinsă şi încasată de pârâtă în baza actului administrativ atacat, penalităţi de întârziere pentru 255 de zile calculate de la data înregistrării în fişa plătitorului şi până la data de 16 aprilie 2008, data achitării integrale, în valoare de 287.223 RON, cu cheltuieli de judecată aferente.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioadele 3 aprilie – 2 iunie 2006, 26 iunie – 14 iulie 2006 şi 14 august – 25 august 2008, organele de control ale A.N.A.F. au verificat modul de calcul, evidenţiere, declarare şi virare în cuantumurile şi la termenele prevăzute de lege a impozitelor, taxelor, fondurilor şi contribuţiilor sociale datorate bugetului general consolidat, control finalizat prin raportul de inspecţie fiscală din 29 august 2006.
Reclamanta a învederat că în baza acestui raport de inspecţie fiscală a fost întocmită Decizia de impunere, contestată în procedura administrativă pentru obligaţiile suplimentare de plată, dar pârâta a refuzat să soluţioneze contestaţia formulată şi a procedat la executarea silită a debitelor stabilite nelegal de organele de control.
Pârâta A.N.A.F. a depus întâmpinare şi a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, motivând că nu are competenţa soluţionării contestaţiei administrative, deoarece de la data de 1 iulie 2006 reclamanta a fost preluată în administrare de către D.G.F.P. a judeţului Cluj – A.F.P.C.M., căreia îi revine atribuţia să se pronunţe aspra contestaţiei, cu atât mai mult cu cât şi suma contestată nu depăşeşte 1 milion lei.
Pârâta a invocat şi excepţia inadmisibilităţii acţiunii, având în vedere că procedura prealabilă nu a fost finalizată în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (1) art. 2 şi art. 8 din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a pronunţat sentinţa civilă nr. 778 din 19 decembrie 2008, prin care a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. şi a respins ca prematur formulată acţiunea reclamantei.
Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a A.N.A.F. a fost respinsă de instanţa de fond cu motivarea că inspectorii acestei autorităţi administrative au efectuat controlul fiscal şi au întocmit Decizia de impunere contestată, iar debitul în litigiu depăşeşte suma de 1.000.000 lei, astfel că sunt incidente dispoziţiile art. 209 alin. (1) lit. b) C. proCod Fiscal, care prevăd competenţa D.G.S.C. din cadrul A.N.A.F. pentru soluţionarea contestaţiei.
Acţiunea formulată de reclamantă a fost respinsă ca prematură, faţă de împrejurarea că la data sesizării instanţei de judecată nu era finalizată procedura administrativă iniţiată prin contestaţia depusă în baza art. 205 şi urm. C. proCod Fiscal
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta, solicitând ca în temeiul dispoziţiilor art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., să fie modificată hotărârea atacată, în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut că instanţa de fond a interpretat greşit actul dedus judecăţii şi pe cale de consecinţă, a pronunţat o hotărâre cu aplicarea greşită a legii, deoarece nu a observat prevederile Legii nr. 554/2004 cu privire la refuzul autorităţii intimate de a soluţiona în termen legal contestaţia formulată împotriva Deciziei de impunere nr. 102/2007.
Recurenta a arătat că, prin nesoluţionarea timp de peste 1 an a contestaţiei sale şi prin executarea silită a debitelor stabilite suplimentar de organele de control fiscal a fost vătămat dreptul său recunoscut de lege de a utiliza sumele de bani care au constituit obiectul executării silite.
De asemenea, recurenta a susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, pronunţare care nu impunea judecarea fondului cauzei.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de dispoziţiile art. 304 şi art. 304/1 C. proc. civ., Înalta Curte va admite prezentul recurs pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a apreciat eronat că este prematur formulată acţiunea înregistrată de recurenta-reclamantă la data de 18 iulie 2008 pentru a se constata în principal refuzul autorităţii intimate de a soluţiona contestaţia depusă la 26 aprilie 2007 la D.G.F.P. a judeţului Cluj şi la data de 2 august 2007 la A.N.A.F. împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.
Conform dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri reprezintă faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede alt termen.
Această reglementare nu a fost avută în vedere de instanţa de fond la soluţionarea cererii principale din acţiune, considerându-se fără temei că numai Decizia emisă în procedura administrativă poate fi dedusă judecăţii în condiţiile prevăzute de art. 218 alin. (2) din OG nr. 92/2003, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În raport de data depunerii contestaţiei administrative şi de data sesizării instanţei de judecată, se constată că este întemeiată cererea recurentei-reclamante privind refuzul nejustificat al autorităţii intimate de a soluţiona contestaţia sa împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.
Deşi a reţinut că autoritatea intimată este competentă să se pronunţe asupra contestaţiei depusă de recurenta-reclamantă, respingând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive, instanţa de fond a respins în mod netemeinic cererea de a se constata nesoluţionarea contestaţiei administrative într-o perioadă mai mare de 1 an.
În consecinţă, Înalta Curte va admite prezentul recurs, va modifica în parte acţiunea şi va obliga pârâta A.N.A.F. să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.
Celelalte cereri din acţiune vor fi respinse ca nefondate, întrucât acestea nu pot fi soluţionate anterior finalizării procedurii administrative de contestare a actului administrativ fiscal.
Pentru aceleaşi considerente, se constată că este nefondată şi critica din recurs privind omisiunea de pronunţare asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, care pot fi solicitate pe calea unei acţiuni separate sau în litigiul de fond privind legalitatea obligaţiilor fiscale stabilite de organele de control din cadrul autorităţii intimate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC S. SA Cluj împotriva sentinţei civile nr. 778 din 19 decembrie 2008 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează în parte hotărârea atacată şi pe fond admite în parte acţiunea formulată de reclamantă.
Obligă pârâta A.N.A.F. să soluţioneze contestaţia formulată de reclamantă împotriva Deciziei de impunere nr. 102 din 26 aprilie 2007.
Respinge ca nefondate celorlalte cereri.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4247/2009. Contencios. Cetăţenie. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4251/2009. Contencios. Obligare emitere act... → |
|---|
