ICCJ. Decizia nr. 4414/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4414/2009
Dosar nr. 1799/2/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 200.
Asupra recursurilor de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta M.A.G. a chemat în judecată pârâta Unitatea Executivă pentru Finanţarea Învăţământului Superior, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea acesteia să anuleze Decizia Consiliului Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior prin care s-a dispus acordarea premiului „In Hoc Singo Vinces", în domeniul matematică şi ştiinţele naturii, numitei B.M.M., să reanalizeze dosarele candidaţilor şi să acorde premiul candidatului cu punctajul cel mai mare.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că în urma concursului organizat de Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice din Învăţământul Superior, premiul „In Signo Vinces" a fost acordat numitei B.M.M., care a obţinut un punctaj mai mic decât al său.
A mai arătat că a contestat rezultatul concursului, însă pârâta nu a formulat nici un răspuns.
În cauză au formulat cereri de intervenţie în interesul reclamantei A.E.C.E.C., A.G. şi C.M.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 1834 din 17 iunie 2008, a admis excepţia inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă, respingând ca atare atât acţiunea principală, cât şi cererile de intervenţie formulate în cauză.
Pentru a hotărî astfel , prima instanţă a avut în vedere argumentele ce urmează.
Cenzura judiciară de atribuire a premiului în discuţie presupune examinarea procedurii de concurs în care a fost implicată nu numai reclamanta, ci şi persoana câştigătoare.
Este indiscutabil faptul că Decizia de atribuire a premiului, ca act final al procedurii de concurs, a creat un drept în patrimoniul persoanei câştigătoare – B.M.M., iar o eventuală anulare a acestei decizii ar avea efect direct, în mod inexorabil, stingerea acestui drept, ceea ce nu este permis fără a se da posibilitatea titularului să-şi exprime punctul de vedere în condiţii de contradictorialitate.
Întrucât, la solicitarea instanţei, reclamanta a declarat că nu înţelege să cheme în judecată şi terţul în favoarea căruia a fost emis actul administrativ atacat, neexistând nici o altă cale, prevăzută expres sau implicit, în dreptul comun sau reglementarea specială, pentru atragerea acestuia în proces, s-a concluzionat, că atât cererea principală, cât şi cererile de intervenţie sunt inadmisibile, excepţia invocată de pârâtă în acest sens fiind întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs reclamanta M.A.G. şi intervenienta A.E.C.E.C. Bucureşti precum şi intervenienta G.R.A.U.G. Cluj Napoca.
Prin ambele recursuri au fost invocate motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., în dezvoltarea cărora s-a făcut referire la următoarele aspecte:
1.Instanţa de fond a pronunţat o hotărâre cu nesocotirea formelor de procedură prevăzute de lege sub sancţiunea nulităţii, intervenientele şi pârâtul C.N.C.I.S. nefiind citaţi pentru termenul din 17 iunie 2008 când a fost pusă în discuţia părţilor excepţia inadmisibilităţii acţiunii.
Intervenienta - recurentă A.G. a apreciat că prevederile legale exprese şi natura specifică a cauzei impuneau ca societatea civilă să fie reprezentată mai ales prin acele asociaţii care îşi recunosc poziţia de avertizor de integritate.
2.Aplicarea greşită a dispoziţiilor legale pentru admiterea respectivei excepţii, apreciindu-se că, fiind vorba de un act administrativ unilateral cu caracter individual şi nu unul bilateral, atacarea acestuia se face faţă de autoritatea emitentă sau faţă de persoanele care au participat la emiterea lui, cauzând vătămarea.
Acţiunea a vizat, în principal, nerespectarea de către pârâtă a procedurii anunţate iniţial şi înlocuirea acesteia cu o procedură arbitrară, discriminatorie şi favorizantă pentru un anumit candidat, deci în esenţă o neregularitate de procedură, persoana câştigătoare neputând formula niciun fel de apărare în raport cu această neregularitate şi neputând răspunde pentru comportamentul altei persoane.
În opinia recurentelor, aceasta avea, de altfel, posibilitatea să intervină în proces în baza unei cereri de intervenţie în interes personal sau în interesul pârâtelor.
3. Ignorarea de către instanţa de fond a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor să comunice criteriile în baza cărora s-a evaluat în competiţia „In Hoc Signo Vinces".
Analizând actele dosarului, motivele de nelegalitate invocate de recurente, în mod grupat, printr-un raţionament de sinteză, raportat la legătura lor logică şi examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte a constatat că recursurile nu sunt fondate, pentru argumentele în continuare arătate.
Este incontestabil faptul că în conţinutul principiului disponibilităţii care guvernează procesul civil intră şi dreptul reclamantului de a stabili cadrul procesual, persoanele chemate în judecată şi obiectul cererii.
Pe de altă parte însă, principiul rolului activ al judecătorului, consacrat la rândul său prin art. 129 C. proc. civ., permite instanţei să pună în discuţia părţilor necesitatea lărgirii cadrului procesual prin introducerea în proces a terţilor, o eventuală încălcare a principiului anterior indicat putând fi reţinută doar în situaţia în care ar dispune, din oficiu, o atare măsură, fără a atrage atenţia reclamantului cu privire la respectiva necesitate şi cu nesocotirea altui principiu fundamental, cel al contradictorialităţii.
De asemenea, potrivit tezei a II-a art. 161 din Legea nr. 554/2004, instanţa de contencios administrativ poate pune în discuţie, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a organismelor sociale interesate, precum şi a altor subiecte de drept.
În considerarea acestor principii şi prevederi legale, raportat la obiectul acţiunii cu a cărei soluţionare a fost investită şi la consecinţele unei eventuale soluţii de admitere a acesteia asupra drepturilor dobândite de terţa persoana declarată câştigătoare în urma procedurii de concurs, prima instanţă a statuat în mod corect că este necesară lărgirea codului procesual prin chemarea în judecată a acesteia, necesitate învederată reclamantei în şedinţa din 17 iunie 2008, anterior dezbaterii excepţiei inadmisibilităţii acţiunii, invocată de pârâtă.
În conformitate cu prevederile art. 105 alin. (2) C. proc. civ., actele îndeplinite cu neobservarea formelor legale sau de un funcţionar necompetent se vor declara nule numai dacă prin aceasta s-a pricinuit părţii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea lor.
Noţiunea de „vătămare" desemnează un prejudiciu „procesual", legea impunând şi condiţia ca acesta să nu poată fi înlăturat decât prin anularea actului.
În speţă, raportat la circumstanţele concrete ale cauzei şi la poziţia procesuală a părţilor care nu au fost citate, acestea participând voluntar la judecată pentru a apăra drepturile reclamantei, prin formularea unor cereri de intervenţie accesorie şi nu în interes propriu, în condiţiile în care instanţa fondului era datoare să stabilească în prealabil, cu respectarea prevederilor legale, cadrul procesual în care pot fi examinate pretenţiile reclamantei, iar partea în favoarea căreia s-a intervenit nu a înţeles să procedeze la extinderea acestuia, în modalitatea ce i-a fost învederată, o atare vătămare a titularilor respectivelor cereri nu poate fi reţinută.
În condiţiile date, nu era legalmente posibilă continuarea procedurii prevăzute de art. 52 alin. (1) C. proc. civ. pentru a se hotărî asupra încuviinţării în principiu a cererilor de intervenţie, care constituie o condiţie pentru ca terţul să devină parte în proces şi pentru ca instanţa să fie investită cu judecarea cererii sale.
Faţă de cele expuse, constatând că nu sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 5 şi 9 C. proc. civ., invocate de recurente, ca de altfel nici un alt motiv care să impună casarea sau modificarea hotărârii atacate, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile ca fiind nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de M.A.G. şi A.E.C.E.C. Bucureşti, precum şi de G.R.A.U.G. Cluj Napoca, împotriva sentinţei civile nr. 1834 din 17 iunie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondate.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4412/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4418/2009. Contencios → |
|---|
