ICCJ. Decizia nr. 437/2009. Contencios. Refuz soluţionare cerere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 437/2009
Dosar nr. 6438/2/2007
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 226 din 29 ianuarie 2008, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul T.M., în contradictoriu cu pârâtul C.N.C.D., aşa cum a fost precizată, având ca obiect anularea Hotărârii nr. 275 din 27 august 2007 emisă de pârât şi constatarea că, în cauza soluţionată s-a produs o discriminare, cu obligarea pârâtului la plata de daune morale în sumă de 10.000 Euro.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că hotărârea contestată de reclamant a fost motivată, atât în fapt, cât şi în drept şi chiar dacă petiţia reclamantului nu a fost soluţionată timp de 11 luni, acest aspect este nerelevant, deoarece procedurile de soluţionare a petiţiilor presupun acordarea de către C.N.C.D. a unor termene pentru a se efectua anumite investigaţii la autorităţile publice vizate.
Şi pe fondul cauzei, instanţa a reţinut că actul administrativ supus cenzurii judecătoreşti este temeinic şi legal, în mod corect pârâtul constatând că, în situaţia sesizată de reclamant, nu suntem în prezenta unui act de discriminare.
Astfel, faptul că reclamantului nu i-a fost acordat gradul profesional de chestor, deşi altor trei dintre comisarii şefi de poliţie li s-a acordat şi cu toate că acesta îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, nu poate fi considerat discriminatoriu, având în vedere că: acordarea acestui grad reprezintă o aptitudine şi nu un drept al reclamantului, în anul respectiv, 2004, au încetat raporturile de serviciu a 69 de comisari-şefi de poliţie, din care numai 3 au primit gradul de chestor; M.I.R.A. face propuneri de acordare a acestui grad în mod excepţional şi în limita numărului de posturi prevăzute pentru gradele respective, iar reclamantul nu a precizat pe ce criteriu a fost discriminat, conform art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 în raport cu cei 3 comisari-şefi de poliţie cărora li s-a acordat gradul în discuţie.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, reclamantul T.M., care a invocat motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 şi, respectiv, pct. 9 C. proc. civ., formulând următoarele susţineri:
- instanţa de fond a soluţionat cauza fără respectarea principiului celerităţii, hotărârea fiind pronunţată la data de 28 ianuarie 2008, iar motivarea acesteia s-a făcut cu o întârziere de aproape 6 luni;
- instanţa de fond a făcut o interpretare greşită a sintagmei „li se poate acorda" din textul art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002;
- în mod neîntemeiat a reţinut instanţa de fond că Hotărârea nr. 275/2007 a C.N.C.D. este legală şi temeinică, apreciind că nu ar exista discriminare în situaţia dedusă soluţionării;
- în mod greşit a refuzat instanţa de fond acordarea daunelor morale, culpa Consiliului fiind evidentă, sesizarea fiind soluţionată cu o tergiversare nejustificată, ceea ce constituie un atentat la demnitatea umană.
Recursul este nefondat.
Aşa cum s-a arătat în expunerea rezumativă făcută mai sus, recurentul-reclamant a sesizat C.N.C.D. cu faptul că, la data încetării raporturilor de serviciu, ca urmare a împlinirii vârstei standard de pensionare, deşi îndeplinea toate condiţiile prevăzute la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 pentru a i se acorda gradul profesional de chestor de poliţie, conducerea ministerului a refuzat acest lucru, ceea ce constituie o discriminare.
Prin Hotărârea nr. 275 din 27 august 2007, Consiliul a constatat că faptele prezentate de recurentul-reclamant nu constituie fapte de discriminare potrivit OG nr. 137/2000, cu modificările şi completările ulterioare, hotărâre menţinută de instanţa de fond prin sentinţa recurată.
Recurentul-reclamant a formulat recurs invocând motivele prevăzute la art. 304 pct. 4 şi, respectiv, pct. 9 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte primul motiv, potrivit art. 304 pct. 4 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti, însă recurentul - reclamant nu a indicat, şi nici din conţinutul susţinerilor făcute în motivarea cererii de recurs, nu rezultă, aspectele avute în vedere ca fiind acte de depăşire a atribuţiilor de către instanţa de fond a atribuţiilor legale.
Dimpotrivă, din actele şi lucrările cauzei, rezultă că instanţa de fond a pronunţat sentinţa atacată ca urmare a executării controlului de legalitate asupra actului administrativ emis de C.N.C.D., control care a fost exercitat în limitele competenţelor atribuite instanţelor de contencios administrativ prin Legea nr. 554/2004 şi art. 20 alin. (9) din OG nr. 137/2000, republicată, astfel că acest motiv de recurs va fi respins ca fiind lipsit de temei.
În ceea ce priveşte al doilea motiv de recurs, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, recurentul-reclamant susţinând, în esenţă, că instanţa de fond, ca şi autoritatea publică, a aplicat greşit prevederile art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, ca urmare a interpretării eronate a sintagmei „li se poate acorda".
Potrivit prevederilor art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare „comisarilor-şefi de poliţie care au o vechime în gradul profesional sau în gradul de colonel de minimum 5 ani şi au fost încadraţi în această perioadă cel puţin 3 ani în funcţii prevăzute în statele de organizare cu grad profesional de chestor de poliţie sau general de brigadă ori superioare şi au fost apreciaţi în ultimii 3 ani cu calificativul de cel puţin „foarte bun", la încetarea raporturilor de serviciu li se poate acorda gradul profesional de chestor de poliţie, în condiţiile prezentei legi".
Instanţa de fond a apreciat că autoritatea publică pârâtă a constatat în mod corect că nu există un act de discriminare, în primul rând pentru că recurentul-reclamant nu a precizat pe ce criteriu fusese discriminat, dintre cele prevăzute la art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 şi, în al doilea rând, pentru că acordarea gradului profesional de chestor reprezintă o vocaţie şi o aptitudine, iar nu un drept care să impună obligaţia corelativă în sarcina ministerului care, din cei 69 comisari-şefi de poliţie ale căror raporturi de serviciu au încetat în anul 2004, a făcut propuneri doar pentru 3 persoane.
Într-adevăr, în cererea adresată Consiliului, recurentul-reclamant nu a indicat nici unul dintre criteriile de discriminare enumerate la art. 2 alin. (1) din OG nr. 137/2000 şi nici un alt criteriu de discriminare, constatarea instanţei de fond fiind întemeiată.
În ceea ce priveşte sensul sintagmei „li se poate acorda" folosită la art. 73 alin. (3) din Legea nr. 360/2002, instanţa de fond a făcut o interpretare corectă reţinând, pe de o parte, că este vorba doar de o aptitudine conferită recurentului-reclamant şi, pe de altă parte, de un drept de apreciere conferit autorităţii publice competente, care l-a exercitat făcând doar 3 propuneri din totalul de 69 de persoane care îndeplineau cerinţele legale.
În ceea ce priveşte celelalte susţineri formulate în cererea de recurs, rezultă că acestea nu se încadrează în motivele de recurs invocate de recurent şi nici în alte motive de ordine publică, astfel că nu vor fi analizate de instanţa de recurs, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
Astfel fiind, rezultă că şi cel de-al doilea motiv de recurs este neîntemeiat, astfel că recursul va fi respins, soluţia instanţei de fond fiind legală şi temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul T.M. împotriva sentinţei civile nr. 226 din 29 ianuarie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 422/2009. Contencios. Despăgubire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 438/2009. Contencios. Anulare act... → |
|---|
