ICCJ. Decizia nr. 4420/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4420/2009
Dosar nr. 7043/2/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul I.S. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, Ambasada României din Republica Moldova şi Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova, solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună obligarea pârâţilor să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române, în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 21/1991, la Secţia Consulară a României din Republica Moldova, într-un termen de maxim 30 de zile.
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că pe data de 18 august 2008 s-a adresat cu o cerere de programare în scopul depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, primită de către Secţia Consulară a României din Republica Moldova cu confirmarea de primire, la care a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare de cereri, ce împiedică soluţionarea în termen legal a acestora.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 23 din 6 ianuarie2009 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ambasadei României din Republica Moldova şi a Secţiei Consulare a României din Republica Moldova şi a admis acţiunea reclamantului I.S. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligându-l pe acesta din urmă să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române.
Totodată, a dispus respingerea acţiunii reclamantului în contradictoriu cu Ambasada României din Republica Moldova şi Secţia Consulară a României din Republica Moldova.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 12 alin. (1) din HG nr. 100/2004, privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Afacerilor Externe, ambasadele şi oficiile consulare fac parte din serviciul exterior al ministerului şi nu au aptitudinea de a sta în judecată în faţa instanţelor judecătoreşti româneşti, întrucât nu au drepturi proprii şi nici nu pot contracta obligaţii în mod independent de Ministerul Afacerilor Externe, în cadrul cărora acestea sunt organizate.
Pe fond, s-a reţinut că acţiunea reclamantului este întemeiată, întrucât pârâtul şi-a manifestat implicit refuzul de a nu primi cererea de redobândire a cetăţeniei române prin motivaţia expusă în răspunsul transmis reclamantului.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, susţinând în esenţă următoarele :
Instanţa de fond a interpretat greşit legea, apreciind că pârâtul a refuzat nejustificat să soluţioneze cererea reclamantului de vreme ce, prin răspunsul nr. C 2191 din 8 octombrie 2008, reclamantul era încunoştinţat de faptul că cererea lui va fi soluţionată favorabil, la momentul în care urmau să fie procesate cererile.
Acţiunea reclamantului este neîntemeiată, întrucât solicitantul s-a adresat instanţei de judecată imediat ce a primit un răspuns, pretins nesatisfăcător, din partea autorităţii administrative fără ca, de lege lata, să existe un termen stipulat în sarcina Ministerului Afacerilor Externe pentru a primi aceste cereri şi fără a mai acorda autorităţi administrative un interval rezonabil de timp pentru emiterea respectivei invitaţii în vederea depunerii dosarului de redobândire a cetăţeniei române.
Recursul este fondat şi urmează să fie admis pentru considerentele ce vor fi expuse în cele ce urmează:
În conformitate cu dispoziţiile art. 12 alin. (2) din Legea nr. 21/1991, cetăţenii moldoveni de naţionalitate română pot depune cererile de redobândire a cetăţeniei române împreună cu actele aferente, la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale României în străinătate, în condiţiile în care au reşedinţa sau domiciliul în străinătate.
În cauză, la data de 18 august 2008, reclamantul I.S. s-a adresat cu o cerere de programare în scopul depunerii cererii de redobândire a cetăţeniei române, cerere primită de către Secţia Consulară a României din Republica Moldova cu confirmare de primire, la care s-a primit răspuns la data de 11 octombrie 2008, invocându-se volumul mare de cereri, ce împiedică soluţionarea în termen legal.
Reclamantul a apreciat că i s-a îngrădit dreptul la depunerea cererii de redobândire a cetăţeniei române, refuzându-i-se primirea cererii şi soluţionarea acesteia într-un termen rezonabil, cauzându-i-se astfel prejudicii ireversibile.
În jurisprudenţa constată a Curţii Europene a Drepturilor Omului se constată că prin Convenţie se apără dreptului concrete şi efective, iar orice ingerinţă în drepturile consacrate de aceasta trebuie să corespundă menţinerii unui just echilibru între cerinţele interesului general al comunităţii şi imperativele apărării drepturilor fundamentale ale individului. Acest echilibru ce trebuie protejat ar fi distrus dacă individul ar suporta o sarcină specială şi exorbitantă (cauza Sporrong şi Lannroth; cauza Străin şi alţii împotriva României).
Înalta Curte constată că întotdeauna durata rezonabilă a unei proceduri se apreciază în funcţie de circumstanţele cauzei, aşa cum a reţinut în jurisprudenţa sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului, luând în considerare criteriile consacrate de jurisprudenţă, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului şi cel al autorităţilor competente (cauza Frydlender împotriva Franţei şi cauza Hortmon împotriva Republicii Cehe).
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfăşoară activitatea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău şi numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetăţeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (l) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la această premisă şi luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secţiei Consulare şi data cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut greşit că răspunsurile trimise petentului ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Litera n) a aceluiaşi articol defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speţă.
Potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părţilor sau miza litigiului.
în consecinţă, nefiind întrunite condiţiile pentru calificarea conduitei autorităţii publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 23 din 6 ianuarie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea formulată de reclamantul I.S. ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4418/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 4422/2009. Contencios → |
|---|
