ICCJ. Decizia nr. 4432/2009. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 4432/2009
Dosar nr. 110/2/200.
Şedinţa publică din 20 octombrie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamantul A.M. a chemat în judecată Ministerul Afacerilor Externe, solicitând instanţei ca în contradictoriu cu pârâtul să constate refuzul acestuia de a-i soluţiona cererea privind stabilirea datei pentru primirea actelor necesare redobândirii cetăţeniei române şi pe cale de consecinţă să fie obligat să-i primească cererea de redobândire a cetăţeniei române de îndată.
Totodată, a solicitat să fie obligat pârâtul să-i plătească daune morale în cuantum de 1000 lei.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că pe data de 9 noiembrie 2007 s-a adresat cu o primă cerere scrisă, având aviz de recepţie nr. 65614 Secţiei consulare a Ambasadei României din Chişinău, instituţie competentă conform Legii cetăţeniei române nr. 21/1991 modificată şi republicată, să primească cererile de redobândire a cetăţeniei române din partea solicitanţilor (foşti cetăţeni români şi descendenţii acestora până la gradul II) care au domiciliul în Republica Moldova.
A mai arătat că în luna septembrie 2007 s-a prezentat la Secţia Consulară a Ambasadei României din Republica Moldova pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei împreună cu actele necesare la dosar, dar i-a fost refuzată primirea acesteia, comunicându-i-se să facă o cerere scrisă de programare prin poştă recomandat, cu confirmare de primire, pentru a fi invitat să depună această cerere.
Întrucât nu a primit răspuns la această cerere, pe data de 13 octombrie 2008 a formulat o nouă cerere către Ministerul Afacerilor Externe al României, solicitând să-i fie comunicată data la care să se prezinte pentru a depune cererea de redobândire a cetăţeniei române.
La data de 23 octombrie 2008 Direcţia relaţii Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G5-1/P/1/12227 i-a comunicat că din cauza numărului mare de astfel de cereri, la momentul la care se va ajunge la procesarea cererii sale, va fi invitat, poştal, să depună cererea.
Având în vedere refuzul Direcţiei relaţii Consulare de a-i primi cererea, la data de 3 decembrie 2008 a formulat o nouă cerere, însă, şi de această dată Direcţia relaţii Consulare a refuzat să-i soluţioneze cererea conform legii şi să o înainteze de îndată Comisiei pentru Cetăţenie, atitudine pe care reclamantul a considerat-o ca un refuz nejustificat de a-i soluţiona cererea.
La data de 4 martie 2009 pârâtul a depus întâmpinare prin care a invocat excepţia prescripţiei dreptului la acţiune.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 937 din 6 martie 2009 a respins excepţia prescripţiei dreptului la acţiune şi a admis în parte cererea reclamantului, constatând refuzul nejustificat al pârâtului de soluţionare a cererii reclamantului şi obligându-l să stabilească o dată de primire a actelor necesare.
Totodată, a respins cererea reclamantului privind plata daunelor morale ca neîntemeiată, obligând pârâtul la plata sumei d 150 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa a reţinut că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este întemeiată, deoarece termenul de 6 luni de introducere a acţiunii a început să curgă de la 23 octombrie 2008, când Direcţia relaţii Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, prin adresa nr. G.5-1/P/1/12227 i-a comunicat reclamantului că există un număr impresionant de astfel de cereri, termen care nu s-a împlinit până la data introducerii acţiunii.
Pe fondul cauzei, instanţa de recurs a reţinut că există un caz fortuit care l-a împiedicat pe pârât să-şi îndeplinească obligaţia prevăzută de lege, având în vedere volumul mare de activitate al pârâtului.
Împotriva acestei sentinţe considerată nelegală şi netemeinică a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe.
Recurentul a susţinut în esenţă că, întrucât reclamantul a formulat acţiunea cu menţiunea că aceasta se întemeiază pe lipsa unui răspuns la cererea adresată în luna noiembrie 2007, fără a preciza că cererile de revenire din datele de 13 octombrie 2008 şi 3 decembrie 2008 ar fi cereri independente, acţiunea este prescrisă, deoarece s-a împlinit cu mult timp înainte de data introducerii cererii, respectiv de la data de 9 decembrie 2007.
S-a mai susţinut de către recurent că cererea a fost soluţionată în 30 de zile, dar răspunsul oferit nu a mulţumit partea solicitantă, motiv pentru care instanţa trebuia numai să analizeze dacă există un refuz nejustificat sau nu, or sub acest aspect hotărârea nu este motivată.
Răspunsul primit de reclamant, susţine recurentul, nu cuprindea un refuz de soluţionare a cererii de depunere a dosarului ci, arata condiţiile concrete în care urma să fie procesat, fără a conţine formulări pur potestative din partea autorităţii publice solicitate, în sensul de a nu îndeplini obligaţia prevăzută de Legea nr. 21/1991.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate în recurs şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., ţinând seama şi de apărările cuprinse în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În cauză, problema care se impune a fi dezlegată, este legată de termenul în care autorităţile române trebuie să soluţioneze cererile de redobândire a cetăţeniei române.
Pornind de la acest aspect urmează a se constata că excepţia prescripţiei dreptului la acţiune nu este întemeiată, deoarece termenul de 6 luni de la introducerea acţiunii a început să curgă de la 23 octombrie 2008, dată la care Direcţia relaţii Consulare din cadrul Ministerului Afacerilor Externe prin adresa nr. G 5-1/P/1/12227 i-a comunicat reclamantului că există un număr mare de astfel de cereri de programare, astfel încât la momentul în care se va ajunge la procesarea cererii sale, va fi invitat, poştal, să depună cererea de redobândire a cetăţeniei române şi actele necesare. Acest termen nu s-a împlinit până la data introducerii acţiunii.
Legea nr. 21/1991 privind cetăţenia română nu prevede un termen pentru rezolvarea cererii, însă complexitatea etapelor procedurale, împrejurările concrete în care se desfăşoară activitatea Secţiei Consulare a Ambasadei României la Chişinău şi numărul semnificativ de cereri de redobândire a cetăţeniei române adresate acesteia sunt de natură să conducă la concluzia că, în mod obiectiv, procedura nu poate fi parcursă în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004.
Pornind de la această premisă şi luând în calcul intervalul de timp scurs între data primei cereri adresate Secţiei Consulare şi data cererii de chemare în judecată, instanţa de fond a reţinut greşit că răspunsurile formulate către petent ar fi constituit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinţei de a nu-i rezolva cererile, în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.
Litera n) a aceluiaşi articol defineşte excesul de putere ca fiind exercitarea dreptului de apreciere al autorităţilor publice prin încălcarea limitelor competenţei prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor, ipoteză ce nu este întrunită în speţă.
Potrivit art. 10 din Convenţia europeană asupra cetăţeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 şi ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetăţeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetăţenie.
Respectarea termenului rezonabil se analizează însă în funcţie de circumstanţele fiecărui caz, luându-se în considerare criterii precum complexitatea procedurii, conduita părţilor sau miza litigiului.
În consecinţă, nefiind întrunite condiţiile pentru calificarea conduitei autorităţii publice ca exprimând un refuz nejustificat de rezolvare a unei cereri, în sensul art. 1 alin. (1) şi art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înalta Curte va admite recursul şi în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 va modifica sentinţa atacată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinţei civile nr. 937 din 6 martie 2009 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Modifică în tot sentinţa atacată în sensul că respinge ca neîntemeiată acţiunea formulată de reclamanta A.M.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 20 octombrie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4430/2009. Contencios. Litigiu privind... | ICCJ. Decizia nr. 4433/2009. Contencios → |
|---|
