ICCJ. Decizia nr. 446/2009. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 446/2009
Dosar nr. 7606/1/2008
Şedinţa publică din 29 ianuarie 2009
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa nr. 71 din 25 iunie 2008, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtul M.E.C.T. – în prezent M.E.C.I. – în raport cu Ordinul M.E.C.T. nr. 2683 din 23 noiembrie 2007.
De asemenea, a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul M.N., în contradictoriu cu pârâtul menţionat, în sensul că a dispus anularea Deciziei nr. 17936 din 20 noiembrie 2007 şi a Ordinului nr. 2683 din 23 noiembrie 2007 emise de pârât, prin care s-a dispus eliberarea reclamantului din funcţia de inspector general adjunct la Inspectoratul Şcolar Judeţean Mureş; a dispus reîncadrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior emiterii ordinului atacat.
Totodată, a respins capătul de cerere referitor la reanalizarea punctajului acordat conform Raportului nr. 36866 din 30 iulie 2007 emis de pârât, precum şi cel referitor la modificarea calificativului acordat şi a obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4,30 lei, către reclamant.
Cu privire la excepţia neîndeplinirii procedurii prealabile împotriva Ordinului nr. 2683/2007, instanţa a reţinut că soluţia se impune, întrucât efectul juridic al invalidării pe funcţie nu îl are ordinul nr. 2683/2007, ci simpla acordare a calificativului „nesatisfăcător". S-a arătat că ordinul contestat în cauză este, din acest punct de vedere, subsecvent actului prin care s-a acordat calificativul şi actului prin care acesta a fost menţinut (adresa nr. 17963/2007), astfel încât nu i se poate imputa reclamantului neparcurgerea procedurii prealabile faţă de un act subsecvent celor deja atacate.
Referitor la cererea de anulare a Ordinului nr. 2683/2007 şi a adresei (deciziei) nr. 17936 din 20 noiembrie 2007, instanţa a constatat că adresa menţionată îndeplineşte condiţiile prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi considerată act administrativ şi că, prin emiterea lor i s-a încălcat reclamantului dreptul esenţial la apărare, deoarece nu i s-a comunicat raportul de inspecţie, prin care se detalia modul de acordare a calificativului, astfel încât, cele două acte sunt nelegale.
Ca o consecinţă a anulării actului cu nr. 17936/2007 şi a Ordinului nr. 2683/2007, instanţa a concluzionat că până la efectuarea unui nou control, care este la latitudinea pârâtului, este necesară reintegrarea reclamantului în funcţia deţinută anterior.
În ceea ce priveşte cererea de reanalizare a punctajului şi a calificativului, în raport cu fişa de evaluare şi modificare a calificativului la standardele corespunzătoare activităţii desfăşurate de reclamant în cadrul I.S.J. Mureş, Curtea de apel a considerat că nu se poate substitui unui organ profesional în ceea ce priveşte rezultatele controlului intern, acest lucru excedând limitelor de legalitate ale controlului judecătoresc în contencios administrativ.
În cauză, s-a făcut şi aplicabilitatea art. 274 şi urm. C. proc. civ., pârâtul fiind obligat la cheltuieli de judecată către reclamant.
Împotriva sus menţionatei sentinţe a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul M.E.C.T. (în prezent M.E.C.I.) care, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., a adus următoarele critici hotărârii recurate.
1. În mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei procedurii prealabile, care trebuia să fie formulată împotriva Ordinului nr. 2863/2007 conform prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Se precizează că raportul de muncă al intimatului-reclamant a încetat prin ordinul menţionat şi nu în momentul acordării calificativului "nesatisfăcător", întrucât, potrivit principiului simetriei actelor juridice, încetarea acestor raporturi se putea dispune tot prin ordin al ministrului, pentru că numirea în funcţia de inspector şcolar s-a făcut tot prin ordin a acestuia.
Prin adresa nr. 17936 din 20 noiembrie 2007 i-a fost adus la cunoştinţă respingerea contestaţiei împotriva calificativul acordat, aceasta fiind doar un act pregătitor, care nu produce consecinţe juridice în planul raporturilor de muncă, dar care este necesar în vederea adoptării şi emiterii actului administrativ de autoritate cu respectarea condiţiilor de valabilitate cerute de lege.
2. Adresa nr. 17936/2007 nu este act administrativ, neputând fi supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ, astfel că eronat s-a apreciat ca fiind admisibil capătul de cerere care viza anularea acesteia.
Prin contestaţia căreia i s-a răspuns prin această adresă, s-a solicitat reanalizarea punctajului şi a calificativului la standardele apreciate de intimatul-reclamant şi nu comunicarea raportului de control, neexistând vreun refuz al M.E.C.T. în acest sens, care să conducă la aprecierea potrivit căreia i-a fost încălcat reclamantului dreptul la apărare.
Se precizează faptul că ministerul era obligat, raportat la prevederile Ordinului M.E.C.T. nr. 1223/2007 să comunice rezultatul evaluării, ceea ce a şi făcut, iar comunicarea raportului nu era obligatorie, realizându-se doar la cerere.
3. În mod nelegal a fost anulat Ordinul nr. 2683/2007 pornind de la raţionamentul că: acesta a fost emis în baza notei nr. 17936/2007, iar anularea acesteia are drept consecinţă anularea ordinului.
Instanţa trebuia să verifice dacă acest act administrativ individual a fost emis cu respectarea prevederilor legale după ce se constata ca fiind îndeplinită cerinţa formulării plângerii prealabile.
Intimatul - reclamant a depus la dosarul cauzei concluzii scrise prin care solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând în esenţă că a îndeplinit procedura prealabilă; adresa nr. 17936/2007 în mod corect a fost apreciată ca fiind act administrativ şi anulată de prima instanţă; măsura revocării sale din funcţie este nelegală şi netemeinică.
Analizând recursul formulat în raport de prevederile art. 3041, art. 304 pct. 9 C. proc. civ., de motivele invocate, de înscrisurile care există la dosarul cauzei, Înalta Curte apreciază că acesta este fondat.
1. Potrivit art. 24 alin. (6) din Legea nr. 128/1997 numirea inspectorului şcolar general, a inspectorului şcolar general adjunct şi a directorului casei corpului didactic se face prin ordin al ministrului, iar eliberarea din funcţie se face de cei ce au dispus numirea, conform art. 31 din aceeaşi lege.
Ordinul nr. 2683/2007 emis de recurentul-pârât îndeplineşte cerinţele prevăzute de legiuitor în art. 2 alin (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 pentru a fi caracterizat ca fiind act administrativ individual.
Ca urmare a emiterii acestuia intimatul-reclamant a fost eliberat din funcţia de inspector general adjunct al Inspectoratului Şcolar Mureş, încetându-i raporturile de serviciu în această funcţie.
Dispoziţiile art. 106 alin. (1) din Legea nr. 188/1999 prevăd că în cazul în care raportul de serviciu a încetat din motive pe care funcţionarul public le consideră netemeinice sau nelegale, acesta poate cere instanţei de contencios administrativ anularea actului administrativ prin care s-a constatat sau s-a dispus încetarea raportului de serviciu, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.
Întrucât acest Ordin cu nr. 2683/2007 a produs efecte juridice în ceea ce priveşte încetarea raporturilor de serviciu, se impunea ca procedura prealabilă să fie formulată în condiţiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 împotriva acestui ordin în termen de 30 zile de la data comunicării.
Deşi instanţa de fond reţine că nu s-a făcut dovada înregistrării plângerii prealabile împotriva Ordinului nr. 2683/2007 în mod greşit a respins excepţia lipsei acesteia.
Nu se poate considera îndeplinită procedura prealabilă în cazul în care, anterior sesizării instanţei cu acţiunea în anularea Ordinului nr. 2683/2007, reclamantul a contestat rezultatul evaluării concretizat în acordarea calificativului „nesatisfăcător", iar acestei contestaţii i s-a răspuns prin adresa nr. 17936/2007 întrucât, prin adresa menţionată nu s-a dispus eliberarea din funcţie a intimatului-reclamant, deci nu a avut ca efect încetarea raporturilor de serviciu ale acestuia.
Potrivit art. 109 alin. (2) C. proc. civ. coroborat cu art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă administrativă este reglementată ca o condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în contencios administrativ, a cărei neîndeplinire în termenele şi condiţiile prevăzute de lege atrage inadmisibilitatea acţiunii.
2. Adresa din 20 noiembrie 2007 a cărei anulare s-a solicitat şi s-a dispus de prima instanţă este anterioară Ordinului nr. 2683/2007 de eliberare din funcţie.
Prin aceasta s-a comunicat răspunsul la solicitarea reclamantului de a se reanaliza punctajul şi calificativul acordat.
Instanţa de fond, cu toate că a reţinut că prin această "notă" a fost menţinut calificativul "nesatisfăcător" în mod greşit a încadrat acest act în categoria actelor administrative.
Adresa menţionată nu poate fi apreciată ca fiind un act administrativ în sensul prevăzut de art. 2 alin. (1) litera c) din Legea nr. 554/2004 deoarece nu exprimă o manifestare unilaterală de voinţă a autorităţii emitente, susceptibilă de a da naştere, modifica sau stinge raporturi juridice prin ea însăşi, ci numai Ordinului nr. 2683/2007 de eliberare din funcţie emis de cel căruia legiuitorul i-a conferit această competenţă prezintă relevanţă sub aspectul încetării raporturilor de serviciu ale reclamantului pentru funcţia deţinută.
Este adevărat că, urmare a raportului de evaluare şi a notei înregistrate la M.E.C.T. prin care s-a acordat acest calificativ, fiind respinsă şi contestaţia împotriva calificativului prin adresa din 20 noiembrie 2007, s-a dispus eliberarea din funcţie a reclamantului. Însă, adresa contestată este o operaţiune administrativă premergătoare emiterii ordinului de eliberare din funcţie, întrucât, luată separat nu stinge raporturi juridice.
Prin urmare această adresă, nefiind act administrativ, nu poate fi supusă cenzurii instanţei de contencios administrativ, astfel că în mod greşit s-a dispus de prima instanţă anularea acesteia în raport de considerentele expuse în cuprinsul hotărârii recurate.
3. Instanţa de fond putea realiza o analiză a legalităţii şi temeiniciei Ordinului nr. 2683/2007 de eliberare din funcţie, după ce constata îndeplinirea cerinţelor prevăzute de art. 7 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.
Aşa cum s-a reţinut anterior nu a fost formulată plângere prealabilă împotriva acestui ordin, astfel că neîndeplinirea acestei condiţii obligatorii are ca efect inadmisibilitatea acţiunii şi implicit, face de prisos o analiză pe fond a legalităţii şi temeiniciei ordinului contestat.
În concluzie, având în vedere cele reţinute anterior, cât şi prevederile art. 312 alin. (1) teza I, coroborate cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată şi completată, se va admite recursul formulat, se va casa sentinţa atacată şi în fond se va respinge acţiunea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul M.E.C.T. (în prezent M.E.C.I.) împotriva sentinţei civile nr. 71 din 25 iunie 2008 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, în fond, respinge acţiunea.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2009.
| ← ICCJ. Decizia nr. 407/2009. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 467/2009. Contencios → |
|---|
